415 matches
-
psihologic. Un critic tânăr pe care-l prețuiesc, Andrei Terian, a fost atât de încântat de aceste Lucrări în verde, încât a comparat cartea ("o epopee get-beget"), cu Levantul lui Mircea Cărtărescu. Greu de găsit o comparație mai neinspirată. Cu liminară sinceritate, cum cerea un partizan al autenticității, voi spune că această Pledoarie... îmi pare o tentativă disperată de autolegitimare. Fără vreun indiciu de talent, de inspirație, de creativitate, fără forță cognitivă, fără pregnanță expresivă, fără propulsie imaginativă, fără toate aceste
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
aici un prim moment al aplecării sale spre autoanaliză. Poate că aici, mai e îngăduită creația, pe care, apoi, foarte repede, (scriitorul parcă simțea că n-are prea mult timp) a abandonat-o pentru, cum spuneam, observația nudă a autenticității liminare. Atmosfera acestei scrieri e de mediu provincial, bine cunoscut autorului, ca unul ce-și trăise copilăria și tulburea sa adolescență pe la Fălticenii bunicilor materni. Familia surprinsă în această proză de început e compusă din bunici, copiii și nepoții lor (Ortansa
Proustianul Anton Holban by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16033_a_17358]
-
foarte dezvoltat. Semnalările lui din Note de lectură vor fi, așadar, nu doar o listă de lecturi recomandate, cât repere decelate corespunzător într-o înterioritate solid mobilată. Numai așa se poate realiza ceea ce scriitorul numește un „rost intelectual”. O condiție liminară. Participă la anatomia unei atari înterprinderi complementaritatea lecturilor, pentru că „distractivul” și filosoficul nu se vor putea elimina reciproc. Ele se condiționează, în ciuda discreditărilor. Citește, cu egală pasiune, cărți ce acoperă toate genurile. În Romane polițiste se pronunță pentru Kingsley Amis
Lecturi complementare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2813_a_4138]
-
sau, dacă nu e cu putință, prin benevolența unuia ori a mai multor intermediari, într-un "lanț al slăbiciunilor" care, oricum, nu are cum deveni un lanț al... meritelor creației. Dar conștiința mea nu mai poartă pantaloni scurți. Pentru exigența liminară a acesteia, premiile pe care m-am învrednicit a le primi, ca elev și student, rămîn un apanaj al trecutului, al unui trecut, vai, tot mai îndepărtat, bucuros pe atunci de laurii lor, ca de-o speranță, adică precum de
Reflecțiile unui premiat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15798_a_17123]
-
rafinată. Pasărea tăiată este, poate poemul reprezentativ pentru viziunea, stilul și mijloacele de construcție lirică ale Ilenei Mălăncioiu. Dincolo de poetica implicită prezentă, ce impresionează aici e fiorul tragic, desenat în versuri limpezi, de o edificatoare pregnanță a delimitării unor trăiri liminare. Poezia poate fi considerată una a inițierii în tainele existenței. Cunoașterea înseamnă aici jertfă și expiere. Este metafora pătrunderii într-un teritoriu interzis, în care adastă tainele mari, grele de sens și de miracol, ale existenței. Pasărea tăiată este o
Efectul de palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12585_a_13910]
-
zori,/ însuși directorul caleștilor!". Se poate de îndată remarca aerul de voluptate senzorială ce se degajă din aceste versuri ce au delicatețea unor miniaturi și fragilitatea unor stampe japoneze. Temporalitatea este parcă suspendată, figurile vegetale trăiesc o beatitudine a reacțiilor liminare, gesturile și mișcările au o lentoare funciară, trăiesc sub zodia imponderabilului, a ficțiunii mântuitoare și în regimul oniricului. Starea de dragoste, desenată în tonuri rafinate conduce spre un ceremonial galant, în care se împletesc instinctul ludic și figurile grațiosului ritualic
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
Irina Marin Apărută în 2003 la Editura Vinea, cartea Elenei Pasima Curtea-de-ape adoptă stilul dens, supralicitat, al manierismului literar. În descendența Crailor lui Mateiu Caragiale, personajele din acest roman duc o existență liminară, la granița dintre absurd și revelație, dintre promiscuitate și sublim, într-un oraș pe care îl bănuim a fi București încărcat de toate contrastele atmosferei tipic balcanice. Stilistic vorbind, cartea prezintă aceeași tendință spre sinteza oximoronică, spre juxtapunerea paradoxală, pe
Arheologie literară by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/12949_a_14274]
-
reverberată fiziologic în prima parte a volumului (mandala) cedează locul unei aluviuni de reproșuri distante mimând refrenul (nu te mai preface ana), apoi unei terapii solitare, cu oscilații și indecizii (nu e timpul fato). Iată o radiografiere parțială a zonelor liminare. Până aici, nu de puține ori scabrosul corporal (sexual sau nu, după caz) conservă atmosfera coșmarescă, comparabilă aceleia din Capriciile lui Goya. Dezagregarea continuă a cărnii și a tramei discreditează orice formă de alteritate: numele invocate sunt, laolaltă, pasabile, după cum
Poemeintrauterine by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11165_a_12490]
-
l-am voit și eu. Toată după-amiaza am trăit-o în tovărășia lor și pot zice că rareori am petrecut momente mai plăcute!” (cf. p. 207). Puțini sunt însă aceia care, asemenea lui Burileanu, sunt dispuși, în astfel de condiții liminare, să accepte precursorate de vreun fel. E o constatare care însoțește cumva freatic Poarta neagră de la un capăt la altul și care, prin umanitatea ei profund comprehensivă, valorează cât o definiție. Ocultarea tradiției (inclusiv, cum se poate constata, de către istoricii
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
o carte despre Ion Agârbiceanu și Ion Creangă, în temeiul, de bună seamă, al unei chemări venind din structuri psihice înrudite, mărturisite ca fiind supraprofesionale: Sînt totodată și scriitori cărora le-am consacrat cea mai mare cantitate de timp, explicația liminară fiind, desigur, atracția ce-am resimțit pentru ființa operei lor, o consumare nu doar profesională". Iată date suficiente pentru a dovedi că autorul volumului Ultime explorări critice (alcătuit prin grija doamnei Zorina Regman, distinsă profesoară, mult devotată, o viață, literelor
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
modernității. Cînd politețea ajunge, din nou, povară socială. Saloanele, cele literare, în speță, se feresc de ea ca de o plagă. Lucrurilor trebuie să li se spună pe nume. Manierele supraviețuiesc (o vreme...), convenția nu, tratată cu apa tare a liminarei sincerități. Cît despre punctualitate, Proștii lui Rebreanu e ceea ce modernitatea pare să aibă de zis. Franchețea ei, cu superiorități abia schițate înainte, se arată tot acolo: "semeț în sufletul său rânced că poate certa și el pe cineva care-i
Politețe… by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6832_a_8157]
-
spectaculos. Nu pot ghici - nimeni nu poate - unde se situează, ferm, un asemenea scriitor de meserie în geologia inconsecventă a literaturii române din ultimele decenii. La data primei cărți, în 1989, liniile de forță analitice conduceau fără escală către imediat liminara generație 80, către Mircea Nedelciu & Co. Între timp, desantul ce părea definitiv stabilizat ca direcție s-a disipat mai mult sau mai puțin tragic, aerul comun și tehnicile consensuale și-au slăbit legăturile moleculare, mizele și cerințele prozei s-au
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
Cosmin Ciotloș Aurel Pântea, Nimicitorul, Florești-Cluj, Limes, 2012, 100 pag. Nimicitorul lui Aurel Pântea mi se pare o carte problematică. Depoziție neroman- tata a unui colaps liminar (căci, în sens strict, ăsta este), aceasta e mai usor de descris decât de citit. Se pot face, pe marginea ei, nenumărate glose, fără-ndoială inteligente și tot fără-ndoială pline de carismă stilistica. (S-au și făcut, de altfel
Note despre critica de poezie, rânduri despre o anume poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4286_a_5611]
-
și expeditorii cuprinși aici nici nu sunt, de fapt, bucureșteni. Aparatul critic strălucește, ca să folosesc un loc comun, prin absență. Cititorul care deschide „ediția” din 2011 nu primește, de la anonimul editor (colofonul nu precizează decât autorul prefeței), nici măcar o informație liminară: anul primei ediții. Suplinesc eu această lacună: Scrisori de femei a apărut în 1932, la Editura Datina Românească din Vălenii de Munte, și nu a mai fost reeditată, istoriografia comunistă considerând-o, probabil, o operă secundară. Or, aparatul critic era
Iorga, feminist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4878_a_6203]
-
anul 1030, când Cenadul devenise reședință episcopală. Între secetoasa vară 1044... Pentru a răspunde la întrebarea când a fost scris tratatul Deliberatio avem la îndemână însemnările autobiografice diseminate prin întreg cuprinsul scrierii gerardiene. Două astfel de notații, una din capitolul liminar, alta din capitolul II, ambele vorbind despre același fenomen meteorologic, pot indica cu precizie momentul când a început Gerard lucrul la tratatul său. În cele două capitole se vorbește de o „caniculă nefirească” (caumatis improbitas), suficient de mare pentru a
Unde și când a fost scris cel mai vechi tratat din România? by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3092_a_4417]
-
o leapșă trasă fandoselilor strepezite ale criticilor noștri, care fie o vor ignora, fie o vor expedia din vârful buzelor în derizoriul literaturii comerciale." Exclus să se întâmple și una, și alta. Fiecare rând al acestui volum (până și acestea, liminare, pe care le-am reprodus aici) e încărcat de o ironie când delicată ca un păienjeniș, când destul de groasă pentru a elucida pe deplin pastișa. Avem un fals roman de conspirație universală. Sau, ceva mai precis, falsificat. Pentru că, prin dublarea
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
stîngăcia sau insuficiența expresiei, ci cultura acesteia, precum piesele unei expoziții etnografice: tuleiște, sperlă, firhonguri, corlan, corfă. Ambiția poetului e de-a mînui un instrument perfecționat. In fond, Ion Horea manifestă un orgoliu gospodăresc, expresie a firii celui ce declară liminar, pe un ton irevocabil: „Eu m-am născut din grîne, din fîn, din cucuruz, / Și-n mine port mireasma pămînturilor sfinte. Și behăitul turmei și mugetul de vite / și cîntecul de greieri îmi stăruie-n auz" (Pomenire). Mărturiile biografice ale
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
reminiscențe ale poeticului. Autorul caută - încă - un final de climax și scontează pe efectul de contrast între sintagma latinească ridicată în titlu (sonoră, elegantă, sclifosită) și mizeria tristă de la subsol. În schimb, în secțiunea de Texte poetice, numai această formulă liminară mai prezintă un coeficient de (veche, convențională) ironie. Deja suntem înconjurați și îmbibați de spuma cenușie a poeziei lui Constantin Acosmei, o poezie cu atât mai puternică și mai originală cu cât a renunțat la orice retorică și simbolistică. Versurile
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
slavistul I. Bărbulescu și strigă "Săriți că mă omoară!" - la care Păstorel Teodoreanu: "Nu mă bag, nu mă amestec, autonomia universitară!" etc. Partea cea mai interesantă rămîne relatarea anilor petrecuți în închisoarea de la Sighet, însă nici în fața unei asemenea experiențe liminare memorialistul nu-și reprimează spiritul critic, nu renunță la răceală, la hiperanaliză, la un fel de teamă de ridicol care-l face să strecoare cu timiditate cîte-o afirmație despre familie, soție, copii, printre rîndurile dedicate lucrărilor pe care are de
Patru fețe ale trecutului by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16128_a_17453]
-
însă fără ranchiună, și pentru faptul că autorul, nevinovat din rațiuni legate de vârstă, știe că nu are nici un fel de mandat pentru actul său de acuzare. Transilvania lui - mai întâi idilică, devenită apoi un infern - este, așadar, un spațiu liminar între viață și moarte, un Babel al spiritului în care eul se pierde ca într-o zonă crepusculară, într-o stare de dormitare și de absență care seamănă cu o convalescență ireală; cei o mie de ani câți își dorea
Claudio Magris - DIETER SCHLESAK sau imposibila întoarcere acasă () [Corola-journal/Journalistic/5339_a_6664]
-
în plin proces de expansiune. În mod concret, Clip Art înseamnă focalizarea și insistența obiectivului pe un detaliu, în cazul picturii pe o pată de culoare, pe o urmă de pensulă sau de cuțit, pe întrepătrunderea tonurilor sau pe zona liminară a unei juxtapuneri, apoi alunecarea lentă pe suprafața imaginii, inventarierea succesivă a acesteia pentru ca, în final, prin mărirea distanței, întregul să prindă contur și forma să capete rezoluție. Deși o simplă descriere în acești termeni poate lăsa senzația că procedeul
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
îi propune împăratului care i-a ordonat construcția unui palat un alt material, noroiul, mâzga, care apare acolo unde, spune el, două lucruri se întâlnesc. Această mizerie este materialul de construcție al umanității așa cum apare ea în formula unei moralități liminare, pentru că identitatatea acestor întrebări se află în magma demoniilor și subteranelor dostoievskiene și în complicațiile maladive ale personajelor lui Strindberg. Erik Spore trăiește sub apăsarea crimelor făcute în război, însă sunt fapte mai cumplite decât crimele sale, fapte în care
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
nemijlocit caracterul cosmotic al creației cervantine și încadrarea cu necesitate într-o serie cronologică parcă predestinat semnificativă a tuturor pieselor, mai mult sau mai puțin vizibile, ce alcătuiesc un întreg cum cred că puține mai există în literaturile lumii" (Nota liminară). Cu tălmăcirea romanului pastoral Galateea, "carte îndelung și nostalgic meditată", care a văzut lumina tiparului în 1585, ne aflăm în fața primei versiuni în limba română a operei de debut a lui Cervantes, care în 1580 se întorsese în sfârșit în
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
o carte a ierarhiilor. Nu a reducției la esențe, ceea ce ar fi strategic greșit, ci a ierarhiilor. Instinctul critic se citește nu numai printre rânduri, dar și printre litere. Dintre experiențele omenești, moartea e cea dintâi care-și merită statutul liminar. Dintre cele pe care le presupune aceasta din urmă, impactul asupra celorlalți, fie ei membri ai familiei sau ai comunității, doliul ține capul de afiș. Dintre manifestările totodată societale și intime implicate în doliu, kaddishul ebraic e mai bine normat
Utopia cărții by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6526_a_7851]
-
clamează, într-un discurs liric necontrafăcut și dezinhibat, stările afective, orgoliul, frustrarea, jubilația rostirii și deziluzia în fața alcătuirilor precare ale realului. Ideea lirică dominantă e aceea că poezia modernă, poezia secolului XX și-a pierdut puritatea, frenezia originară, orfismul său liminar, căpătând o turnură gravă, anexându-și suferința, tragicul, grotescul și ridicolul unei istorii care este adesea convulsivă și dezarticulată ontic. Imaginația lirică debordantă a lui Dinescu așază în vers o imagine ironică și parodică asupra „comediei literaturii”, dar și un
Calitatea de martor by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4096_a_5421]