553 matches
-
-i făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
făcu cu ochiul. Hai, nu te bosumfla, că am glumit. - N-are nici pe dracu'. Porcu'... - Domnul inginer?... - Ei, și tu, nuuu! Porcu'. A tăiat un porc și s-a zdrelit la un deget. Și-l doare. Pauză. Limb, limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
limb, limb! amândouă, apoi coana preoteasă: - Știi, dragă, l-am văzut azi dimineață pe Gheorghe, sluga noastră din curte făcând pipi la poarta cea mare. Eu lam pândit de după perdea. - Pare palpitant ce spui, căci noi, aici, la țară..., și, limb, mai gustă din înghețată. - Și după ce a terminat, a scuturat-o de stâlpul porții, da' știi, colea, zdravăn, de mi s-o părut că se zgâlțâie ditamai stâlpul, făcut dintr-un salcâm gros. - Și, și, zi soro mai repede, că
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Și el mi-a răspuns că "să mai crească, cucoană, de asta!" Apăi ăsta-i răspuns? De aceea este un măgar și un nerușinat. - Bine-bine, de acord, dar poate omu' a vrut să glumească. - Da' ce, asta-i glumă? și limb, mai luă puțin din înghețată. Sau poate... o fi adevărat? În orice caz, ieri după masă am plecat cu părințelul în satul vecin, că avea un botez. Știi stejarul acela de pe dreapta, cum ieși din satul nostru? - Da' cine dracu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Urechile tale magnifice știu să pecetluiască taina. Mâine e o zi grea, și poimâine. Începe întoarcerea. Cine știe cât de bine ne-am reparat balamalele ! Luna coborâse, anunța răcoarea zorilor. Se ridică, împingându-și tovarășul... Cu pas tărăgănat, izbutiră să parcurgă, împreună, limbul de piatră. Marea îi însoți prin ample acorduri. Ajunseră în vârful pantei, întâlniră aleile spre hoteluri. Copitele se urneau greu, în cinstea despărțirii pe care o tot amâna, înțepenise pe pajiștea umedă a parcului și nu mai putea fi mișcat
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
scurtcircuit: viteză plus copilărie. Ce noroc divin să poți juxtapune fără a ierarhiza, fără a desfășura firul sau a întoarce pagina. Într-o privire avem o secundă de întinerire, se sinteză și de eternitate. Un Rembrandt este o apocalipsă interioară: limburile noastre scoase la lumină. Imaginea este întotdeauna anterioară, iar individul captivat de imagini nu este contemporan cu acela care raționează asupra cuvintelor. E același om, dar subit decalat, clivat, redevenit magic. Nu mai este un individ, ci parte din masă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
în acest spațiu, primul dicționar academic exclude din limba română tot ce nu aparține în mod evident latinei. În acest scop autorii execută două operații. Ei publică, paralel cu Dicționariulu, un volum aparte intitulat Glossariu care coprinde vorbele d’in limb’a romana straine prin originea sau form’a loru, cumu si celle de origine indouiosa, introducând în articolele din glosar și derivatele cuvântului respectiv „nelatin”, ceea ce anulează complet viața limbii române: „Vorbele de origine neromanica, ca slava, cinste, iubire, ibovnicu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
curiosu, nu espreme nemica d’in ale animei cuventulu gându, care déro cu dereptu a cadutu mai de totu in lupt’a sea cu cogitu; se dàmu câteva essemple, cari se arrete invederatu co gându e cu totulu superfluu in limb’a: a avé, a pune gându la ceva sau cineva = a avé, a pune cogitu la ceva sau cineva; nu mi vine in gându, n’am gându a face = nu mi vine in cogitu (in mente), n’am cogitu a
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba pătată de plăcere Cu trupu-i vă iubește și nicidecum cu gându-i Haideți spre limbul care esențial ne cere Dar nu răniți femeia, plăcerea alungându-i.... 12.10.1960 Cât de puțin Îi trebuie unui lucru să moară-mpăcat cu sine Se poate vedea din atâtea exemple luate din viață, Unde sfârșește o moarte Începe viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei la suprafață din locul în care dispăruse, oricare ar fi fost el, nu o făcuse deloc să fie mai atentă la ceea ce făcea; se părea că, fizic vorbind, poate funcționa pe pilot automat, în vreme ce creierul îi plutește într-un limb lipsit de viață. Rezolvă cu salata fără ca măcar să-i fi aruncat o privire, dar apoi aproape că am sărit din loc în clipa în care ea s-a ridicat drept în picioare, atât de dreaptă pe cât îi permiteau reținerile siluetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tu. Intru dincolo de sticlă și sunt lângă tine. Sunt un tată oarecare, un sărman tată copleșit de durere, cu gura uscată, cu părul transpirat și rece. E ceva ce nu pot să înțeleg, ceva ce planează într-un fel de limb de stupoare. Sunt năucit, sunt într-o embolie de durere. Închid ochii și refuz durerea aceea. Tu nu ești acolo, ești la școală. Când voi deschide ochii, n-am să te mai găsesc. Am să găsesc o alta, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
om care însemnează fără să vrea fruntea celui pe care îl iubește. Tu nu o cunoști, a trecut prin viața mea atunci când tu nu existai încă, dar a lăsat o amprentă de neșters. Vreau să ajung la tine, Angela, în limbul de tuburi pe care stai culcată, unde craniotomul îți feliază capul, să-ți povestesc despre femeia aceasta. Am întâlnit-o într-un bar. Unul dintre barurile acelea de periferie, cu cafeaua mizerabilă, ca și mirosul care venea de la ușa întredeschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
violat, din păcate, pentru că n-am plâns când a murit tatăl meu, din păcate, pentru că n-am iubit pe nimeni, din păcate, Italia, lui Timoteo i-a fost frică de viață. Ne mișcăm și eu îmi simt capul într-un limb ciudat, unde amintirile sunt sufocate și se contopesc cu prezentul. O strâng pe Italia și ne plimbăm pe străzi ținându-ne de mijloc ca doi îndrăgostiți într-un oraș străin, pentru că noaptea îmi este necunoscută partea asta de oraș care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
J. M. Valdés, în studiul introductiv la ediția sa a rimanului de față, discutând aceeași problemă a „vocilor narative“, decupează, aplicând poate fără să vrea tot arhitectura conurilor dantești, cinci cercuri concentrice structurante (să le spunem, tot în spirit dantesc, limburi?): 1. realitatea textuală a scriitorului (prefață și post-prefață), în care, în treacăt fie spus, eu văd strecurându-se și ipoteza unui triplu auctoriat simbolic: autorul declarat, apoi Víctor Goti, care-și dezvoltă propriul riman încapsulat în Ceață, și în fine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
stelele nu trebuie privite cu microscopul și un infuzor cu telescopul, așa cum obișnuiau să facă umoriștii pentru a vedea tulbure. Dar, deși știa că o toartă de oală îi e de ajuns arheologului genial ca să reconstituie o artă îngropată în limburile uitării, cum el, în modestia sa, nu se considera un geniu, prefera două toarte în locul uneia singure - cu cât mai multe toarte, cu atât mai bine - și prefera oala întreagă în locul toartei singure. „Tot ce pare a se câștiga în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
al lui Homer. Bila vrăjită. Moarte pe credit. Secretul pădurii bătrîne. Trilogia New York-ului. Colecționarul. Schimb de dame. Toate cărțile lui Faulkner, minus ultima. Aproape tot ce-a scris Cehov, inclusiv piesa neterminată. Acordorul de piane. Împăratul muștelor. Vineri sau limburile Pacificului. Soroc de viață și soroc de moarte, Un leac bun și ușor, Sfîrșitul jocului. Un caz de mutilare. Regii blestemați, Regele moare, Relatare despre regele David, În fiecare zi e iarnă. Eu, Claudiu Împărat. Toamnă la Pekin, Domnilor copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceva pînă atunci. Sigur că da, domnule inspector. Poate mă duc să-l văd peste cîteva zile. SÎnt foarte ocupat cu slujba asta, după cum vedeți. Nu sînt doar directorul clubului, sînt În agentul general al doamnei Shand. — Reprezentantul său În limburile iadului. Cabrera se ridică și-mi cedă scaunul. Privi pe geam În jos, la mesele de bar Încă nedespachetate, apoi se așeză pe colțul biroului - o intruziune teritorială deliberată pentru a-mi bloca vederea spre piscină. Amintiri de la seminare despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Români e originaria si mai vechia decatu servbitutea" (ibidem). Doar printr-o astfel de istorie, centrată pe Marii Români și pe marile lor fapte de arme, "educatoriulu românu va desteptá [...] spiritulu celu eroicu alu stramosiloru, carii 'si apretiau tier'a, limb'a si libertatea mai multu decat vieti'a, cà nu e nimic'a mai nobile decatu a muri pentru patria" (Bărnuțiu, 1870, p. 183). Educația patriotică, în concepția lui Bărnuțiu, este imperativ să prăsească spiritul sacrificial în conștiința copiilor, devotamentul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
nu mi-au fost contrazise). Totuși, nu poate exista o selecție complet obiectiv] și imparțial] a temelor și a autorilor. Un alt editor ar fi realizat, poate, un volum total diferit. Am fost crescut într-o societate occidental], vorbitoare de limb] englez] și am fost educat în tradiția filosofic] occidental]; nu as fi compentent s] coordonez un volum care s] ofere un spațiu egal și altor tradiții. În cadrul acestei tradiții filosofice vestice, deși nimeni nu poate pretinde c] este imun la
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
pot fi recunoscute că provenind din cele care aveau deja loc în secolele al V-lea și al IV-lea î.Hr. Nici conexiunea nu poate fi considerat] drept pur istoric]. Studierea textelor antice, cel puțin în ț]rile vorbitoare de limb] englez], este apanajul savanților care sunt ei înșiși filosofi și care recunosc în acestea o relevant] și o vivacitate imediat] care le dezminte vârstă. Procesul este bidirecțional: pe de o parte, cercet]rile moderne ofer], în mod repetat, dimensiuni suplimentare
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contemporane. Totuși, oarecum surpinz]tor, între sfârșitul Renașterii și mijlocul secolului XX, filosofia acelor cinci sute de ani a fost în mare parte uitat]. Într-adev]r, doar în ultimii aproximativ dou]zeci de ani filosofii din ț]rile vorbitoare de limb] englez] au început s] aprecieze calitatea intrinsec] a gândirii medievale și a Renașterii și relevanță să pentru efortul continuu de a înțelege problemele de prim rang ale filosofiei. O parte a dificult]ții de a evalua filosofia Evului Mediu, și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
intuiționimul nu ar putea rezolva nicicum disputele morale. El a argumentat în detaliu viziunea conform c]reia utilitarismul red] cel mai bine bazele teoretice ale convingerilor legate de simțul comun. Au fost dezvoltate și alte variante ale intuiționismului. Filosofii de limb] german] Franz Brentano (1838-1917), Max Scheler (1874-1928) și Nicolai Hartmann (1882-1950) au elaborat teorii diferite asupra naturii generale a valorii, valoarea moral] fiind una dintre speciile acesteia. Spre deosebire de Kant, ei au susținut c] oamenii au acces la adev]ratele valori
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
specifică, adaptată pentru desfășurarea fotosintezei și anume: • Prin dispoziția lor pe tulpină, frunzele sunt adaptate pentru fixarea unei cantități optime de lumină necesară fotosintezei. Datorită fototropismului (orientarea frunzelor spre sursa de lumină) frunzele își curbează pețiolul, și în acest fel limbul frunzei este îndreptat perpendicular pe direcția razelor solare. Limbul frunzei este lățit, prezintă o suprafață mare și o grosime mică. • Schimbul de gaze (CO2 și O2) în timpul fotosintezei este realizat de formațiuni ale epidermei, numite stomate, repartizate în mod diferit
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
lor pe tulpină, frunzele sunt adaptate pentru fixarea unei cantități optime de lumină necesară fotosintezei. Datorită fototropismului (orientarea frunzelor spre sursa de lumină) frunzele își curbează pețiolul, și în acest fel limbul frunzei este îndreptat perpendicular pe direcția razelor solare. Limbul frunzei este lățit, prezintă o suprafață mare și o grosime mică. • Schimbul de gaze (CO2 și O2) în timpul fotosintezei este realizat de formațiuni ale epidermei, numite stomate, repartizate în mod diferit pe cele două fețe ale frunzelor, în funcție de specie. • Frunzele
BIOFIZICA by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/533_a_1006]
-
ne ocupăm în prezenta lucrare, dar este prezentată doar structura de la plantele mature, la un singur nivel al fiecărui organ vegetativ, fără a se lua în atenție structura plantulelor, trecerea de la structura primară la cea secundara a organelor axiale, histogeneza limbului foliar. Structura generală a organelor vegetative la plantele medicinale este prezentată în mai toate tratatele de botanică generală, morfologie și anatomie vegetală, în care sunt date ca exemple și specii din genul Salvia atunci când se detaliază alcătuirea diferitelor țesuturi. Dintre
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]