298 matches
-
influențând partea, pe de o parte, iar contextul ansamblul textului, pe de altă parte. În al doilea rând, discursul este orientat. El se construiește în funcție de un scop care este presupus în fiecare parte. În ciuda unor posibile digresiuni, discursul are o linearitate care îi asigură unitatea. Acest fir conducător este marcat, discursiv, prin anticipații (intenționez să, voi arăta că) sau prin reveniri (am vrut să, am arătat că). Incluziunile metadiscursive indicate se constituie în veritabile ghidaje pentru receptor, care pot lua, în
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Journalistic/1409_a_2651]
-
cu ce gesturi de un delicios erotism își ia cîte o lacrimă de la colțul ochilor și în loc să și-o șteargă și-o întinde pe față sau chiar mi-o dă să i-o gust. marea problemă cu proza este această linearitate a ei, incapacitatea cuvintelor de a capta întregul în regim de concomitență. Iată de ce literatura va pierde mai devreme sau mai tîrziu partida în fața imaginii. — Iar dumneavoastră nici nu vă pasă. Cînd Domnișoara ri ajunge la această replică știu că
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
folos, messere? Întrebă, după ce Își plecase capul În semn de salut. Din mișcarea ei, lumina dezvăluise o țesătură deasă de brazde pe fruntea lui. În loc să Îi răspundă, Dante se uită În jur. Exista, În mediul acela, un plăcut sentiment de linearitate și de ordine, de echilibru al formelor și de logică În Întrebuințarea spațiilor. Se simți Îmbărbătat. Nu nimerise În văgăuna unui impostor. Acolo, Înăuntru, străluceau lumina intelectului și amprenta Înțelepciunii noii științe. Locul acela părea, cu adevărat, un simbol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fi corect înțeles fără a lua în seamă finalitatea lui critică. Orice istorie națională implică o anume pedagogie, observa Catherine Durandin, califîcîndu-și singură acțiunea ca "antipedagogie securizantă", una menită să atribuie discursului despre trecut mai multă coerență și să evite linearitatea teleologică a narațiunii 10, în istorie, post hoc ergo propter hoc nu e un principiu valabil. Istoria presupune luptă pentru crearea sensului, proiect, voință modelatoare, iar traseul ei e plin de accidente. Vorbim de continuități, constante, permanențe, dar să nu
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Acționa însuflețit de elanul romanității patriotice, sau lucra sub impulsul influențelor exterioare? Aceste discuții, savante și emoționale în același timp, sînt fără îndoială vane, însă mărturisesc neliniștea unei istoriografii patriotice care se străduiește să nu piardă firul continuității, al unei linearități a povestirii privind permanența și înflorirea unei romanități ortodoxe prestabilite. Problematica rezistenței ortodoxe și a tentației deschiderii, concepută în același timp ca progres și ca risc al pervertirii identității pure, revine în forță odată cu analizele propuse de unirea Bisericii ortodoxe
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
care el nu poate și nici nu trebuie să fie descris ca "postmodern". Houston Baker descrie în mod constant rapul ca "postmodern" în virtutea prezenței "colajului lipsit de autor ori a preluării unor sunete și stiluri care mărturisesc o hibriditate deconstructivă. Linearitatea și evoluția în etape cedează teren în fața unei sincronicități amețitoare" (Baker, 1993b:89). Rapul creează un colaj de sunete contemporane și pastișează forme apărute anterior, toate regăsite în mostrele lui. Dar aceste mostre sînt uneori deconstructive (ca atunci cînd un
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
foarte simplu: ca o bilă într-un flipper. Se introduce bila într-un circuit (numit aici "canal"), și ea își atinge ținta (receptorul), care retrimite bila cu ajutorul intermediarilor. Emițător, canal, receptor. Înlăuntru, un mesaj. 1. Primul principiu Totul rezidă în linearitatea mișcării, și importantă este conservarea integrității mișcării (a mesajului). Avem modelul mașinii prin excelență, ale cărui elemente se găsesc expuse în Principiile lui Descartes 17. Cu siguranță, intervenții exterioare pot frîna, deturna și îngreuna mișcarea, dar principiul rămîne neschimbat. Trebuie
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
-l ridice ambele părți. Acest model este stocastic, atomistic, mecanicist. Stocastic, căci comunicarea se face pas cu pas, în acest moment și ocazionată de acest scop. Atomistic, fiindcă comunicarea pune în față doi subiecți, atomi separați și indivizibili. Mecanicist, datorită linearității schemei transmisiei, asemenea unei mașini. Simplitatea acestui model, pe care noi îl avem mai mult sau mai puțin în minte în practicile noastre, asigură perenitatea sa. Regăsim acest model în toate etapele dezvoltării teoretice, de la mașina cu aburi la inteligența
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
număr de teorii la nivele diferite de elaborare. Putem să-l reperăm în semiologia structurală și teoria informației. 4. O mașină semiotică Cum se prezintă un mesaj ca să fie primit (înțeles) de destinatar? Fiind stabilit că o comunicare verbală respectă linearitatea mecanică emițător-receptor, întrebarea se pune pentru a ști în ce condiție mesajul emis își poate atinge scopul. Aici intervin deosebirile între univocitate și plurivocitate, codaj și decodaj, conotație și denotație, în sfîrșit, noțiunea de redundanță. Aceste deosebiri și definiții sînt
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
la o zăpăceală numerică atunci cînd ajungi la o concluzie, dînd iluzia unei "adevărate" decizii, adică a unei decizii "obiective", obținută cum se cuvine, prin explorarea minuțioasă a tuturor posibilităților. Avem, aici, ceva ce caracterizează toate deciziile înscrise într-o linearitate arborescentă: în planul eficacității deciziile sînt în general redundante, ba chiar inutile: printr-un lung șir de bifurcații "da-nu" se poate întări prima impresie pacientul suferă de o tulburare nespecificată... în clasificarea de care eu mă servesc. Clasificarea este
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
impropriu multimedia) nu destabilizează concepția lumii tradiționale, în măsura în care referința la corp rezistă, în arhaismul ei, inovațiilor tehnice. Un astfel de concept este unnul de trecere și aclimatizează spiritele la această retopire a elementelor tradiționale ale cunoașterii, care sînt cauzalitatea și linearitatea, determinismul și noncontradicția. Nu este surprinzător să-l vezi circulînd în toate mediile și desemnînd situații la fel de banale precum încropirea unui carnet de adrese, dezvoltarea unui complex de relații, gruparea filialelor întreprinderilor, distribuirea publicațiilor sau a benzinei, și pînă la
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
pînă la a inversa ordinea factorilor. Este vorba despre o legătură dezlegată, de a pune împreună ceea ce nu merge împreună, de o confuzie a subiectului și a obiectului sub aceeași trăsătură a realității de ordinul al doilea. Aici nu principiul linearității și al cauzalității sînt rău puse, ci acela al non-contradicției, care suferă modificări de mare importanță. Un obiect poate fi acesta și acela, eu sînt acesta Și acela, înăuntru Și în afară, iată-mă față în față cu un mecanism
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
care și din care se deplasează. Ele pot fi mai ales puncte de legătură, popasuri în transport, o răscruce sau o încrucișare de drumuri, momente de schimbare de la o structură la alta”. Punctele de transfer de pe harta unui metrou întrerup linearitatea mișcării pentru fiecare linie și combină vectorii unidimensionali într-o rețea bidimensională. Într-o biserică tradițională, încrucișarea navei cu transeptul constituie un astfel de centru nodal intensificat, produs de interacțiunea a două făgașuri, de care diferă calitativ, fiind un loc
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
încorsetări carteziene. Triunghiurile din care sunt construite clădirile sale sferice se sprijină pe forme rotunde (figura 128); sferele ar constitui în viziunea acestuia unitățile elementare de construcție ale naturii. În cercetarea noastră am constatat că o insistență prea mare asupra linearității vectoriale a sistemului excentric nedreptățește compoziția arhitecturală. Paul Klee numește clădirile tovarășii noștri de suferință, amintindu-ne dependența de forța terestră care ne trage mereu la pământ. Am avut ocazia să i dăm dreptate, dar este la fel de adevărat că forma
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
structuri arhitectonice. Putem avea de-a face cu o aglomerare de mai multe clădiri, prin urmare cu interacțiunea dintre obiectele compacte și canalele liniare de comunicare dintre ele. La prima vedere, cele două sisteme ale noastre, al centricității și al linearității, par prin urmare întrupate separat în cele două componente principale ale cadrului arhitectural, clădirile și străzile. Dar o analiză vizuală mai atentă ne amintește că fiecare obiect arhitectural este modelat nu numai de propria centricitate, ci și de modul în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
sincretică precum teatrul, filmul, televiziunea, comunicarea face-to-face, iar orientarea teleologică reformulată ca strategie de producere și receptare a semnelor. Trăsăturile fundamentale ale noii paradigme sînt: i) complexitatea (Morin vorbește chiar de "paradigma complexității") care semnifică pe de o parte depășirea linearității carteziene (noțiunea de feed-back în bucla comunicării sau imbricarea nivelelor și tipurilor logice la Russell și Whitehead), iar pe de altă parte supradeterminarea cauzelor în explicarea acelorași efecte; ii) evoluționismul (chiar din stadiul prebiotic sistemul pare dotat cu conștiiță de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
limbi de a înțelege și a produce un număr infinit de enunțuri în limba respectivă; această importantă proprietate a fost evidențiată de Chomsky (1957, 1965) legat de caracterul înnăscut al "facultății de limbaj" și problema achiziției limbajului la copii; iv) Linearitatea privește producerea și perceperea fluxului vorbirii pe axa timpului. Continuînd distincția lui Lessing din Laocoon între poem ca acțiune progresivă ale cărei părți se petrec succesiv pe axa timpului și tablou ca acțiune permanentă ale cărei părți se desfășoară simultan
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
se petrec succesiv pe axa timpului și tablou ca acțiune permanentă ale cărei părți se desfășoară simultan în spațiu, Saussure a opus limba naturală sistemelor de comunicare vizuală care oferă "complicări simultane pe mai multe dimensiuni" (CLG: 103). Pornind de la linearitate, lingvistul genevez afirmă caracterul discret al limbajului (în opoziție cu continuu), rezultat al caracterului diferențial, mutual opozabil al semnelor lingvistice. 4. CHARLES SANDERS PEIRCE SI MODELUL TRIADIC AL SEMNULUI 4.1. Charles Sanders Peirce. Modelul semnului și al semiozei Dacă
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
încîlcită, nereușită ca și "ghiveci"). Noțiunea de izotopie permite explicarea la nivelul discursului a polisemiei și a sensului figurat. LEXEM Unitate de bază a lexicului (lexicul ține de sistemul abstract al limbii), în timp ce vocabularul este legat de activitatea de vorbire. LINEARITATE (în opoziție cu tabularitate) În concepția lui Saussure una dintre manifestările sintagmatice ale limbii naturale, conform căreia semnele sînt dispuse într-o succesiune temporală (lanțul vorbirii) sau spațială (textul scris), spre deosebire de un tablou care generează o percepție simultană-tabulară. Lessing în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în general pentru că substanța faptelor economice este de natură procesuală complexă (și cu conținutul complexității de natură matematică) conferite de intersubiectivitate. Originarea inefabilă a faptelor Economiei explică incertitudinea recurenței acestora, ele sunt consecința unor acte cu intenție (ce au tendința linearității cauzale), dar și consecințe care nu sunt o reflectare a actelor intenționate (Popper, 1998a), se constituie ca incertitudini, uneori (poate adeseori!) contextele fiind saturate de astfel de fapte. Cu alte cuvinte, Economia operează asupra forțelor antropice, eminamente cu substanțiere subiectivă
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
pentru economist mai acceptabil) ar trebui să descriem și conținutul lui, or, nu am putea decât să descriem un conținut fals dacă nu-l descriem pe cel care se întâmplă în prezent. Ciudățenia constă în faptul că nu există o linearitate sau chiar o condiționare multicriterială între conținut și context, ele nu sunt separabile, ar trebui să se predicteze deodată, la grămadă, indistinct, ceea ce înseamnă că nu pot face asta decât descriind ceea ce cunosc nemijlocit și îl probez ca adevăr. Pentru ca să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
oscilației, chiar cu sens de vibrație, dacă reluăm imaginea că evoluția sistemului reprezintă mișcarea de demarcație dintre stabilitate și instabilitate economică. Oscilația, în cazul sistemelor economice, are sens doar în măsura în care această abatere cu frecvență mai mare sau mai mică de la linearitatea funcției de demarcație consumă excesele în mod accelerat. Adică această mișcare specifică a tendințelor economice, corespondentă cu funcția de ordine/dezordine din sistemele fizice, este ea însăși produsul subtil al substanței raționale a sistemului economic. În fond, oscilația tinde să
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
a failibilității naturii umane, imprevizibile și impredictibile. Limitarea la condiția umană din universul materialist al unui homo œconomicus (singurul adaptat la raționalitatea și omogenitatea abstractă a microeconomiei), cu așteptări eminamente raționale și comportament linear, a creat iluzia de știință mecanică. Linearitatea este realmente periculoasă pentru concluziile economice, ea ne duce la cea mai mare și devastatoare asumpție pentru cunoașterea economică: siguranța că rezultatul viitor trebuie să fie multiplul celui de astăzi. Maniera simplificării din microeconomie a contaminat și macroeconomia, pe calea
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și un alt orizont de explicație. Este o inversare a înfășurării, o desfășurare a dimensiunilor multiple, ascunse, topite în bidimensional de obișnuința noastră în a percepe, în a înțelege dimensiunile ca fiind lineare sau plane. Inversiunea este o ieșire din linearitate și din planitate (Greene, 2008). Semnificația inversiunii acoperă și înțelegerea aventurii spirituale în lumea imaginarului (Patapievici, 2004). Prin inversiune categoriile apar într-o altă perspectivă, relațiile dintre ele semnifică diferit, trec din zona difuză în cea clară, de la condiția de
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
tragice. Este un personaj realist, tipologic, care se consumă între iubire și patima pentru pământ. Sub aparența simplității („Sufletul său este în realitate unitar: simplu, frust și masiv, el pare crescut din pământul iubit cu frenezie.“ - E. Lovinescu) și a linearității procesului de alunecare în afara valorilor morale, Ion are o structură interioară complicată, cu trăiri contradictorii (complexitatea este o emblemă a personajului realist). Aceasta pare modelată de statutul social periferic al eroului și de sentimentul frustrării, de resenti mente față de tatăl
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]