528 matches
-
coborât din avion. Cu gura uscată de emoție, m-am ținut după semnele care conduceau înspre Sosiri. În ciuda faptului că mergeam atât de repede încât mi se tăiase răsuflarea, drumul a părut să dureze o veșnicie. Bocăneam pe pardoseala de linoleum, respirând greoi, cu pete de sudoare la subraț. Geanta mea de doamnă mi se izbea de șold. Singurul lucru care îmi strica imaginea sofisticată era Dogly, al cărui cap ieșea din geantă. Urechile i se legănau vioi și părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Într-un final, tipa avea să cedeze. Așa se întâmpla întotdeauna. —Un curs prenatal. Cu toate astea, doctorița Watson n-a cedat. În schimb, i-a explicat pe unde s-o ia. După mai multe cotituri pe coridoarele labirintului cu linoleum cenușiu, Hugo a găsit, în sfârșit, ușa pe care o căuta. A bătut și a deschis-o, ca s-o descopere pe Amanda într-un semicerc de oameni, stând în tensiune și clocotind de nervi. Lângă ea se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
dintr-o benzinărie. De ce mama dracului, se întreba el, nu era Amanda la Cavendish? Doar făcuse atâta tămbălău în legătură cu locul ăla. Nu era deloc probabil ca pe Amanda s-o fi lovit vreun impuls economicos de ultimă oră. Coridoarele cu linoleum cenușiu îi erau familiare și totuși necunoscute. Hugo lăsase de mult în urmă ultimele indicatoare care îl ghidaseră către centrul de nașteri. —Uuuf! Dintr-odată, însă, indubitabil, Hugo s-a blocat. A deschis larg ochii numai ca să-și dea seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să cerceteze, din nou, ideea lipsei lui de sentimente; cu toate că, totuși, exista un sentiment copleșitor pe care-l resimțea de la momentul nașterii încoace. Asta dacă nu lua în considerare durerea pricinuită de contactul pe care maxilarul lui îl avusese cu linoleumul spitalului. Sentimentul cel copleșitor era acela că avea nevoie de o băutură țeapănă. Hugo știa că spitalul Cavendish punea la dispoziție și un bar cu băuturi gratis. Văzuse încă de la sosire salonul enorm de la parter. Hugo își amintea focul pâlpâitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
să se descurce cu Theo. Îi părea rău că trebuia să accepte o viață de nopți nedormite, de teamă de separare și, desigur, de încercări rizibile de a schimba scutecele copilului. Apoi Hugo a observat ceva mic și maro pe linoleumul din fața lui. Părea a fi un portofel. Portofelul lui Alice? Hugo s-a repezit asupra lui așa cum s-ar fi repezit un om lihnit de foame asupra unei farfurii cu pește și cartofi prăjiți. Portofelul lui Alice! Trebuia să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-o pe doctoriță depărtându-se, mișcându-și părul negru, strălucitor. Ulterior, și-a dat însă seama că nu mai știa drumul. Îl uitase. Trecuse aproape un an și jumătate de când încercase să găsească sala de curs prenatal și labirintul cu linoleum cenușiu al spitalului era la fel de misterios ca și prima dată. Hugo a luat-o la goană pe coridor, depășind și vreo două bifurcații. I-au mai trebuit încă cinci minute marcate de panică până când, într-un sfârșit binecuvântat, a găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rotile cu chiuvetă din cupru cu patină, un blat de lucru din marmură roasă care arăta ca și cum generații Întregi de italieni ar fi frământat cocă pe el Începând din Renaștere. Apoi mai era și problema podelei. Nu, după părerea ei linoleumul anilor ’50 nu era nici prietenos, nici amuzant, nici plin de istorie. Spunea despre el că arată ca niște „râuri de vomă“. „Pardon“, Îi spusese el. „Vomă? E cumva un americanism și ăsta?“ Ea continuase să-i spună cum vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de prânz, luxul suprem în acel timp. Un chef (bairam) adevărat, cu casete derulate pe creion pentru a nu consuma bateria de la casetofon, fete simple, dar frumoase, care spuneau da rapid făra a visa la o plimbare cu BMW-ul; linoleum lipicios din cauza berii vărsate pe el, patiserii cumpărate la kilogram. Nu aș fi crezut că voi ajunge să regret într-o bună zi timpul acela de rahat, dar în care eram cu toții atât de vii, de adevărați, de inoncenți. Ce
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
se asigura prin inspecții regulate că cei care părăseau ultimii Încăperea nu uitau să stingă combina stereo. La dreapta, erau vestiarele bărbaților și toaletele, apoi vestiarele femeilor și, În sfârșit, toaletele pentru doamne. După aceea nu mai era nimic În afară de linoleumul cam prăpădit care ducea către capătul coridorului și către ieșirea de urgență, pe care afișe verzi decolorate ne instruiau cum să folosim extinctoarele fără să intrăm În panică. Pe cel din mijloc scria: „Această ușă e dotată cu alarmă“. Dedesubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de fapt, destul de spațioasă. Constituia o rămășiță a vechilor aranjamente din Institut, care precedaseră Camerele din Ennistone. Camera Pruncilor, cum i se mai spunea, păstra stilul spitalelor de la începutul epocii victoriene, neîmpodobit, cu podele din dale de piatră acoperite cu linoleum negru. Singurul farmec al încăperii îl constituia bazinul în sine, căptușit cu plăci de faianță albă, rotund, de o adâncime care-ți ajungea până la piept, îngropat în podea și ocupând aproape întregul spațiu al încăperii. Inițial fusese destinat băilor ușoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Vierme privește absent, mofluz, cu brațele spânzurându-i de-a lungul corpului, ca la un test Rorschach, la ciudatele modele nonfigurative, create în detaliu (prin acțiunea sinergică a prafului, mizeriei, diverselor lichide precum și a indolenței), pe suprafața și în textura linoleumului ordinar, de pe pardoseala dură, din beton, a camerei de anchetă. Lângă scaunul său, fuseseră deșertate la grămadă, unul peste altul, corpurile-delicte. Adică, prada: spada, scutul și coiful lui Ioan de Huniade! În spatele Bossului, se lățea un șemineu masiv, din teracotă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
perfecte, curate și cu covoare pe jos, pline de mobile elegante și încălzite puternic de becuri direcționale și prea multe veioze. Se aude un foșnet electric din difuzoare ascunse. De-a lungul camerelor, cumpărătorii se plimbă pe culoarele întunecoase cu linoleum pe jos, care trec printre camerele de expoziție și insulele slab luminate care umplu mijlocul etajului, centre de conversație și puncte de așteptare cu sofale și covoare, becuri mobile și plante false. Insule calme de lumină și culoare în întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
panoramic sunt închise și prinse cu ace la mijloc. Ei cunosc toate mobilele pe întuneric, dar eu, eu mă împiedic de fiecare scaun și de fiecare măsuță. Dobor la pământ o bombonieră, zbang, și mama țipă și se aruncă pe linoleumul din bucătărie. Tata vine din spatele sofalei unde stă ghemuit și zice: — Trebuie să ai puțină răbdare cu mama ta. Ne așteptăm dintr-o clipă în alta să fim victimele unei crime pe motiv de intoleranță. Din bucătărie, mama țipă: — A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mesaj Întâlnit din zece În zece pași. Pentru că aici dedesubt, și poate că oriunde În univers, persoanele trebuiau să respecte regulile de circulație. Pe partea stângă a galeriei, pe unde treceau pasagerii În direcția opusă, dincolo de linia galbenă care despărțea linoleumul În două benzi de circulație, Îl prevenea un alt anunț stradal, inconfundabil, În alb și roșu: SENS INTERZIS. Sensuri interzise. RESPECTAȚI SENSUL DE MERS. Emma evita să-l privească pe profesor. SPANIA, SPANIA, SPANIA, spuneau panourile de pe pereții tunelurilor. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scris pe ea. Ruby băgă cheia de la depozit În buzunar și ridică capacul cutiei de carton. Înăuntru erau trei cutii de modă veche cu fișiere pline cu hârtii, majoritatea chitanțe care era scris: „plătită“ sau „de plătit“. Se așeză pe linoleumul de pe podea și a Început să se uite prin hârtii. Cele care nu erau trimiteri sau chitanțe erau planuri financiare sau liste cu lucrări de Întreținere care trebuiau efectuate. Când ajunsese deja pe la jumătatea celei de-a doua cutii, găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
protecția împotriva accidentelor. Astfel, podeaua sălilor de educație fizică sau a sălilor (spațiilor) unde se desfășoară activitatea nu trebuie să fie alunecoasă, ea trebuie să fie fără crăpături, netedă și solidă. Nu se recomandă ceruirea podelei sau acoperirea ei cu linoleum,pentru a evita alunecarea elevilor. Tot în vederea prevenirii accidentelor, ferestrele trebuie protejate cu panouri de sârmă. De asemenea, trebuie avut în vedere faptul că o sală insuficient iluminată, neaerisită bine, friguroasă și prea aglomerată cu elevi și aparate poate favoriza
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Gheorghiu Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1151]
-
plastic, are calități educative prin munca în comun ce este desfășurată de elevi, prin colectarea materialelor, prin emulație în timpul realizării mozaicului. k. Tehnica linoritului (linotipieiă Este o tehnică puțin deosebită și pretențioasă. Se procură câte obucată pătrată sau dreptunghiulară de linoleum pe care se transpune cu tuș sau cerneală desenul dinainte stabilit. Cu răbdare și migală elevii scobesc părțile necolorate, astfel ca desenul să rămână în relief. Așezând deasupra formelor colorate o foaie de hârtie și presând o ușor, se imprimă
FANTEZIE ŞI ÎNDEMÂNARE TEHNICI FOLOSITE ÎN ORELE DE EDUCAŢIE PLASTICĂ ŞI ABILITĂŢI PRACTICE / EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ by BRÎNDUŞA GEORGETA GHERASIM () [Corola-publishinghouse/Science/1277_a_1880]
-
de seară pe întinderea pe care abia o simt în jur, lateral lumini, stîlpi, case, cabluri, șoseaua paralelă, în sus bec, placaje, tablă, puterea electrică agățată, în jos stratul geologic, cuaternar de Cîmpia Siretului Inferior, mușamale peste arcurile de banchetă, linoleum, caroserie, fier, pietriș, betoane în traverse, tehnologii resturile în funcția om exacerbată! După Tecuci, în trenul spre Iași gentoiul, florile roșii și albe ofilite peste el, apucă bagajul, o petală, o ridică, încă una, ca să prinzi mirosul, plasa de volum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
publicație apărută la București între 15 octombrie 1924 și 7 martie 1925, având subtitlul „Revistă de artă constructivistă internațională”. Director este Scarlat Callimachi, iar ca redactor figurează Ștefan Roll. Primul număr conține, alături de o pictopoezie de Scarlat Calllimachi și un linoleum de Victor Brauner, un fel de manifest avangardist semnat de Ilarie Voronca (L’Orreille à carreaux), unde se subliniază ideea de schimbare („trebuie să schimbăm trenul”), revista anunțată fiind una „de literatură constructivistă”. Abia de la al doilea număr subtitlul indică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289064_a_290393]
-
care le-am văzut vreodată. Bineînțeles, nu există frigider, ceea ce-i un lucru foarte trist pentru un amator de pescărie. În schimb am o cămară spațioasă, plină de gărgărițe. Toată lemnăria de la parter e umedă. Am dezlipit o bucată din linoleumul din hol și apoi l-am pus la loc, cutremurându-mă. Din podea se degaja un miros de sare. Să fie posibil, oare, ca marea să se ridice, prin vreun canal neștiut, până sub casă? Presupun că ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu am putut descoperi nimic, nici o batistă, nici un ac, nici o amintire lăsată de iubirea mea. Am intrat în camera de baie și m-am uitat la pata din cadă. Pe urmă, în sfârșit, am zărit un indiciu interesant. De sub marginea linoleumului, care se întindea până la perete, apărea o aproape imperceptibilă dungă de alb. M-am aplecat și am tras. În acel loc fusese ascunsă o scrisoare, vârâtă sun linoleum. Am scos-o cu grijă și m-am uitat la ea. Era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cadă. Pe urmă, în sfârșit, am zărit un indiciu interesant. De sub marginea linoleumului, care se întindea până la perete, apărea o aproape imperceptibilă dungă de alb. M-am aplecat și am tras. În acel loc fusese ascunsă o scrisoare, vârâtă sun linoleum. Am scos-o cu grijă și m-am uitat la ea. Era ultima mea misivă adresată lui Hartley, și nedeschisă. Am examinat-o câteva clipe, întrebându-mă dacă nu cumva fusese deschisă și apoi plicul se lipise singur la loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
bune și frumoase... * * * Mai ales că avem și program de furnizarea căldurii și apei calde, nerespectat pe de-a’ ntregul ,,din cauza unor probleme tehnice’’ sau nu, apărute pe parcursul derulării acestuia. Salonul e frumos și primitor. Podeaua e acoperită de un linoleum bleu ciel și e mereu curat datorită femeilor care trebuie să fac curățenie iar noi s-o întreținem. Și astea chiar se întâmplă! Pe alocuri a început să se exfolieze lavabila de pe pereți. Umezeala din exterior de pe balcon, cu fiecare
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de lângă ușă și am intrat în vorbă cu ceilalți colegi de suferință. La câteva minute distanță de sosirea mea, ușa se deschise brusc, lovindu-se de tamponul din cauciuc poziționat la baza acesteia și țintuit bine în podeaua acoperită cu linoleum albastru. S-a auzit un zgomot ciudat ce s-a oprit relativ instantaneu. În fața mea s-a oprit Cora asistenta de serviciu. Furioasă foc. Cu femeia asta avusesem azi de dimineață o discuție în timp ce mă plimbam liniștit pe ,,bulevard’’ - holul
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
trăiască cu această utopie în minte. Scrisul secret și ininteligibil va apărea din nou în carte în episodul delirului din al doisprezecelea capitol, sub forma capului de ivoriu. Acesta este bricolat din materii comune ale universului blecherian (faianță veche, fildeș, linoleum, hârtie velină), fiind în același timp acoperit cu "desene mici albastre" care seamănă cu "un scris mărunt și fin". Capul îi provoacă extaze naratorului: este "neînchipuit de frumos". Scrisul e nelămurit (doar "pare" a fi scris), așa că înțelesul capului de
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]