512 matches
-
peștilor le aduc drept ofrandă doar capetele celor pe care-i mănâncă ei. De când locul acesta este considerat sacru, n-a reușit nimeni să mai intre aici. Am sărit peste o mulțime de gropi și am călcat în picioare nenumărate lipitori. Era cât pe-aci să cădem de mai multe ori, dar ne sprijineam unul de altul și-am reușit să scăpăm cu bine de fiecare dată. Din fundul gropilor se înălța un șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
șuierat oribil, lăsându-ne impresia unor tentacule uriașe care ne împrejmuiseră și care băteau aerul cu putere. Am ciulit urechile și am auzit ceva care semăna cu hioo hioo. Ca horcăitul unor creaturi decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o adevărată mlaștină. Lipitorile au simțit și de aceea au ieșit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
decapitate. — Se apropie apa, mă anunță ea. Lipitorile au fost doar începutul. Ele vor dispărea la un moment dat și vom avea de luptat cu apa. O să țâșnească din toate gropile astea și zona se transformă într-o adevărată mlaștină. Lipitorile au simțit și de aceea au ieșit la suprafață. Întotdeauna trec pe la altar înainte de a se ridica apa. Știai toate astea? am întrebat eu îngrozit. De ce nu mi-ai spus și mie de la bun început? — Să fiu sinceră, nu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
m-am gândit tot timpul. Nu mai terminam cu problemele. Înaintam de la groapă la groapă, pășind cu grijă, dar nu se mai terminau. Unde-o fi capătul lor? m-am întrebat. Ca să nu mai vorbesc de tălpile tenișilor, pline de lipitori moarte. Nici nu mai simțeam pământul sub ele. Îmi era tot mai greu să mă concentrez și să-mi păstrez echilibrul. Atât trupul, cât și psihicul își au limitele lor și o dată depășite, e greu să le mai controlezi. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
degeaba din cap. Nu se vedea nimic în bezna aceea. — Ai auzit ce-am zis? Ești teafăr? — Am auzit. Mi-e doar puțin greață. Îmi simțeam stomacul în gât cam de multișor. Nici nu era de mirare cu miile de lipitori care miroseau oribil și se lipeau de noi, cu aerul ăla închis și bezna înfiorătoare, cu oboseala sfâșietoare și dorința înnebunitoare de a trage un pui de somn. Toate au o limită. Nervii îmi erau încordați la maximum. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
permiteam să irosesc nici o mișcare. Trebuia să mă concentrez doar asupra drumului. Aș fi vrut să văd cum se lumina de ziuă, să simt mirosul copacilor în zori, să răsfoiesc paginile ziarelor. Mă săturasem până peste cap de întuneric, de lipitori, de gropi, de Întunegri. Fiecare bucățică a trupului meu tânjea după lumină. Lumină adevărată. În timp ce mă gândeam la toate astea, mi-am simțit stomacul contractându-se și un miros oribil în gură. De pizza cu salam stricat. — N-ai decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în capul meu. Îmi petreceam timpul liber singur, citind cărți vechi, uitându-mă la video - în general la filme de la Hollywood , bând bere sau whisky. De aceea nu m-au mai interesat ziarele și revistele. Poate că din pricina întunericului, a lipitorilor și a gropilor, simțeam acum nevoia să citesc un ziar. Voiam să stau undeva la soare, să-l citesc de la cap la coadă, fără să sar un rând, așa cum pisica linge ultima picătură de lapte din farfurie. Să absorb în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
le-ai auzit mai înainte au fost provocate de presiunea aerului din conductele de apă. O dată ieșit aerul, apa nu mai întâlnește nici un obstacol. M-a luat de mână și am sărit peste ultimele gropi. Mi se părea că numărul lipitorilor care se mișcau pe lespede scăzuse considerabil. După ce-am sărit peste cele cinci sau șase gropi, am ajuns iar pe un platou întins. Nu mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
ultimele gropi. Mi se părea că numărul lipitorilor care se mișcau pe lespede scăzuse considerabil. După ce-am sărit peste cele cinci sau șase gropi, am ajuns iar pe un platou întins. Nu mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă în căutare de adăpost. Am scăpat de ce-a fost mai scârbos. Chiar dacă muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
mai erau găuri, nu se mai vedeau lipitori. Cred că o luaseră în direcție opusă în căutare de adăpost. Am scăpat de ce-a fost mai scârbos. Chiar dacă muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să vreau. Îmi doream să scap de lipitori, dar fata m-a oprit. — Lasă-le în pace! Nu mori de la cinci-șase lipitori și mai rămâi și fără piele. Nu știai nici măcar atâta lucru? — Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
opusă în căutare de adăpost. Am scăpat de ce-a fost mai scârbos. Chiar dacă muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să vreau. Îmi doream să scap de lipitori, dar fata m-a oprit. — Lasă-le în pace! Nu mori de la cinci-șase lipitori și mai rămâi și fără piele. Nu știai nici măcar atâta lucru? — Nu. Mă simțeam teribil de prost. Am mai înaintat vreo douăzeci-treizeci de pași și ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
muream acum, măcar nu ne găseam sfârșitul într-o groapă plină de lipitori. Am întins mâna la gât fără să vreau. Îmi doream să scap de lipitori, dar fata m-a oprit. — Lasă-le în pace! Nu mori de la cinci-șase lipitori și mai rămâi și fără piele. Nu știai nici măcar atâta lucru? — Nu. Mă simțeam teribil de prost. Am mai înaintat vreo douăzeci-treizeci de pași și ne-am oprit. În fața ochilor noștri se înălța un turn cilindric uriaș. A luminat turnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
-mi imaginez ce ne aștepta. Am urcat mai departe spre turn, cât am putut de repede, pe treptele în formă de spirală. Turnul acela de care ne agățam cu atâta disperare se înălța în mijlocul platoului înconjurat de găuri pline cu lipitori. După zgomotul apei, noi ne cățăram pe stâlpul ornamental ce se afla în mijlocul șuvoiului. Sus. Tot mai sus. Dacă explicațiile pe care mi le dăduse erau corecte, însemna că partea superioară a turnului devenea un fel de insulă în mijlocul unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
normal. Cravată în dungi: roșu pal cu o nuanță deschisă de albastru-verzui. Ca marea înspumată. Mi le cumpăram de la un magazin cu produse de calitate și după ce mă îmbrăcam frumos, intram în bar și comandam un whisky dublu cu gheață. Lipitorile, Întunegrii și peștii cu gheare n-aveau decât să-și facă de cap în lumea lor subterană. Eu mă îmbrăcam frumos și mă delectam cu un whisky sosit tocmai din Scoția. Sus, la lumina soarelui. Mi-am dat imediat seama
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
să mă întâlnesc cu el. — Nu-i nimic. Nu mai contează, spuse Profesorul. Ce anume nu mai contează? am întrebat eu. — Fii calm și ai răbdare. Ajungem să discutăm și despre asta. Stai jos ca să te scap mai întâi de lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întâi de lipitoarea de pe gât. Să știi că o să cam lase urme dacă o smulgem. M-am așezat lângă Profesor și fata lângă mine. A scos o cutie cu chibrituri din buzunar, a scăpărat unul și l-a apropiat de lipitoare. Îmi supsese ceva sânge. Era umflată ca un dop de plută. Când a atins-o cu chibritul, a sfârâit și a căzut. S-a chircit toată, dar fata a strivit-o imediat cu talpa tenisului. Am simțit o arsură pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
crezut că o să-mi plesnească pielea precum coaja unei roșii răscoapte. Dacă mai continuam cu rănile vreo săptămână, eram bun de pozat pentru afișe cu reclamă făcută plasturilor din vitrinele farmaciilor. Tăiat la burtă, lovit la cap, cu vânătăi de la lipitori... Ca să fie și mai comică situația, poate nu strica și un penis în erecție incompletă. Nu cumva aveți ceva mâncare la voi? întrebă Profesorul. Eu am plecat în mare grabă și n-am mai apucat să iau. De ieri n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
sper, spuse ea. Cu toate asigurările ei, n-am fost capabil să-mi scot din minte imaginea acelor pești care mă urmăreau și-mi mâncau picioarele. Întunericul provoacă tot felul de spaime. Știam foarte bine lucrul acesta. — Nu sunt nici lipitori? — Știu eu? Or fi. Ne legasem cu funia unul de altul și înotam împreună, având grijă să nu ni se ude bocceluțele pe care le purtam pe cap. Ne ghidam după lumina pe care o mișca Profesorul la suprafața apei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
medicamente, își băteau capul încă buimac de somn cu problemele ridicate de exportul mașinilor în America. Dar absolut nimeni nu știa că eu mi-am petrecut toată noaptea în labirintul subteran, că am înotat în apă rece ca gheața, că lipitorile mi-au supt sângele, că am strâns din dinți de durere din cauza rănii de la burtă. Oamenii habar nu aveau că pentru mine lumea adevărată se va termina în douăzeci și opt de ore și patruzeci și două de minute. Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spre lumea Întunegrilor. Aveam senzația că întind labele după mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu palmele. Dar parcă nu-mi frecam propria față. O simțeam străină. Mă mai durea locul de pe gât în care se prinsese lipitoarea și-mi supsese sângele. Două lipitori m-au stors zdravăn. — Mi-am amintit de spermă. Chiar nu vrei să ți-o înghită cineva? Păi... — N-ai chef acum? N-am. — Nu vrei să te culci cu mine? — Păi... — Sunt prea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
întind labele după mine. Am deschis ochii și mi-am frecat fața cu palmele. Dar parcă nu-mi frecam propria față. O simțeam străină. Mă mai durea locul de pe gât în care se prinsese lipitoarea și-mi supsese sângele. Două lipitori m-au stors zdravăn. — Mi-am amintit de spermă. Chiar nu vrei să ți-o înghită cineva? Păi... — N-ai chef acum? N-am. — Nu vrei să te culci cu mine? — Păi... — Sunt prea grasă, nu? Nici vorbă. Ești chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
intitulat „Tichia de mărgăritar a românilor”: Cât ne costă, dom’le, menajeria regală? De ce nu se publică lista civilă cu banii dați de Țară ca să aibă și președinte și rege? Ca și cum ar fi un subiect tabu (câte lichele, lepădături și lipitori sug sângele țării pe lângă „casa regală”), nimeni dintre guvernanți nu spune nimic. Dar în bugetul pe anul 2008, semnat așa de repede și de președinte, ar trebui să fie un capitol intitulat „cheltuieli inutile” sau „pierderi planificate”, unde să se
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
să decolmateze, să curețe, și așteaptă televiziunea, neapărat să vină Primul Ministru și Președintele, nu se mulțumește cu prefectul. Bă, voi știți ce înseamnă A.S.C. ? Aparat de scărpinat între coarne, invenție românească, postdecembristă, folosită de toate partidele. Doamne, câte lipitori sug din bugetul nostru cu buzunarele sparte și cu datorii externe, de nici nu-ți vine să pronunți suma. Mă gândesc cu îngrijorare că acuși se vor topi zăpezile, vor începe ploile și inundațiile. Iar jandarmii, iar armata, iar „pompele
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
și curg banii țării. Guvernul are șansa să pareze marile mișcări sociale care se prefigurează dacă, pe lângă un buget de austeritate, va strânge ban cu ban și va cheltui cu chibzuință. Salut orice și oricare măsură care va tăia macaroana lipitorilor care „s-au dibuit la sânul țării/ ca într-o bluză de femeie”. Deocamdată nu-i văd pe PSD-iști implicați în măsuri radicale, de stânga, aceste măsuri trec pe seama dreptei. Nu m-am dat și nu mă dau în
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
a făcut după o corecție impusă de sistem: „Nici muncă fără bani, / nici bani fără muncă”. Dacă ne raportăm la nivelul dezvoltării economice, la lipsuri, la mizeria materială și morală, la cât de ușor se dau bani diverselor categorii de lipitori, cum de-și permite guvernul să dea bani și celor care, dintre toate locurile de muncă, și-au ales doar fabrica de jupit sfeclă de la Bucecea? Cum să dai bani, vorba lui nașu’ Pantilică din Humor, la cele care au
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]