745 matches
-
intrat în sângele ei mai mult ca să vadă despre ce este vorba și abia atunci și-a dat seama că era Vencica. De la ea a aflat tot mersul societății, dar și despre Achile. În 1940, Achile își vânduse magazinul din Lipscani și-și făcuse un cont în Elveția. Apoi începuse războiul și plecase să elibereze Basarabia. În fine, pe la sfârșitul lui 1945, când își dăduse seama că urmează vremuri grele, plecase în America, lăsându-și casa în grija Vencicăi. În amintirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Birjar! Birjarul chemat opri în apropierea celor doi, și Stănică îl împinse pe Felix în trăsură, fără ca acesta să știe unde îl duce. - Am o idee! explică Stănică în trăsură. Să văd. Stănică se dădu jos într-o stradă din jurul Lipscanilor, în fața unui restaurant cu înfățișare modestă, înăuntru însă chelnerii erau în frac, o sală întinsă cu mese, cu îngrijire așezate, se sfârșea printr-un fel de scenă, pe care se vedeau instrumentele mai voluminoase ale unei orchestre. În sală nu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
unui senator. Toader scoase repede o hârtie mototolită pe care o ținuse pregătită și i-o dădu zâmbind, fără strâmbătură de neplăcere și fără emfază. Stănică o luă, sări jos, făcând cu mâna la cei doi, și se-ndreptă spre Lipscani, fără alte ceremonii. De-abia după o sută de metri de mers, scoase hârtia din buzunar și o privi. Era o bancnotă de o sută de lei. Stănică visase absurditatea de a primi o mie de lei. - Poftim, zise el
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
că drogheria vinde mai ieftin, intră înăuntru. Droghistul regretă. I-ar fi făcut una mai simplă, cu prafuri, dar aci era un lichid de băut, pentru care n-avea toate elementele. Moș Costache o luă pe Calea Victoriei, înspre Poștă, în Lipscani știa o farmacie. Intră, dădu rețeta și fu invitat să aștepte. Farmacistul puse tocmai mâna pe flacon când bătrânul, înspăimîntat, întrebă: - Vreau să știu întîi cât costă. Farmacistul îl privi puțin cam mirat, căută într-un repertoriu, făcu o mică
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Acolo întrebă pur și simplu: - Cât ar costa să-mi faci rețeta asta? - Doi franci și optzeci! răspunse farmacista, după oarecarecontemplare a foiței. Moș Costache luă rețeta, ieși în stradă, stătu pe gânduri, apoi, încet-încet, se întoarse din nou în Lipscani, la întîiul farmacist și comandă doctoria. Economisise treizeci de bani. La întoarcere, observă lumina în mica bisericuță de lângă Societatea de tir și, G. Călinescu obosit, găsi cu cale să intre înăuntru. Câteva babe dădeau acatiste și se închinau lung pe la
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
palmate de clădiri ce știuseră trișa timpul, încumetîndu-se să absoarbă, pe traseele lor neînțelese, tot al treilea trecător sau mașină, pentru a-i scoate, după secole de adâncă uitare de sine, taman către sud... între galioanele de zidărie ale zonei Lipscani, jucîndu-și sau ciocănindu-și între ele provele. Ori, hăt departe, făcîndu-i să apară între rubedeniile lor, spitalicești sau diavolești, înșiruite în întinderea străzii Plantelor... - Unde te duc? întrebă, pentru prima dată, alarmat, conducătorul vehicolului, la o oră și zece minute
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai deprinzi și cu alte rele, să vezi și tu ce-i pe lumea asta, și, când oi veni
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Înspre drumul cel mare al Filantropiei, puneau temelii zidarii. Săritori unul pentru altul. Lucrau la aceleași binale, scoteau bani frumoși. Între ei mai răsărit era Ghiula, de tocmea lucrul. Antreprenorul le dădea pâine să mănânce. Cu el munciseră și în Lipscani la case boierești, și în Văcărești, la Mandravela, în Trei-Cuțite, cu neveste cu tot, niște țigănci pătimașe de umpluseră pământul de copii. Rar îi vedeai acasă vara și primăvara. Din martie își curățau mistriile și nu-i mai zăreai până
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Pandele. Nu uitase încă palmele și ghiontii, dar astea "îl făcuseră om". Îi era drag să povestească cum îl adusese taică-său de la țară și cum îl băgase băiat de prăvălie la jupân. Domnul Vasiliu avea cârciumă mare în gura Lipscanilor la Piața Sfîntu Gheorghe. Mușterii, gârlă. Oameni darnici, cu inimă largă. Nu se uitau la bani. Stăpânul îl tunsese din prima zi, și-l pusese să se spele. Pe vremea aceea avea doisprezece ani și abia învățase să buchisească și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fi trebuit vreo zece mii de lei ca să se pună pe picioare. Cu socrul nu se mai avea așa bine, nu putea să-i ceară. Unde să se ducă decât la jupîn? S-a suit în tramvai și-a coborât în Lipscani. Trecuseră ani de zile de când nu mai dăduse prin locurile acelea. A privit vechiul vad comercial unde-și mâncase anii și tinerețile. Firmele erau neschimbate. Le bătea vântul. Lumea, forfotă. Abia te mișcai, parcă ieri plecase de la jupân. Vânzătorii te
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
jos, preșuri și covoare cu desene. A zărit de departe placa de sticlă, scrisă cu litere mari, albe: PANDELE VASILIU, VINURI, GRĂTAR, BUCĂTĂRIE TRANSILVĂNEASCĂ Ca totdeauna, prăvălia era plină. Aici se făceau afacerile, la un pahar de drojdie. Veneau toți lipscanii și telalii, de schimbau banii. Stere îi cunoștea pe nume, pe fiecare; mai se găseau și oameni noi. Cu ani în urmă, le cărase băutură acasă la neveste sau la ibovnice. Ce bacșișuri îi mai dădeau! Erau oameni veseli, care
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu au fost găsiți de ai mei, dar au devenit cu timpul nume mitice, legate de o lume specială, de o țară numită - oare de ce? - Eretz. Și, brusc, o altă amintire Îndepărtată se desprinde: un bătrân evreu cerșetor pe strada Lipscani Îmi urează: „Să ajungi general În Eretz!”. Drumul spre Eretz nu era ușor, mai ales că Începea În peroanele Întunecate și strâmte ale gării pe care o vedeam În fiecare zi, pentru că Închidea lungul bulevard pe care și azi Îl
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
sau un an, cu prețul de 10 sau 20 lei noi. Se primesc și anunciuri cu prețul de 20 bani centimetrul pătrat. Abonamentele se primesc la toate oficiele postale din țară, iar în București la librăria Mihălescu et Luis, strada Lipscani, și la redacțiune, strada Neguțători, no. 21. Administrator e B. V. Vermont. [10 august 1877] ["ACESTE SÎNT CUVINTELE... Aceste sânt cuvintele "Rom[îniei] Lib[ere]". Acele griji s-ar fi născut în urma unor articole de fond ale "Romînului" prin care
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
6 luni 22 lei n., pe 3 luni 11 lei n., pe o lună 4 lei n. Altfel "Națiunea romînă" va apărea în toate zilele, chiar duminica și în zilele de sărbătoare, administrațiunea și redacțiunea se află în București, strada Lipscani no. 3. Redactorul este, după cât aflam, D. Frederic Dame. [28 august 1877] ÎNCĂ O DATĂ RECENZIUNEA LOGICEI MAIORESCU La observările "Convorbirilor literare" că d. Zotu ar fi imputat autorului logicei plagiarea, recenzentul răspunde în "Presa" cumcă nu credea că aceste insinuațiuni
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
închiriat cu fațade somptuoase și interioare cu totul neconvenabile, camerele având pereții în unghiuri bizare. În paranteză fie zis, asemenea case, cu saloane în trei colțuri și dormitoare pentagonale, cu caturi adăugate de înălțimi inegale există și azi prin zona Lipscani, Smârdan, Sf. Dumitru. Casa lui Moș Costache din Antim este și ea nemodulată pe înălțime. Încăperile au înălțimi „absurde”, cuvânt des folosit de Călinescu și foarte la locul lui în chestiune. Dar nu pe toată suprafața imobilului. Mai rațională pare
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
declanșat de avioane, un comando format din Bruce Willis, Chuck Norris, Arnold Schwarzenegger, Steven Segal, Sylvester Stallone, Dolf Lundgrin, la care s-au adăugat ca prezențe feminine Tia Carrere, Lucy Liu și în mod cu totul excepțional țața Veta din Lipscani, fiindcă Demy Moore era în concediu de maternitate iar cu țața Veta, echipa dădea impresia că este internațională. Aceștia și-au făcut un scop în viață, din prinderea și executarea, prin smulgerea în prealabil a părului din nas și din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
nu-și va găsi niciodată un bărbat pe măsura ei, cu care să-și unească destinul, adică o pereche potrivită. Va trăi în singurătate până la adânci bătrânețe... Multă vreme nimeni nu a mai văzut-o prin oraș. Odată, trecând prin Lipscani cu ceva treburi, chiar în fața magazinului "București", cu cine credeți că s-a întâlnit? Cu ea în persoană; la braț cu soțul. Și el, soțul, decupat din același material stilat și șlefuit, intelectual jovial și bonom, de aceeași înălțime și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
contra cost, chiar în bucătăria pensiunii în care erau și două mese cu câte patru scaune fiecare. Deși în bucătăria lui Nea Laie se gătea excelent, Bidaru era nevoit, de cele mai multe ori, să ia prânzul la restaurantul cu autoservire de pe Lipscani poreclit de studenți "La Mila Domnului", la cantina subterană "Victoria" din pasajul cu același nume sau la colț de stradă, în funcție de programul de la Universitate sau de la biblioteca la care își pregătea seminariile. Patronul, adică Nea Laie, ducea o viață liberă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
moment istoric. Oricât de paradoxal ar putea să ni se pară, drumurile Moldovei spre Occident trec prin Liov. Așa s-a petrecut mult timp, mai ales în Evul Mediu și Epoca modernă, când pentru a ajunge la Viena sau Leipzig (Lipscani), trebuia urmată calea Galiției. Să nu uităm nici de nevoia reinventării drumului ce lega pe vremuri Asia Mică de Sciția Minor și de regiunile din nord vestul Mării Negre... Adică, de Istanbul Varna Constanța Galați Iași, care se prelungea spre Bălți
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
are un subiect diferit de al celorlalte, fiecare povestitor are modul său specific de a relata întâmplarea, fiecare povestire este o specie literară: snoavă (Iapa lui Vodă); idilă (Fântâna dintre plopi); aventură (Cealaltă Ancuță); legendă (Județ al sărmanilor); reportaj (Negustor lipscan); portret prin narațiune (Orb sărac). În Hanu Ancuței întâlnim tehnica literară povestire în povestire sau povestirea în ramă (Sergiu Pavel Dan); iar după alți exegeți "povestirea cu sertare". Naratorul principal relatează întâmplarea la persoana I, într-un spirit de competiție
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
strașnică" și mai "minunată". E un ceremonial al spunerii, rostit la flăcările focului, după asfințitul soarelui, care începe cu formule de adresare protocolare. Cele nouă povestiri din volum sunt: Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul, Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță, Negustor lipscan, Județ al sărmanilor, Orb sărac și Istorisirea lui Zaharia Fântânarul. Naratorii își spun povestirile pe rând: comisul Ioniță de la Drăgănești, călugărul Gherman de la schitul Durău, moș Leonte Zodierul, căpitanul Neculai Isac, Ienache coropcarul, negustorul Dămian Cristișor, Constandin Moțoc, cioban de pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este văzut de naratorul-personaj "ca un țăran de la noi de pe Moldova, ras și cu mustața albă, plin la obraz și c-o leacă de pântece". Era ghicitor în zodii ca și tatăl său. Arta ghicitului și-o exercită în Negustor lipscan. Acest om "bătrân și înțelept" se apropie de cele tainice, are dar de solomonar, invită convivii să se supună ritualului statornicit: "Noi, aici, de când țin eu minte, încă de pe vremea Ancuței celei de demult, am luat obicei să întemeiem sfaturi
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a făcut cioban. Povestindu-i întâmplarea haiducului Vasile cel Mare, acesta a pus la cale răzbunarea, la biserică, după ce-au ieșit oamenii de la slujbă. Răducan Chioru a fost înjunghiat în fața mulțimii care asista la un "județ al sărmanilor". Negustor lipscan e un reportaj despre călătoriile negustorului Dămian Cristișor, care umblase prin lume și văzuse atâtea noutăți ale civilizației. El aducea marfă de la Lipsca și o vindea în Iași, unde avea "o dugheană în ulița mare". Negustorul le-a povestit celor
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de la regizorul Aurel Manea propunerea de a dramatiza românul Maitreyi, al cărui scenariu se angajează să-l scrie într-o săptămînă. Proiectul nu se va concretiza, însă. 20 2011 27 decembrie: premieră spectacolului Maitreyi la Sala Mare a Teatrului de pe Lipscani din București, un spectacol-studiu conceput de Chris Simion și Compania de Teatru D'Aya, cu Maia Morgenstern în rolul lui Maitreyi la 60 de ani si Aylin Cadîr, acelasi personaj, la vârsta de 16 ani. În rolul lui Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Maria Tănase, primul lucru care mi-a reținut atenția a fost că a murit săracă. Și mi-am spus, cum se poate ca o mare vedetă, ca un mare star, să moară săracă? De aici am pornit. Apoi, trecând pe Lipscani, am zărit lângă o gogoșerie un mic magazin, unde erau discurile ei, și mi-am spus: iată un contrapunct năucitor, în ceea ce privește respectul față de valori, cu acele imagini de arhivă, în care se vede că tot Bucureștiul s-a strâns la
Documentar şi adevăr. Filmul documentar în dialoguri by Lucian Ionică [Corola-publishinghouse/Science/1413_a_2655]