440 matches
-
g/ kg și lună . După ce s- a atins starea de echilibru , intervalul dintre administrări variază între două și patru săptămâni . Pentru a ajusta dozele și intervalul dintre administrări trebuie determinate valorile minime .. Terapie de substituție în mielom sau în leucemie limfocitară cronică cu hipogamaglobulinemie secundară severă și infecții recurente ; terapie de substituție la copii cu SIDA și infecții recurente Doza recomandată este de 0, 2- 0, 4 g/ kg la fiecare trei - patru săptămâni . Purpură trombocitopenică imună Pentru tratamentul unui episod
Ro_825 () [Corola-website/Science/291584_a_292913]
-
cum sunt : • agamaglobulinemie sau hipogamaglobulinemie congenitale , • imunodeficiențe comune variabile , • imunodeficiențe combinate severe , • sindromul Wiskott Aldrich . 2 . Pacienți cu anumite tipuri de cancer de sânge care determină o producție deficitară de anticorpi și o tendință la infecții recurente , precum : • mielomul , • leucemia limfocitară cronică cu hipogamaglobulinemie secundară severă . 3 . B ) Tratamentul pacienților cu anumite afecțiuni inflamatorii ( imunomodulare ) . 1 . Pacienți cu număr insuficient de trombocite ( purpură trombocitopenică imună ( PTI )) , și • care au risc crescut de sângerare , • care urmează să fie supuși unei intervenții chirurgicale
Ro_825 () [Corola-website/Science/291584_a_292913]
-
diferită la care poate apărea boala (2, 7). Trecem la stadiul 3 al diabetogenezei, cel al insulitei autoimune β-celulare, care rezultă dintr-o interacțiune între un defect de antigenicitate a unor proteine β-celulare, cuplat cu un altul, aparținând diferitelor seturi limfocitare implicate în procesele imune și autoimune. Procesul operant la om este practic necunoscut, în ciuda numeroaselor studii dedicate acestui subiect la animalele ce dezvoltă un diabet de tip 1 asemănător celui uman. Întrucât declanșarea și apoi desfășurarea în timp (ani de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92261_a_92756]
-
putea fi amplificată de sulfonilureice. Metforminul: deoarece o parte din pacienții cu LADA sunt insulinorezistenți, utilizarea metforminului la aceștia poate fi benefică. În teste efectuate pe modele experimentale de DZ autoimun, metforminul nu a afectat nici evoluția bolii, nici infiltrarea limfocitară a insulelor pancreatice (5), neinterferând cu procesul patogenic ce duce la distrucția β-celulară. Ținând cont că procesul distructiv β-celular din LADA este similar celui din T1DM, dar mai puțin intens, principalul scop al tratamentului la acești pacienți ar trebui să
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92247_a_92742]
-
celulele vecine și generând un efect chemotactic pentru celulele proinflamatoare (7). Acest proces morfopatologic este caracteristic tipului 1 de diabet, autoimun, și este paralel cu ceea ce a fost descris de către Gepts W în 1965 ca și insulită, adică 13 infiltrarea limfocitară a insulelor Langerhans și cu prezența marker-ilor circulanți ai agresiunii autoimune îndreptată împotriva antigenelor celulelor. Intensitatea procesului de distrucție a celulelor este variabilă, el fiind aproape complet la un an de la debutul diabetului, atunci când debutul se produce înainte de pubertate
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
al HLA din clasa II, ceea ce modifică capacitatea lor de a accepta și prezenta autoantigeni derivați din celulele ß (4). Agresiunea autoimună este substratul a ceea ce, din punct de vedere morfopatologic, a fost descris ca "insulită", adică prezența infiltratului inflamator limfocitar la nivelul insulelor pancreatice, imediat după debutul diabetului. La 1 an după debut, insulita este rar prezentă, însă se constată necroza difuză a celulelor ß și atrofia consecutivă a insulelor, dispersarea celulelor α și δ și, rar, insule regenerate din
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
și anume investigarea rolului oncogenelor în tumorigeneză la om. Printre cercetările remarcabile în acest domeniu se înscriu cele ale lui Croce și colaboratorii săi (1986, 1987). Bunăoară, în translocația t(11;14)(q13;q11) specifică modificărilor de cariotip din leucemia limfocitară acută (ALL), punctul de rupere fracturează locusul genic pentru catena alpha a TCRA, din cromozomul 14, astfel încât segmentele genice pentru regiunea variabilă (Vα) rămân în cromozomul 14q-, pe când segmentele genice Cα sunt translocate în cromozomul 11 care devine11p+, iar gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
lui Brüderlein și Gebhart (1985) au dovedit că DM-urile sunt menținute în cromatina nucleilor interfazici, fapt evidențiat prin tehnica condensării cromozomale precoce (PCC). Echivalenți citogenetici ai amplificării genice în neoplaziile umane sunt prezentați în tabelul 23.3. În leucemiile limfocitare cronice cu celule B (cu celule păroase, mielom multiplu, leucemie cu plasmocite etc.) apar remanieri cromozomale specifice sau nespecifice. Glioamele sunt foarte heterogene din punct de vedere histologic și sunt caracterizate prin trisomie 7, monosomie 10 și monosomie 22, pierderi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
condiționează fuziunea unei părți a genei tel, din familia ets, cu gena c-abl. Ambele oncogene de fuziune bcr-abl și tel-abl activează căi similare de transducție a semnalelor, în celule hematopoietice. După toate probabilitățile, oncogena fuzionată induce transformarea malignă. În leucemia limfocitară acută (LLA) este întâlnită translocația t(11;14)(p13;q11) în cadrul căreia are loc fracturarea locusului genic pentru regiunea constantă (Cα) a catenei α a TCRA din cromzomul 14. În brațul scurt al acestui cromozom rămâne gena NP pentru nucleozidfosforilaza
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
din ARNm sudat bcr/abl. ARNm fuzionat este tradus într-o proteină de fuziune BCR/ABL, în care aminoterminalul proteinei protooncogenei abl a fost deletat și înlocuit cu secvența aminoterminalului bcr. O translocație similară activează protoooncogena abl în unele leucemii limfocitare, dar în asemenea cazuri, punctul de rupere în translocație este sudat cu mult mai în amonte față de gena bcr. Există o diferență fundamentală în mecanismul prin care are loc activarea prin translocație a genei abl și a genei c-myc: translocația
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
astfel că identitatea cromozomilor etichetați drept „Philadelphia”, în alte afecțiuni decât leucemia granulocitară cronică, trebuie reanalizată cu metode moderne de bandare cromozomală (Olinici, 1978) sau cu sonde moleculare ADN, specifice cromozomului 22, respectiv cromozomului Y. La majoritatea pacienților cu leucemia limfocitară cronică nu apar anomalii cromozomale. În unele cazuri s-a remarcat doar deleția brațelor scurte ale unui cromozom 21. Anomalia a fost numită Christchurch iar cromozomul marker derivat a fost desemnat „Ch1”, după numele localității unde a fost descoperit. Anomalia
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și tumori solide maligne), fie la malignizări cronice. Mitelman și colaboratorii (1997) au realizat o hartă a punctelor de rupere cromozomală și a rearanjamentelor consecutive în cancerele umane. Zeleznik-Le și colaboratorii (1994) au studiat consecințele fuziunii genice în leucemia mieloidă limfocitară (LML) în care gena MLL fuzionează cu locusul BCR (fig. 25.2). Cea mai obișnuită consecință a translocațiilor cromozomale din neoplaziile umane (leucemii și tumori solide) este fuziunea genică. În acest caz, punctele de rupere cromozomală fracturează genele ambilor cromozomi
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
față de celălalt. La fiecare punct de sudare au fost identificate secvențe omoloage secvențelor semnal considerate a fi recunoscute de recombinază în cadrul recombinării V-D-J din procesul de asamblare a genelor funcționale pentru imunoglobuline, ca și când ar fi regiuni N. În leucemiile cronice limfocitare cu celule B (B-CLL) în care s-a identificat translocația t(11;14) și în limfoame foliculare cu translocația t(14;18) recombinaza V-D-J este implicată în mecanismul translocațiilor cromozomale. Haluska și colaboratorii afirmă că același mecanism enzimatic este implicat
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este controlată prin acest mecanism, al ARN de interferență. De exemplu, miR-15a și miR16-1 suprimă expresia Bcl-2 (Cimmino și colab., 2005). Deleția regiunii 13q14.1 ce codifică pentru cele două molecule ARNmi menționate anterior, a fost asociată cu apariția leucemiei limfocitare cronice, limfom al cortexului cerebral și mielom (Călin și Croce, 2006). În diferite forme de cancere sunt implicate și dereglări în funcția unor proteine cu rol de modificatori ai cromatinei, funcționând ca remodelatori ai conformației cromatinice. Câteva enzime cu rol
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în 90% din cazuri [28, 53]. Biopsia poate fi efectuată, percutană sau prin mediastinotomie anterioară. Boli asociate La o parte din acești bolnavi s-a constatat prezența sindromului Klinefelter, a bolilor hematologice maligne (sincrone sau metacrone) ca leucemia nonlimfocitară, leucemia limfocitară, histiocitoză malignă, a trombocitopeniei idiopatice (Griffin 1983, Helman 1984). Tratament Chimioterapia primară Se efectuează polichimioterapie cu cisplatin asociat cu etoposid, ciclofosfamidă. Răspunsul este favorabil, cu dispariția tumorii mediastinale și scăderea titrului markerilor serologici. Dispensarizarea se face prin dozarea markerilor tumorali
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by VICTOR TOMULESCU, IRINEL POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/92114_a_92609]
-
malignității, ci și un indicator prognostic. REACȚIA STROMEI TUMORALE Reacția stromală a suscitat un interes deosebit, fiind considerată elementul cel mai eficient în aprecierea relației existentă între gazdă și tumoare. Principalele modificări ale stromei tumorale sunt: fibroza interstițială și infiltrația limfocitară. În funcție de intensitatea fibrozei, tumorile pot fi clasificate în trei tipuri: - tipul medular, sărac în stromă fibroasă; - tipul schiros, caracterizat prin fibroza intensă; - tipul intermediar (Lambert, 1975). Infiltrația limfocitară a tumorilor evoluează, în general, în sens invers ca fibroza, fiind abundentă
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
și tumoare. Principalele modificări ale stromei tumorale sunt: fibroza interstițială și infiltrația limfocitară. În funcție de intensitatea fibrozei, tumorile pot fi clasificate în trei tipuri: - tipul medular, sărac în stromă fibroasă; - tipul schiros, caracterizat prin fibroza intensă; - tipul intermediar (Lambert, 1975). Infiltrația limfocitară a tumorilor evoluează, în general, în sens invers ca fibroza, fiind abundentă în variantele medulare. Evoluția cunoștințelor de imunologie din ultimii ani a sugerat interpretarea infiltrației limfocitare stromale ca o reacție imunitară protectoare a gazdei față de tumoare. RITMUL DE CREȘTERE
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
stromă fibroasă; - tipul schiros, caracterizat prin fibroza intensă; - tipul intermediar (Lambert, 1975). Infiltrația limfocitară a tumorilor evoluează, în general, în sens invers ca fibroza, fiind abundentă în variantele medulare. Evoluția cunoștințelor de imunologie din ultimii ani a sugerat interpretarea infiltrației limfocitare stromale ca o reacție imunitară protectoare a gazdei față de tumoare. RITMUL DE CREȘTERE A TUMORILOR Evaluat prin stabilirea indicelui mitotic, ritmul de creștere a tumorilor este coroborat cu creșterea cantității de cromatină nucleară. Indicele mitotic se stabilește prin cuantificarea celulelor
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
rejetul acut sa produs după câțiva ani de la intervenția chirurgicală odată cu întreruperea sau scăderea dozelor tratamentului imunosupresor. Este deseori reversibilă, dacă se corectează doza de imunosupresoare care acționează direct pe imunitatea celulară. Examenul anatomopatologic al pieselor de biopsie arată infiltrat limfocitar sau eozinofilic important, leziuni endoteliale cu infiltrat inflamator dispus perivascular, tromboze în microcirculație sau necroză. La început limfocitele T aderă la celula non-self și interacționează cu antigenele de histocompatibilitate majore sau cu cele minore. Prin activarea limfocitelor sunt sintetizate limfokine
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
transplantului nefiind influențată de tratamentul imunosupresiv obișnuit. Se datorează prezenței în sângele circulant a anticorpilor specifici împotriva antigenelor HMC ale grefonului care sunt sintetizați de limfocitele B prin expunerea alloantigenelor transplantului în prezența celulelor TH. Examenul anatomopatologic evidențiază un infiltrat limfocitar redus, obstrucția arteriolelor prin îngroșări laminare concentrice ale pereților arteliolari. 18.1.3. COMPATIBILITATEA DE TRANSPLANT Cele mai bine tolerate, chiar și în absența aplicării unei scheme imunosupresoare, sunt izogrefele deoarece compatibilitatea antigenică este maximă, donatorul și primitorul fiind același
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
primitorii puternic sensibilizați care au un PRA de aproape 100% este foarte dificil de a găsi un donator HLA compatibil. O altă modalitate de testare directă a compatibilității între donator și primitor utilă pentru transplantele medulare este efectuarea unei culturi limfocitare mixte pe care se observă diferențe antigenice între limfocitele care vor suferi o transformare blastică (sinteza de ADN și mitoze). 18.2. TRATAMENTUL IMUNOSUPRESOR Tratamentul imunosupresiv are viză profilactică și terapeutică Toleranța imunologică este capacitatea sistemului imun de recunoaștere a
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
imunosupresor puternic. Este utilizat de elecție în transplantul hepatic în asociație cu preparatele cortizonice, iar mai recent și în transplantul de intestin subțire. Rapamicina are ca mecanism de acțiune inhibarea proliferării limfocitelor T activate. 18.2.2. IMUNOSUPRESOARE PRIN DEPLETIE LIMFOCITARA Prednisonul și Prednisolonul au efect imunosupresor mai slab, dar sunt utilizate în schemele terapeutice de imunosupresie datorită caracterului lor puternic antiinflamator. În cursul episoadelor de rejet acut (transplantul renal, hepatic, cardiac) se recomandă utilizarea în doze mari, de exemplu 0
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
de rejet acut (transplantul renal, hepatic, cardiac) se recomandă utilizarea în doze mari, de exemplu 0,5-1 g metilprednisolon/zi, i.v. În bolus, 3 zile consecutiv. Serul antilimfocitar și antimonocitar: anticorpii antilimfocitari policlonali heterologi sunt obținuți prin injectarea membranei limfocitare la iepure sau la cal și acționează prin scăderea numărului limfocitelor T care are ca efect inhibarea reacțiilor de respingere a allogrefelor și a reacției de „grefă contra gazdă”. Sunt indicați în tratamentul episoadelor de respingere acută care nu au
Chirurgie generală. Vol. I. Ediția a II-a by Prof. Dr. Eugen Târcoveanu, Dr. Cristian Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/751_a_1226]
-
asocierea formată din antigenele micobacteriene și proteinele complexului major de histocompatibilitate și vor elibera interleukina II, ceea ce va antrena activarea macrofagelor, cu amplificarea capacităților distructive ale acestora pentru bacilii Koch. Această activare macrofagică este realizată mai ales cu contribuția fracțiunii limfocitare CD4. La locul unde s-a produs "lupta" dintre macrofage și bacili se vor acumula macrofagele distruse și bacilii vii sau morți, formîndu-se astfel GRANULOMUL tuberculos. În centrul acestuia se găsește o substanță solidă, cu caracter acid, "neprietenos" pentru dezvoltarea
Curs de pneumoftiziologie by Antigona Trofor [Corola-publishinghouse/Science/940_a_2448]
-
RENALĂ 9.1. AFECTAREA RENALĂ îN PARAPROTEINEMII 9.1.1. Definiție. Diagnostic. Clasificare Imunoglobulinele (Ig) monoclonale se definesc prin structura unică, atât a lanțului greu, cât și a lanțului ușor și a specificității idiotipice. Ele sunt rezultatul unei proliferări monoclonale limfocitare B, benigne sau maligne. Existența unei Ig monoclonale poate fi depistată în serul sau/și în urina pacienților, prin electroforeza proteinelor. Electroforeza proteinelor serice este indicată fie cu ocazia unui bilanț biologic sistematic, fie în prezența unei VSH crescute, aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]