352 matches
-
și io tot așa stau, ș-încă d-azi dimineață ! Las’ că-i și târziu, iote ce noapte-i afară, și orbecăi pân gropile de la Puișor... Și să vezi ce-mi pățește cocoașa când oi intra în casă ! M-așteaptă lighioana bătrână în capu străzii cu reteveiu... Vica începe să-și strângă lucrurile de plecare. — Așa că dă Dumnezeu și o iau din loc, că tot trebe să pice domnu Niki... — Lasă-l pe Niki, te rog, că astăzi, ți-am spus
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și ție de urât... — Dac-ar fi fost după mine, nu stricam banii pe el ! Da m-am pomenit că-l aduce-n brațe ! L-am răbdat treișpe ani să-mi meargă-n cap... Trebuia să aibă o țicneală și lighioana bătrână, că unu are una, altu are alta... Și plăcerea lui asta era pe lume : să stea în pat, la televizor, încotoșmănat, să nu-l ia frigul, să vie vecinii, să șază și ei - făr’ să râdă, făr’ să vorbească
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
rămâne la masă, de ce s-o arunc ? De ce s-o ia ei ? De ce să le-o dau tot lor înapoi, spune și tu ! De ce să se piarză ? Ce gândaci, care gândaci ? Nu e gândaci deloc... Nu-i nici picior de lighioană spurcată... Păi cum să fie, dacă io dau cu gaz pân toate colțurile pe unde știu că se face, dau cu gaz și-acasă, dau și-aici, și lighioanele spurcate una nu îndrăznește... Dau și-acasă, dau și-aici, da
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care gândaci ? Nu e gândaci deloc... Nu-i nici picior de lighioană spurcată... Păi cum să fie, dacă io dau cu gaz pân toate colțurile pe unde știu că se face, dau cu gaz și-acasă, dau și-aici, și lighioanele spurcate una nu îndrăznește... Dau și-acasă, dau și-aici, da, da, ce te miri... Dau și-aici, păi dacă n-aș fi io să dau cu gaz, ar fi plin tot salonu ! Da ce crezi ! Așa că lasă-mi toate
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
maturitate, de bâjbâielile juvenile (și tineri din anii ’60-’70, care încă nu prea au ce să-și amin tească, în afara unei prime „experiențe“ erotice, complet ratată). Soți văzuți de consoarte : Mironescu prin ochii Sofiei, Niki prin cei ai Ivonei, „lighioana bătrână“ invocată la tot pasul de Vica. Și reciproca valabilă : neveste analizate, în cadre diferite, dar cu aceeași dureroasă acuitate, de către bărbații lor. Amante văzute în public și mângâiate în particular de către amanții lor ; amanți văzuți și revăzuți în salon
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în care s-a uitat Violeta la el l-a înspăimîntat. A avut impresia că-i din nou copil, în ziua cînd s-a pomenit față-n față cu un șarpe. "Ferește!" i-a strigat văcarul satului și a lovit lighioana cu ghioaga, rupînd-o în două. Nu vreau să mă duc, Mihai! pare că se roagă vocea Violetei. Am nevoie de-o zi ca asta, înțelegi? Dacă eu am însemnat ceva pentru tine, ajută-mă să fac o nebunie! C-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
e chemat să participe zi de zi pe parcursul întregii sale existențe. Ei bine, lichelele sânt organizatorii acestei curse cu obstacole. Ei joacă rolul zmeoaicei din poveste care ridică în drumul lui Făt-Frumos când un munte, când o pădure plină cu lighioane, când o apă fără hotare. Cine nu are destulă astuție, cine nu inventează tehnici de evitare sau depășire a acestor obstacole este anihilat sau scos din joc. Pentru cine nu a trăit atunci, e bine să se știe că lupta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-o pe Norma, cățeaua noastră, de rasă terre-neuve, mare, neagră și flocoasă; a murit acum cinci ani. Aceasta s-a repezit în cameră și s-a oprit în fața reptilei, ca și cum ar fi prins rădăcini în pământ. S-a oprit și lighioana, dar tot se mai unduia și mai lovea ușor dușumeaua cu labele și coada. Animalele nu pot resimți frica mistică, dacă nu mă înșel cumva; dar în acest moment mi s-a părut că în spaima Normei exista ceva foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu pot resimți frica mistică, dacă nu mă înșel cumva; dar în acest moment mi s-a părut că în spaima Normei exista ceva foarte neobișnuit, parcă aproape mistic, și că ea, prin urmare, presimte, ca și mine, că această lighioană are în ea ceva fatal și o anumită taină. Cățeaua se trase încet înapoi din fața reptilei, care se târa încet și cu precauție spre ea; se pare că voia să se repeadă brusc la cățea și s-o muște. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
deasupra sau sub spirit, în extaz sau imbecilitate! Și cum primăvara extazului moare în trăsnetul unei clipe - apusul obscur al imbecilității nu se mai termină niciodată. Fioruri prelungi de nebun beat, țăndări și gunoaie risipite în sânge oprindu-i mersul, lighioane scârboase spurcând gândurile și draci cărând idei printr-un creier pustiit... Ce vrăjmaș a biruit spiritul? Și ce substanță de-ntuneric hrănește atâta noapte? Groaza ce se-ntinde la poalele imbecilității înalță aburi de adormire mută și viața tace resemnată
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
E gol. La rândul său, instructorul îl examinează critic, din cap până-n picioare, pe îndrăzneț. Trage cu putere de pandantivul ce-i atârnă pe piept. Ce te-ai împopoțonat cu capul ăsta ridicol de leu... hmm... lup... sau ce altă lighioană spurcată o fi? — Mă... ă... apără de... ăă... de dușman..., bâiguie intimidat băiatul. — Și de ochiul rău, murmură îndârjit cel de alături. Își acoperă gâtul cu palma deschisă. Și el poartă o amuletă. — Dacă vi le agățați de coaie, nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
miere de albine. Suntem deci pe mare, într-o frumoasă dimineață cu soare. O, Mare Neagră! Câți poeți, prozatori, critici nu ți-au cântat cu meșteșugite cuvinte valurile vijelioase! Pe câți mateloți cuprins-ai de-ai morții reci fiori! Câte lighioane groaznice la vedere și atingere adăpostești în întunericu-ți matern! Pe dâra albă de spumă din urma corăbiei, cei patru eroi ai noștri priveau jucându-se delfini albăstrii ce-și dovedeau inteligența înotând în formație de semilună, rechini bătrâni ce emigraseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
copii de pescar dând năvală spre barca plină de pește a vajnicului lor tată a fost o vedere plăcută ochiului omenesc. Căci ce poate fi mai desfătător, oricât nu ți-ar place la pipăit, gust și mai ales la miros lighioanele din apă, decât să vezi o fetiță de-o șchioapă luptându-se să apuce ditamai crapul muribund sau vreun băiețel blonziu, pistruiat, azvârlindu-se o dată cu câinele familiei pe trupul de buștean al unui somn? Acestea le vedeau moldovenii noștri, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
atît de perfecționată ca mine, decît să nu lase în urma sa un roman perfect. în mod normal textul acesta ar fi trebuit să aibă limpezimea demonstrativă a unui sistem filozofic. ori, acum cînd văd ce a rămas din el din cauza lighioanelor sunt pur și simplu revoltat. numai elipse, eclipse, piste false și crochiuri textuale. nu, păsările n-ar trebui să aibă aripi. nu, moartea n-ar trebui să lase ferestre deschise după trecerea ei.
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
A făcut apoi aluzie la carnetul În care bătrânul Își scria jurnalul; asta așa, ca să-i dea de Înțeles că-l citise. Ca să fie cât se poate de sigur, Sangiácomo i-a Întins o cursă: a adus vorba de o lighioană din lut, pe care un rusnac i-o arătase Într-o valiză și pe care el o păstra În biroul lui, În același sertar cu carnetul. A mințit că lighioana era un leu; Pumita, care știa că era o viperă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
i-a Întins o cursă: a adus vorba de o lighioană din lut, pe care un rusnac i-o arătase Într-o valiză și pe care el o păstra În biroul lui, În același sertar cu carnetul. A mințit că lighioana era un leu; Pumita, care știa că era o viperă, a sărit În sus: de geloasă ce era, scotocise prin sertarele bătrânului, În căutarea unor scrisori de la Ricardo. Așa dăduse peste carnet și, cum era tare studioasă, Îl citise și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
laboratorul care mirosea a iod și a formol, priviți din toate părțile de ochii sticloși ai păsăretului împăiat, văzîndu-și chipurile transfigurate, uneori livide în sticla borcanelor, unde pluteau într-un somn definitiv șopîrle și pești, șerpi de baltă știuți și lighioane nemaivăzute de ei, acolo domnul Schmeltzer le punea o întrebare tăcută, plimbîndu-și privirea ciudata de la unul la altul, pe măsură ce fiecare dintre ei răsucea butonul pilei galvanice, lăsînd așa să treacă un curent electric prin mușchii despărțiți de restul trupului, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
considerați măcar în legătură cu "Vulturul Alb"?! Din rapoartele primite de la Bîlbîie se putea înțelege că fascia acționa la lumina zilei, că nimeni nu se mirase de apariția ei și nici nu se făcuse nimic să se sufle cu atenție în penele lighioanei, să se vadă ce solzi și ce hram poartă pasărea asta. Nu mișcaseră un deget nici cei care aveau datoria să o facă, erau plătiți cu bani grei pentru așa ceva, nu se sinchisiseră nici aceia care ar fi avut ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gârlă până la brâu. L-am ținut totuși bine și l-am întors la fața apei făcându-l să beie aer. În starea asta, pe jumătate înomolit, mă privea de pe celălalt țărm în fața Coloianului, împreună cu grangurii bordeiului, stârci, coțofene și alte lighioane care se minunau cât și dânsa de întâmplare. Ochi de urs, 1938 24 iunie a apărut prima dată în Însemnări ieșene, nr. 4 și 11/1938. 24 iunie 1937 este chiar data reală a unei vânători în bălțile Dunării. Nuvela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pădurea cu unele metamorfoze bizare: „Dacă, din întâmplare, ar trece pe aici un om preschimbat în măgar...” (ca un ecou ciudat al vorbelor lui, ducele, plecat în căutarea lui Jacques, va spune și el: „Și-o fi luat înfățișarea unei lighioane”). Pentru Orlando, pădurea e „stranie”, căci poți da la tot pasul de o fiară sălbatică: te sfâșie ori o sfâșii tu pe ea; este, de altfel, pădurea unde Orlando va cuteza să se lupte cu un leu adevărat și unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
că vaca e iar bătută de buhaiul primăriei, de același taur, prea mare și căpățânos, din pricina căruia vita era pe ce să-și dea sufletul. „Fără să-ți dai seama, în cartea despre carne se amestecă și sufletul, ca o lighioană strecurată fără motiv și de care, totuși, nu mă pot dezlega. Zadarnice îmi sunt străduințele, de atâția ani încoace”, - recunoscu Ferdinand Sinidis, răsucindu-și o țigară. ...Ca să-mi ucid sufletul, trec călcând peste cadavre pe drumul sterp și fără orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
jos, ce adică, să se considere că, din moment ce el se strâmba așa, rezultatul luptei nu mai avea valoare? Mi-am dat seama într-o clipă de toate acestea, dar m-am hotărât să merg până la capăt. Atunci, însă, asemeni unei lighioane care nu știa să se apere decât într-un singur fel, eliminîndu-și, de pildă, conținutul intestinal, adversarul meu a împuțit aerul. Ceilalți au izbucnit în hohote de râs. Lupta a încetat. Înverșunarea mea s-a transformat în silă și rușine
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
grizonat, ale cărui sprâncene se voiau pieptănate. El s-a priceput să-i smulgă foamei mele ghimpele, fie și numai pentru câteva ore. Astfel, bucătarul nostru șef care, învățându-ne pe noi, a trecut cu siguranță prin cuțit și alte lighioane, a fezandat vânat, a mai făcut fel de fel de cârnați și a pregătit pești și vietăți acvatice cu mers de rac, spre deliciul papilelor gustative, mi-a rămas atât de prezent în minte ca putere ce merită invocată, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
-și zilele domol și mulțumit, dar zadarnic, ca o albină înecată în propria-i miere. Capitolul IV CÂND PĂRĂSI CASTELUL, îNTUNERICUL ardea și praful încins îi intra pe sub pleoape. Pământul, ca un ciudat mozaic crăpat de atâta uscăciune, părea o lighioană rănită și însetată ce-și linge sângele închegat. Pe marginea uliței, ciulini uscați, mari cât pumnul, îi agățau hainele. Ieși la drumul mare. Strident, clopotele făcură să vibreze văzduhul dogoritor. în jurul bisericii era adunat tot satul cu prapori, icoane și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
făcând să răsune văile: "Dă-ne, Doamne, ploaie!". O bătrână lua în căușul palmelor apă din cofe mari de lemn purtate de fecioare și uda zidurile bisericii jur-împrejur. Apa se scurgea în pământ, umezind pentru o clipă buzele crăpate ale lighioanei. Apoi toaca, ciocănelele, bățul jitarului și o cruce furată din țintirim au fost aruncate în fântâna din vatra satului. Cu hainele întoarse pe dos, puse pe cap, ca să nu-i recunoască duhurile rele, flăcăii gospodarilor slobozeau de pe dealuri roți mari
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]