3,144 matches
-
Critica a sesizat bine gestul lui Gheorghe Crăciun, acela de a inventa, introduce și impune conceptul de poezie tranzitivă pentru a apăra generația optzecistă care, prin abolirea comunismului în România, stătea suspendată, dispărându-i rădăcina ce-i alimenta așa-zisul lirism. Gheorghe Crăciun „le-a dat” optzeciștilor o rădăcină, Bacovia. După un timp, vine Lucia Olaru Nenati și, scoțând la lumină exegeza Svetlanei Paleologu Matta despre opera bacoviană, adaugă o tulpină nu doar pentru a justifica o generație sau alta, ci
DOUĂ LOGODNICE STELARE EMINESCIENE: SVETLANA PALEOLOGU MATTA ŞI LUCIA OLARU NENATI de GEORGICĂ MANOLE în ediţia nr. 794 din 04 martie 2013 by http://confluente.ro/Georgica_manole_doua_logod_georgica_manole_1362381979.html [Corola-blog/BlogPost/345591_a_346920]
-
în câte 12 poeme fiecare, reprezentând secvențe importante în textura întregului. Ca o primă remarcă, arhitectura rotundului este evidentă la toate nivelurile: carte, capitole, poeme. Locul inițial „aici” devine topos literar unde se „desfășoară” în ordine, „Ceremonialul Tăcerii”, revelator pentru lirismul esențializat. Atitudinea fermă a poetului este susținută de verbe cu forma de prezent, ca timp liric: „Sunt preotul Tăcerii, nu ecoul”, „Patria mea e Tăcerea ascunsă de tine”, „În noapte se ascunde Tăcerea”, „Numele tău Tăcerea îl cunună”, „Cerșetor de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
din cuvinte, echivalează cu asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a durerii umane, a martirajului: „Aer! Tăcerea vrea să moară!”, „Tăceri față în față îmi spintecă prezentul”, „Tăcerea tace, strigătul suspină”, „Nimrod, Tăcerea clatină hazardul”. „Tăcerea din Cuvinte” concentrează lirismul în poeme de stare: „În inimă Tăcerea te visează”, „Un madrigal de vară Tăcerea inventează”, „Mă strigă Tăcerea cu nume de dor”, „Câmpia mea, Tăcerea-mi știe vorba”, „Tăcerea din cuvinte sfârșitul prevestește”. „Tăcerile lui Dumnezeu” sunt un mijloc de
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
îl trimite pe cititor cu gândul la Logosul divin, care dobândește virtuți creatoare. În structura de adâncime, Evanghelia Tăcerii este o carte de cunoaștere, de redescoperire, treptată și fascinantă, a puterii nebănuite de întrupare a gândului, a universului uman. În lirismul de profunzime cuvintele devin simboluri, învestite cu mai mult mister, pentru a dubla mesajul pământean cu ecouri cosmice. Tăcerea este sublimată până unde îngăduie arta literară. Poemele sunt alcătuite din versuri libere (cu metrica variabilă și cu măsura inegală), al
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
pământ, este simbolul sensibil al lumii nevăzute, un factor de mișcare universal și purificator. Ca și focul, aerul este un element activ și masculin, în vreme ce pământul și apa sunt considerate elemente pasive și feminine. În poeme, sensul profund conotativ sporește lirismul, provoacă meditația, creează imaginea literar-artistică: „O, aer fără pată, sublimul Mort m-așteaptă, rostească-se în briză tot necuprinsul minții, făptura mea cea tristă o-nvăluie ființa, panterelor din sânge să nu le crească dinții!”; „Respir! Tăcerea-n piept mă doare
„METAFORA TĂCERII” LA THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 by http://confluente.ro/Nicoleta_milea_metafora_tacerii_nicoleta_milea_1332502767.html [Corola-blog/BlogPost/362096_a_363425]
-
Cărții Elisabetei Lușcan abia acum i-a venit rândul să o citesc, și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de femeie iubitoare de poezie și de flori a vibrat atins de lirismul lor. Am văzut-o cu ochii minții pe autoare, pe un petic de iarbă, mângâiată de razele soarelui, îmbătată de ... Citește mai mult Cartea “Punți între gânduri” de Elisabeta Lușcan - editura Karuna Bistrița 2014, mi-a fost dăruită în vara
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
Cărții Elisabetei Lușcan abia acum i-a venit rândul să o citesc, și să gust poemele ce se deschid asemenea florilor în diminețile senine de vară! Sufletul meu de femeie iubitoare de poezie și de flori a vibrat atins de lirismul lor. Am văzut-o cu ochii minții pe autoare, pe un petic de iarbă, mângâiată de razele soarelui, îmbătată de ... XII. DOAR ÎNGERII ÎI POT ÎNȚELEGE PE ÎNGERI - LUCIAN DUMBRAVĂ, de Dorina Stoica , publicat în Ediția nr. 1810 din 15
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/dorina_stoica/canal [Corola-blog/BlogPost/380578_a_381907]
-
se remarcă prin substanța narativității și prin expresia concentrată a discursului, în fie, printr-un ermetism al imaginilor bine dozat, provenit din condensarea la maximum a sintaxei. Poemele sunt dense, omogene, comunicând o tensiune egală, fără monotonie totuși. Profesează un lirism mesianic, oracular în sensul bun, rostirea are strălucire și densitate, interferând metafore și imagini antologice, inclusiv sugestii biblice. Confesiunea în substanța intimă a poemelor este o reflecție lirică, bine structurată și organizată, având o forță de persuasiune indiscutabilă: Mă sugrumă
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
fapt, o apropiere mai mare față de Creator, textele cu forță fiind dominate de un aer de religiozitate, au rezonanță cerebrală și estetică. Relația Dumnezeu-om, creator-operă, bine pusă în text, ocolește chiciul, în ciuda faptului că ideea este superuzitată. Pregnant este lirismul care ajunge la o cotă cu care te prinde. Am senzația că Vasile BURLUI a mizat pe această haină comună din poezia sa, mai ales că pentru a-și atinge scopul folosește jocurile captivante de cuvinte. Place cursivitatea firească, apetitul
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
nu numai de excepție, mai ales prin semne care dor, dar chiar și bucură în același timp. Interesant mi s-a părut și modul de alunecare a imaginilor, aglutinizând efecte, dar creând și multă senzualitate. Per total, mult joc și lirism, deoarece Vasile BURLUI deține instrumentele necesare pentru a scrie o literatură bună, poeziile sale rămănând în mintea cititorilor ca o rană vie, sentimentul de neîmplinire fiind acutizat până la extrem. Cele două volume prezentate în analiza noastră își găsesc diferite chei
LA VASILE BURLUI SCRISUL VINE CA O FORMA DE MANIFESTARE A INTERIORULUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1222 din 06 mai 2014 by http://confluente.ro/Pompiliu_comsa_1399331469.html [Corola-blog/BlogPost/347001_a_348330]
-
de tristețe și melancolie. Este o notă favorizantă, fiindcă să ne amintim ce spunea Edgar Allan Poe în „Principiul poetic”, „melancolia este cel mai legitim dintre toate tonurile poetice”. În fapt, nu este vorba de o melancolie goală și abstractă. Lirismul este impregnat de o tristețe meditativă, de interiorizare a faptelor de viață și punere în perspectivă a unei înțelegeri binevoitoare. Privirea reflexivă este o alternativă la indiferență. Ea este, totodată, interogativă și iscoditoare, vizând înțelegerea unor elemente ale universului care
FLAVIU GEORGE PREDESCU: Metafora vieţii-carte, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/flaviu-george-predescu-metafora-vietii-carte-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339588_a_340917]
-
l-am văzut pe Litovoi aici, la mine în casă. Și, te asigur, nu am deloc halucinații...” (Interviu, I, 1 decembrie 2015) Discursul narativ, care pecetluiește uniunea eu liric - lup, se estompează în partea a doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1452778962.html [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
știu eu? Aceste rupturi au fost puse pe seama curentului postmodernist, care permite, carevasăzică, exprimarea liberă a sentimentelor raportate la această lume exterioară, care, după ce că se degradează într-un ritm aproape de neoprit, mai este și versificată. Iubirea, onoarea, respectul, mântuirea, patriotismul, lirismul, tot, absolut tot, din punctul meu de vedere, au murit în postmodernism. Limba română este ciopârțită, sentimente sublime sunt târâte prin mocirlă și duse la periferia existenței umane, cititorul este lăsat în ambiguitate, pentru că, nu-i așa... este la modă
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1470438850.html [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
a iubirii, Și odele lui Voiculescu, mântuirii, Și mucegaiul lui Arghezi din Baudelaire... Ah, binele și răul lui Voltaire! Se mai vedea lumină în Stănescu Și câteodată-n cel ce-a fost Sorescu, Tot ce-am numit vreodată nălțare și lirism, S-a stins contemporan, în cel mai crud cinism. Ați împușcat piciorul metric, șchiopătează O poezie, azi aflată-n metastază, Și văd cum ritmul versului se duce, Dintr-un condei, punându-i poeziei cruce. * Se pare că-i penurie de
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 by http://confluente.ro/lorena_georgiana_craia_1470438850.html [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
ramurile gândului, În sfintele lunci Unde păsări ca el Se-ntrec în cântări. ,, Spre a-l parafraza pe Kant, Eminescu reprezintă pentru noi o dispoziție spirituală prin care natura dă reguli artei. Lumea lui Eminescu este lumea nostalgiei, luminii și lirismului înalt și adânc. Nostalgia luminii însoțește dramatic întreaga sa operă. Dacă considerăm acestă nostalgie drept o dorință de revenire la ceva care nu a fost împlinit, citindu-i și recitindu-i poezia, vom trage concluzia că așa este. Tragicul și
REGAL EMINESCIAN LA ICR BEIJING de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1858 din 01 februarie 2016 by http://confluente.ro/constanta_abalasei_donosa_1454355102.html [Corola-blog/BlogPost/377483_a_378812]
-
volum. În acest context reamintesc faptul că omul de înaltă cultură de la Craiova este un prozator cu cinci romane publicate și două cărți de proză scurtă, una pentru copii, în care descoperim un amestec subtil de inteligență și facondă, de lirism și introspecție.Mai amintim aici și zecile de Antologii, Ediții îngrijite, Prefețe, Postfețe și scrierile didactice care întregesc profilul complet al unui intelectual ce și-a dedicat cu osârdie viața întreagă scrisului și culturii române. În “O confesiune“ la volumul
MARIAN BARBU ÎNTRE VIZIUNEA EXISTENŢEI ŞI A LITERATURII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 657 din 18 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Marian_barbu_intre_viziunea_existentei_al_florin_tene_1350579556.html [Corola-blog/BlogPost/346426_a_347755]
-
bine...”,” „Din nori”, „Magia clipei” , „ Iubire mută”, „Cântec de dragoste” etc. Impresionant de grăitoare este poezia Ia-mă de mână, cea în care Nicolaie Dincă împletește iubirea cu natura. Descoperim aici o deplină concordanță cu stările sufletești ale poetului. Este lirismul pur, autentic, cu note aluziv subiective în care el, poetul, vede îndeplinirea dorinței, (a cererii sale către iubită) „Ia-mă de mână și du-mă-n pădure, / Ascunde-mă-n liniștea verde de dor”o certă dovadă de dragoste... „Și
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1488613344.html [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
patru anotimpuri prin care ne poartă cartea nu sunt împărțite pe capitole, ci, într-un fel jucăuș, poeziile de iarnă și toamnă se amestecă printre poezii de vară și primăvară. Astfel, pentru cititor, devine important jocul cuvintelor, rima, imaginile generate, lirismul, mai presus decât ceea ce ar putea fi o poveste lineară în timp, a trecerii de la un anotimp la altul. Finețea cu care dna. Lia Ruse se apropie de natură prin metaforele cu care descrie sprințar diferite fenomene, pare că iese
LANSARE DE CARTE LA MONTREAL de LIA RUSE în ediţia nr. 1700 din 27 august 2015 by http://confluente.ro/lia_ruse_1440667322.html [Corola-blog/BlogPost/343963_a_345292]
-
al națiunii și nu ultimul al sărutului. 9. Maria Eftimie Kabbout, gălățeancă, cu câteva volume de versuri publicate, colaboratoare la reviste și ziare literare și culturale, cu o puzderie de premii la activ, scrie o poezie de suflet, plină de lirism: “Nu știam ce să tac,/ Nu știai ce să spui./ Mă născusem copac,/ Într-un vis amărui.” În “Fugă” poeta fuge de o himeră “unde vei mai crede că nu sunt/ O mireasmă care-ascunde pași ce-aleargă după vânt”// “Mâna
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
întrebări fără răspunsuri. În “Imagini în oglindă” “Noi nu suntem de-aici,/nici nu existăm cu adevărat,/ suntem doar plăsmuiri,/ imagini în oglindă/ ale sufletelor exilate,/ ca penitență,/ pe-acest pământ arid:/ fără sentimente,/fără împliniri,/fără dorințe.” Plină de lirism, poezia Ileanei ne lasă un gust amar de regrete. În “Suflet pustiit” din fotografia bunicii deșiră doruri până când numai rama o mai privește cu sufletul rămas gol, pustiit. În “Un decembrie al amintirii” ar vrea să-și întrebe tatăl dacă
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Vasile Sevastre Ghican, gălățean din comuna Corod, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a publicat în mai toate revistele din țară, are la activ câteva cărți de poezie, aforisme și cronici literare. Scrie o poezie de suflet în care lirismul e la el acasă. “Închină-te unei fântâni,/ răcoarea ei/te va striga pe nume;/ Arșița te va încolăci, liană/ de pădure tropicală...” “Clipa” lui “ Era plină de lumină/ Și știam că o să vină;// Era zbor, era cuvânt,/ Era mantie
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
îți leapădă haina/ și-adoarme-ntre dealuri, mereu...” 30. Eduard Zale giurgiuvean, prieten cu marea și cu Dunărea, specializat în jurnalism , împătimit al muzicii rock, folk, blues și jazz, având la activ peste 10 volume de poezii, scrie o poezie de un lirism apăsat: „Eu sunt poetul cel mai trist/ Pe care lumea nu-l cunoaște/ Și dacă, totuș, mai exist,/ E pentru că în ochi îmi naște// Mereu o lacrimă ascunsă,/ Mereu un cântec de albastru./ Cu pana mea, de sânge unsă,/ Pretind
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
mai mult a descântec, ea vindecă de ,,răul secolului”, unge sufletul cu mir, e un fel de băutură magică, apă vie, care ne scoală din morți. Constrângea vesului care încorseta ideile a fost luată de patima inimii care delirează liber. Lirismul în poezia de azi, liberă de încorsetări, capăta aspecte tragice, trece prin Baudelaire, prin toți simboliștii, prin postmoderni. De altfel de la Baudelaire încoace poezia universală si cea românească a adus acel plus de inefabil care i-a lipsit lumii, a
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1419592896.html [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
fatidic rostite și eminamente trăite și un alt plan - al Copilăriei - prin care poetul încearcă să perceapă frumusețea persoanei dispărute, transformată în praf de stele (încercând regrete, poate tardive, la acțiuni anterioare). Prin împletirea celor două planuri ideatice, rezultă un lirism curat, sincer și purificator, expresiv, idilic, reverberând energii ancestrale și contrastând cu dual(fals)itatea lumii din jur. Prezentată sub forma unui buchet lirico-eseistic, ce deconspiră tăcere și solemnitate, cartea pendulează între limitele unui status ființial, în care sentimente - ascunse
PICĂTURI DE TIMP (POEME) A POETULUI FOCŞĂNEAN IONEL MARIN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 220 din 08 august 2011 by http://confluente.ro/Colectia_lirik_a_editurii_armonii_culturale_anunta_o_noua_aparitie_editoriala_picaturi_de_timp_poeme_a_poetului_focsanean_ionel_marin.html [Corola-blog/BlogPost/373056_a_374385]
-
afectiv-ideatic din universul real, dar și să asculte vocea auctorială ce îndeamnă la respect pentru artă: Fiecare poem are un mesaj personal pe care îl emite în felul în care numai un poet avizat îl poate transmite: dragostea față de cititori, lirismul curat, temperat și binecuvîntat, care împovărează cu greutatea unei nobile sensibilități: „Foșnetul de nuntă al amiezei/ inel imi pune pe deget./ Deși nu știu încotro se îndreaptă alaiul,/ vă aștept să-mi cunoașteți pruncii/ care dorm și plîng/ pe zidul
POEME CU UNIVERSURI PARALELE IN SENS METAFORIC SI EXISTENTIA de LAURENŢIU BĂNUŢ în ediţia nr. 53 din 22 februarie 2011 by http://confluente.ro/_restul_este_legenda_poeme_cu_universuri_paralele_in_sens_metaforic_si_existentia.html [Corola-blog/BlogPost/341660_a_342989]