3,155 matches
-
prilejuit, selecțiunile din volumul Lampa lui Diogene se desprind și de poeții (chiar mai cunoscuți) comentați, alcătuind un adevărat manual de estetică '60 ("o campanie pentru lirica românească autentică", precizează autorul într-un Avertisment). Fiecare articol lămurește un aspect al lirismului și-l definește (iar poeziile comentate sunt material exemplificator): vers liber, formulă poetică față de manieră și clișeu, situație poetică, raportarea față de tradiție, inteligența artistică, poezia impersonală, temperamentul liric și inovația, inefabilul, originalitatea, meditația lirică, toate, instrumente obligatorii ale criticii de
Vîrsta lirică by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16858_a_18183]
-
nou, ciudățeania faptului că a abandonat proza (care îi fusese bine primită, totuși) pentru alte genuri. Să nu fi fost mulțumit de romanul său din 1932, nu avea încredere în vocația sa epică? E adevărat că o undă puternică de lirism irigase substanța romanului și că începuse, ca scriitor, cu poezie. Iar filosofarea se vedea, era bine instalată în țesătura cărții și trăise ani de-a rîndul cu articole de comentariu literar. Studiul despre Blaga, deși i-a plăcut poetului filosof
Un scriitor de raftul doi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16877_a_18202]
-
schițată, în linii sintetice, chiar în Preliminarii. Prima sa componentă o alcătuiește raportul poetului cu mediul său, raport stabilit în adolescență și mai cu seamă în tinerețe, adică la vîrstele cristalizării unei conștiințe (Să nu fi intrat copilăria în economia lirismului bacovian dintr-un scrupul estetic? Să fi fost vorba nu de absența unor amintiri paradiziace, ci de incongruența lor cu chipul solitarului măcinat de obsesii?): Etapele vieții unui scriitor nu sînt egale între ele ca importanță. Pentru cei mai mulți cea care
O viață a lui Bacovia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16891_a_18216]
-
recentă - a dus la rezultate remarcabile, demne de semnalat, mai ales dacă știm și vrem să vedem în ele o dovadă de înnoire a codurilor de lectură. Îndepărtarea de teze depășite grație mutațiilor petrecute la nivelul înțelegerii textelor, al proiectării lirismului pe un ecran care scoate în relief alte înțelesuri pentru metaforă, pentru legăturile ei cu viața spiritului este acum sesizată cu sentimentul că există o dinamică a literaturii. Și nu mai puțin o percutantă dinamică a poeziei. Astfel, simbolismul înțeles
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
Poezia optzecistă se caracterizează în genere prin desubiectivizare. Eului ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului regenerator, cît pe cea - atît de neașteptată, întrucît trasată în alt plan - a lui... Caragiale. Discursul se impregnează de sarcasmul balcanic al propriei sale blocări. Pe urmele lui Cristian
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
care venise din spate: "Încercam să aranjez stelele. Sînt puse aiurea"" (Nea Gică șfile de jurnalț). Din suprapunerile, uneori violente, ale visului cu realitatea se încheagă un epos ce depășește orizontul miticist, cantonat în planul automatismelor de comportament și limbaj. Lirismul programatic sabotat reînvie. Nălucește o viață înzestrată cu un destin. Mijloacele sînt, așa cum remarcă Mircea Martin, editorul cărții, ale unui "cititor atent al lui Marquéz". Fantasticul nereținut nu se mulțumește a retușa, a "corija" viața dată, ci tinde a crea
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
tine,/ am inventat liniștea!.../ În această nesfârșire,/ în mine-i întuneric;/ noaptea se definește ca timp/ liniștea e o Prințesă de aer...?". Climatul de iscodire și smerenie elegiacă se regăsește și în ciclul "Povara celor zece porunci", unde biografismul și lirismul se sprijină reciproc în secvențe de confesiune și meditație spirituală și autoreferențială. Deslușim o suită a stărilor de emergență numite singurătate, poezie, păcat, ravagiile timpului. De vreme ce un întreg patrimoniu afectiv se clatină, Nicolae Sinești își face aproape un bilanț, consolându
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
ca editor și Ministerul Culturii, ca... furnizor de bani. Gheorghe Grigurcu este, ca de obicei, în formă, scriind despre poezie. în plus, neinfluențat de ierarhia literară existentă, o propulsează decis - și justificat - pe Nora Iuga printre "vocile de seamă ale lirismului românesc actual". Nicolae Țone are meritul de a promova, în general, cartea de poezie elegantă, cea de acum fiind numai unul dintre exemplele posibile. Ministerul Culturii trebuie felicitat pentru clarviziunea cu care finanțează publicarea literaturii de bună calitate. Iar Nora
ÎNTÂMPLĂRI ÎN SUPRAREALITATEA IMEDIATĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16962_a_18287]
-
și rînduri întregi" - "imitație prin derivare".) Manualul e un genial exercițiu de stil, de digitație pe claviatura cuvintelor, încercînd toate combinațiile și epuizîndu-le efectele, o paganiniadă verbală, cînd jucăușă, ușoară, ca fulgul, cînd grea, apăsătoare, ca piatra, cînd plină de lirismul cel mai înaripat, cînd tîrîtoare, terestră, cînd mușcătoare și rea, cînd duioasă și mîngîietoare. îndefinitiv, două sînt zonele limbii în care lucrează cu asupra de măsură imaginația lui Arghezi: vocabularul și topica. El își are lexicul propriu, așa cum alții, mai
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
a insului cu pricina: "parcă ducînd scînduri lungi în spinare, cu care nu putea să intre de-a curmezișul". N-am voie să închei fără să spun că pe apele mîloase ale caricaturii, disprețului și scîrbei plutesc mari lotuși de lirism, cum ar fi (izvorînd uneori direct din mocirlă) imaginea satelor de pe dealuri cu pruni care dorm somnul morții între două recolte și producții de țuică, sau retorica lamentație în care "ah, Doamne, te întreabă sufletul meu, uitîndu-se la tine chiorîș
Inutile silogisme de morală practică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17032_a_18357]
-
Nicolae Sava deplînge civilizația. E o atitudine, desigur, cunoscută, pe care poetul o nuanțează cu o suavitate imaginativă sau cu bruscări modern-scientizante sau pur și simplu cu mici gesturi familiare - toate stigmate ale unei retractilități sufletești. Avem a face cu lirismul unui timid care bravează, inclusiv prin suprimarea semnelor de punctuație, resimțite drept pretențioase, astfel cum un ins s-ar înfățișa la o ceremonie într-un veșmînt de meșteșugar: "Acum cînd anotimpul acesta neașteptat de frumos vine pe furiș ca o
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
cantității, al multului, terorizat de teama de a nu fi spus niciodată destul. Poezia lui Nicolae Țone se înscrie pe linia dicteului suprarealist debordant pe care adesea dorința de a epata îl trădează făcîndu-l să cadă într-un vid de lirism, substituit nu de puține ori prin tușe de culoare intense, imagini luxuriante, enormități altminteri bine încastrate în tabloul poetic. Iată o mostră: "sînt dama de noapte a lui iuda trădătorul sînt plicul cu insecticide din pîntecul fecioarei de la morgă/ sînt
La început a fost poetul by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/15816_a_17141]
-
Grigurcu O tendință apăsată a poeziei noastre actuale este cea a "demitizării". Adică a destrămării convențiilor, deopotrivă cele ale semnificatului și semnificantului, a unei deplețiuni de substanță consacrată, pînă acolo unde mijește ori se instaurează de-a binelea golul. Astfel lirismul pare a se răzbuna pe lume ca și pe sine, printr-un discurs sado-masochist. Golul ontologic pare a fi ținta sa urmărită prin intermediul unui gol poetic ce se realizează prin practicile antipoetice ale prozaismului, anecdotei, descrierii neutrale, ironiei, sarcasmului. E
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
a schița, în liniile imediat următoare, un șir de îndemnuri sieși adresate: "să mă las mai curînd în voia unei active reverii (...). Să umplu un gol. Să-l transform într-o plenitudine care este a mea". Aceasta este, așadar, mișcarea lirismului în cauză: de la gol înspre plenitudine, o mișcare pozitivă, bizuită pe "tensiunea auctorială", act în stare a înavuți existența cu o prezență estetică. Golul învins, covîrșit de fertilitate, apare ca un motiv al său predilect: "Să ne lăsăm în voia
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
putea identifica în lipsa golului și dialectica lor, în cazul în speță de natură orfică, pare a nu avea sfîrșit. Uniunea mistică ce alcătuiește idealul Irinei Mavrodin ("sub semnul luminii divine/ cu vorbele tale") nu s-ar putea înfăptui, în planul lirismului, decît printr-o schimbare de semn, doveditoare a unei organicități absconse a lumii. Extazul dionisiac a cărui plenaritate sensibilă avea aerul a semnifica plinul, se transmută într-un extaz mistic ce părea a semnifica golul, însă care e, în fond
Între gol și plin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15841_a_17166]
-
în Domus Lauretanus;/ cu palmele desfăcute simțisem cum se preling șuvițele/ la grota Reginei Rozariului, pe maroniul stîncii lustruite/ de atingerea mîinilor de culoarea tuturor raselor planetei." în poemele mai tîrzii, după ce Umbria a fost atinsă nu doar cu gîndul, lirismul are ceva din tandrețea lui Ion Pillat și e surprinzător să citești cum locuri atît de îndepărtate se transformă în amintire în peisaje pseudo-natale și sînt descrise cu un sentimentalism aproape casnic, deși întotdeauna sunetul livresc se face auzit. Un
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
călătorul nu poate avea la îndemînă decît hrana pe care a adus-o de-acasă: "acum să mîncăm din pachet/ pentru că lucrurile au în sfîrșit/ dimensiuni rezonabile" (O ureche aproape perfectă). Despărțindu-se de mirajul echivoc al materialității sale fabuloase, lirismul devine evanescent, fragil însoțitor al pururi inadaptabilei ființe: "Fă-ți casă, folosește intens/ Spațiul acesta absurd/ Iar în golul sufletului tău/ Pe Matilda așaz-o./ Soldatul din tine e mort/ Artistul, singur,/ Poezia se destramă la micul dejun/ În aburul de
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
mai puțin familiarizate cu poezia anglo-saxonă și în fața unei noi generații de cititori. Mai întîi de toate nu putem să nu remarcăm faptul că The Waste Land este și astăzi cît se poate de actual. Modul în care autorul amestecă lirismul, narațiunea, drama, eseul, anticipînd gustul pentru hibridizarea genurilor, atît de des invocat de postmoderni, apetența pentru pastișă și parodie, folosirea, cu eleganță a intertextului (citatele din Upanișade, din Wagner, Baudelaire, Nerval, Shakespeare etc., se integrează perfect în ansamblul poemului eliotian
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
și la publicații evreiești ca Hatikva, Lumea evreie și Mîntuirea, la aceasta din urmă publicînd densul eseu Elenism și iudaism. Mărturisesc că din poezia sa, adunată în 1930 prin grija lui Ion Minulescu, în volumul Priveliști îmi place mai ales lirismul tradiționalist (mai ales ceea din ciclul Herța), ceea ce îl îndreptățea pe Călinescu, firește în Istoria literaturii..., să-i comenteze opera la capitolul poezia chtonică. Să citez din Herța I: "În tîrg miroase a ploaie, a toamnă și a fîn./ Vîntul
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]
-
această judecată buimăcitoare: "Toți acești eroi sunt structural satisfăcători, însă nu se poate face cu ei comedie adîncă. Comicul rezultă din îmbinarea mijloacelor și rămîne în cele din urmă în sfera indemonstrabilului. Este la Caragiale un umor inefabil ca și lirismul eminescian, independent de orice observație ori critică, constînd în "caragialism", adică într-o manieră proprie de a vorbi. Teatrul lui e plin de ecouri memorabile ce au asupra spectacolului efectul delirant pe care melodia operei italiene o are asupra publicului
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
etic și estetic, între idealuri nobile și valori artistice, între frumos și util. Pașoptiștii încălcau granițele dintre acestea cu o nonșalanță pe care o vor plăti foarte scump. Generația următoare, de la 1890-1900, e, cu siguranță, lipsită de spirit critic, chiar dacă lirismul lui Gherea, Iorga sau Ibrăileanu are prea puțin din acela spontan și copilăresc al pașoptiștilor. Lirici, promotorii naționalismului sămănătorist ori poporanist sînt totuși în măsura în care laborioasele și prea elocventele lor mărturii sînt mai degrabă emoționale decît lucide, mai degrabă pătimașe decît
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
Cioran și compania. De la Itinerariul spiritual din 1927, an și al Manifestului "Crinului Alb", la profesiunile de credință spiritualiste, vitaliste, existențialiste și autenticiste ale tinerilor de la Criterion, din școala Cuvîntului lui Nae Ionescu și de la celelalte publicații ale noii generații, lirismul răzbate prin toți porii declarațiilor și acțiunilor lor politice și culturale. Spre deosebire de pașoptiști însă, tinerii interbelici pleacă de la premisa că marile probleme practice naționale au fost rezolvate și că le rămîne să exploateze spațiul spiritual. Eliade crede că, după Marea
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
că marile probleme practice naționale au fost rezolvate și că le rămîne să exploateze spațiul spiritual. Eliade crede că, după Marea Unire, n-are rost să-și mai consume energia în cotidianul politic. Romantismul lor (care e o formă de lirism) vine din Hasdeu prin Pârvan, fără nici o atingere cu liberalismul de stînga al pașoptiștilor, a căror revoluție neterminată nu-i interesează cîtuși de puțin. Cu generația aceasta se rupe încă o dată firul istoric. Polaritatea căreia i-am consacrat editorialul meu
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
semnificație voită? Greu de spus. Greu de spus și de ce apartamentul cu celulă fotoelectrică coexistă cu rudimentarul pager. Și neconcordanțe s-ar mai putea găsi. Autorul n-are rigoarea matematică a creatorilor de literatură SF. El dezvoltă un sentimentalism, un lirism de suburbie care nu prea compătimește cu răceala experimentelor narate. Și dincolo de toate astea rezidă obstinația de a scrie o literatură foarte apropiată de problema primordială, sexul. Cam multe ingrediente, dacă adăugăm și hermeneutica. E clar că Mihail Gălățanu visează
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]
-
asemenea măsurători, care dintre blasfemiile lui Mihail Gălățanu scandalizează mai mult: atacul la buna-cuviință din Cadoul de Crăciun sau atentatul la mitul sacru al literaturii române din Strada Plantelor, locația sanatoriului Șuțu. Cu aceeași oscilație deja adjudecată între SF și lirism, între demitizare culturală și îndrăzneală sexuală, autorul reconstruiește în această poveste un crîmpei din viața Luceafărului poeziei românești. Și îndrăznesc să spun, deși mă aștept să fiu contrazisă de agitatorii de serviciu care probabil nu vor citi această oroare, că
Din bube, mucegaiuri și noroi by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15641_a_16966]