516 matches
-
secretară Maria-Idis din Brăila ne scrie următoarele: „Conform cerinței Sfinției Voastre, dau mai jos câteva lămuriri pentru întocmirea cronicii brăilene. S-a jertfit din partea adunării terțiarilor, buchetul de rugăciuni format din: Liturghii, împărtășanii, rozarii, Calea Crucii, vizite la sf. Sacrament, litanii și rugăciuni făcute anume în câteva adunări pentru Sf. Părinte Papa Piu al XII. Toate aceste rugăciuni și împreună cu ale enoriașilor, le-am comunicat Părintelui Paroh pentru a le înainta la București. Din partea terțiarilor s-a oferit de două ori
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
din 1918"331. Cronologia înclina, de asemeni, spre alte priorități, trecând de la istoria revoltelor sociale la aceea a consecințelor unirii, în titluri de genul: "România în primii ani de după întregire (1918-1921)". Sensul evenimentelor devenise clar optimist. Autorii nu mai intonau litania claselor asuprite, preferând să-și imagineze că "trăind într-o țară mult mai mare ca înainte, poporul român a pornit la muncă cu entuziasm (s.n. C.M.)"332. Dar grevele inclusiv cea din 13 decembrie 1918 ca și necesitatea istorică a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
121 Ibidem, p. 19. 122 Tinerii occidentali aveau foarte puține ocazii de a cunoaște alte țări estice în afară de U.R.S.S. O elevă din Franța își amintea obstinația cu care i s-a cerut să învețe, încă din gimnaziu, o întreagă litanie de mari fluvii, uzine, zone agricole, exploatări de petrol ș.a. din Uniunea Sovietică. În schimb, ceea ce se afla între țările occidentale ("noi") și U.RS.S. era doar pată de culoare compactă și nesemnificativă pe harta lumii, reprezentând "țările așa-
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în 1923 -, cu toate că, exersând, traduce din versurile lui Paul Verlaine, Francis Jammes, Rabindranath Tagore, nu lirica va fi definitorie pentru vocația lui S. Mai bogat ilustrată în reviste, poezia rămâne, totuși, doar rodul unei aspirații artistice. Ritmat în obsesii autumnale (Litanii pentru toamna mea, C-un paznic, în toamnă, Toamnă putredă ș.a.), versul se lasă purtat de nuanțele indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții” și al tainei. Precumpănește
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
op. cit., p. 7. 596 wiki.answers.com/Q/How much is the first superman comic book worth, ultima accesare 28.05.2012. 597 Bradford Wright, op. cit., p. 9. 598 Michael Shapiro, op. cit., p. 365. 599 Bradford Wright, op. cit., p. 13. 600 Vocea lui este cea care a rostit "litania" creată de către Robert Maxwell și care a devenit instantaneu un imn al lui Superman: "Mai rapid decât glonțul! Mai puternic decât o locomotivă! Capabil să sară peste cea mai înaltă clădire dintr-o singură săritură! Priviți! Sus pe cer! Este
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
decât Asia de Sud astăzi (anii ’70 - subl. ns). Aceste atitudini și instituții au apărut gradual de-a lungul unei perioade de opt secole. Erorile menționate au prefațat literatura dezvoltării economice și au dus la convertirea unei părți a acesteia într-o “litanie” de planificare economică. Mai mult încă, ele persistă și azi în conceptul de dezvoltare sustenabilă. Statul a devenit dirijorul și antreprenorul general al dezvoltării. Concentrarea preocupărilor pe aspectele tehnice cuantificabile a creat impresia că demarajul creșterii economice (în termenii lui
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
serafic trece-n umbră prin cetate...” (Altfel de toamnă), și atunci... „raza din condei și smirna aprinde / cearcănul lunii” (Iarbă), iar „rana suferindă / ninge o colindă...” (O rătăcire de argint) și reflectând puțin, am zice, că o frântură din ecoul litaniei lui Ovidiu se potrivește și maestrului eoria Zilieru: „pe versuri mă reazim, / eu, // autorul, rămân flacăra verbului lor...” (Ovidiu - Tristele III 3) Fiecare ciclu de versuri (din creația Maestrului) urcă o treaptă, surprinde printr-un alt suflu valoric, cu o
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
plantă pe care trebuie s-o descoperi, iar de nu, s-o inventezi. Pentru că, „în atingere cu atomii ei de eternitate, te purifici...” sau „ te cosmetizezi”. Femeia are „trup de pasăre” (Frescă în azur), e vizualizată ca un trandafir „nelimpezit” (Litanie de somn) sau precum o „roză cosmică”, și-n jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere), precum un semizeu cu lira-i fermecată
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
ei de eternitate, te purifici...” sau „ te cosmetizezi”. Femeia are „trup de pasăre” (Frescă în azur), e vizualizată ca un trandafir „nelimpezit” (Litanie de somn) sau precum o „roză cosmică”, și-n jertfelnicia ei, am zice, ea devine „anazidita mea...” (Litanie de somn). „Copil al verii”, dar cu „iarna de polen pe guri de astre...” (Naștere), precum un semizeu cu lira-i fermecată (gândind, firește, la Orfeon), Maestrul se lasă curtat de „nesomnul din brazi și din spini” (Baladă munteană), doinind
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
al Umanității: „Ca să pot apăra mai bine această viață,/ transmiteți-mi întreaga voastră spaimă.” De moartea soției sale, pictorița Florica Cordescu, este legată scrierea unui volum, Elegie pentru floarea secerată (1967), cu un lirism, în tonalitate de lamento, amintind întrucâtva litaniile argheziene. Amintirile trăite sau visate sunt umbrite de viitorul devenit acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai.” Chiar și lucrurile care au aparținut celei pierdute vibrează dureros: „Sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
ne întoarce încă o dată la fapte, cine vrea să vadă conștiința Unului, nu în sfîșierea índică pe de o parte în unitatea fără determinare a gîndirii abstracte, pe de altă parte, în aplicarea ei obositoare la particular, monotonă ca o litanie -, ci în puritatea și înălțarea ei cea mai frumoasă, trebuie să își întoarcă ochii spre mahomedani. Dacă, de exemplu, la minunatul Jelaleddin Rumi, e pusă în lumină cu deosebire unitatea sufletului ca Unul și această unitate e înfățișată ca iubire
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
ofere un răspuns pozitiv de convertire. Însăși cercetarea cugetului face parte dintr-un astfel de proces. În realizarea acesteia, adunarea penitenților poate fi ajutată fie de preotul celebrant, fie de un alt slujitor, prin îndrumări sau rugăciuni sub formă de litanie, adaptând acest dialog în funcție de „condiția socială, vârsta fiecăruia” dintre cei prezenți. Există și posibilitatea ca omilia să nu mai fie ținută, fiind însă favorizat un moment mai lung de tăcere, în care fiecare să aibă posibilitatea să aprofundeze mesajul cuvântului
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
comunitatea „la mulțumire și (...) la fapte bune, prin care să se arate harul sacramentului penitenței în viața fiecăruia și a întregii comunități”. Recunoștința poate fi exprimată și printr-un cântec, imn, psalm, sau printr-o rugăciune specifică, sub formă de litanie, proclamându-se „puterea și milostivirea lui Dumnezeu”. Celebrarea continuă cu o rugăciune, prin care preotul celebrant îl laudă pe Dumnezeu pentru darul iertării revărsat în inimile tuturor, după care se încheie cu binecuvântarea și trimiterea comunității. În Forma B, cu
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
Ad memoriam, i-a apărut în 1931. A semnat și G. Șt. Cazacu-Delarast sau Șt. Delarast. C. unește o atmosferă a tristeților evanescente și a armoniei muzicale, de sorginte simbolistă, cu poezia satului și, paradoxal, cu aceea a războiului. „Acorduri”, „litanii”, „game stinse” acompaniază dureri înăbușite (credința stinsă, ruperea de glie, trecerea) și pustiul sufletului. Modelul este G. Bacovia, dar influențe vin și din Verlaine ori din Șt. Petică. Sugestive imagini picturale țâșnesc în această poezie care nu poate evita clișeul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286150_a_287479]
-
poem, iar titlurile - lungi și gândite ca într-un puzzle - se întrepătrund, de asemenea, ca niște stihuri interdependente. „Landul”, „crinii somniei”, „cerul iadnic”, „timpul nimbat” ș.a. sunt combinații lexicale proprii autorului care, mereu cu o poză teatrală, ridică osanale, compune litanii, epitalamuri - versuri de adorație etc. Zoe Dumitrescu-Bușulenga vede la T. o „confesiune târzielnică”, în dulcele stil clasic, mizând pe un eros mai mult eteric decât teluric. Culegerile ulterioare se adună în jurul acelorași obsesii, ceea ce induce, pe drept cuvânt, impresia redundanței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
literari aflați în plină confruntare „doctrinară”. Modernist nu este însă primul său volum decât în măsura în care simbolismul nu poate fi asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]
-
de gardul de fier și privește și ea lung, spre nicăieri. Are capul acoperit cu o bucată de pânză de culoare închisă, salbă de aur cu câțiva bănuți mici, discreți la gât. Rostește, mai mult pentru ea, un fel de litanie, venită parcă din noaptea timpului : „Căăpitanuuu’ de jandarmi, căpitanule, dă-ne și noua drumul la gard să ajungem la Sfânta Paraschevaaa, Căpitanule. Laas-oo și pe baba să pună o floare pe Sfânta, Căpitanule”. „Căpitanul” nu este altcineva decât un sergent-major
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
oameni de la țară, din satele din jur, nu ca acum. Trenuri peste trenuri, rata [autobuzul] costa nimic. Acum de unde să mai aibă oamenii bani ? Nu vedeți că s-a închis tot, că nu mai merge nimic în acest oraș ?” Urmează litania obișnuită, pe care am auzit-o de atâtea ori la rândurile în care m-am aflat, amestec de regret pentru tinerețea pierdută, nostalgie și condamnare a comunismului, concomitent. Gardurile metalice ale Jandarmeriei sunt plasate de așa manieră încât două persoane
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
tămăduitoare”, după cum le denumește chiar el, ale unor sfinți foarte cunoscuți și apreciați. De altfel, nu ezită să le recite viața, un fel de pateric ad-hoc, în fața ochilor uimiți ai cumpărătorilor, virtuțile curative ale produsului fiind abil strecurate în lunga litanie. „Dacă vă troznește noaptea mobila în casă, tablourile se mișcă pe pereți, aveți temeri și frici nelămurite, nu mai există pace, înțelegere și bună rânduială în familie, Sfântul Ciprian, prin harul și puterile sale, vă poate ajutaaa”, declamă cântat, lungind
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
caracterul misterios și i n vizibilitatea lui Ra sunt declarate aspecte complementare ale lui Aton, zeul deplin manifestat în discul solar 58. 33. Sinteza finală: asocierea Ra~Osiris Teologii Imperiului Nou insistă asupra complementarității zeilor opuși, și chiar antagonici. În Litania lui Ra, zeul solar este numit "Unul-adunat-împreună"; el este reprezentat sub forma lui Osiris mumie, purtând coroana Egiptului de Sus. În alți termeni, Osiris este pătruns de spiritul lui Ra59. Identificarea celor doi zei se împlinește în persoana faraonului mort
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Ra"60. Numeroase aluzii mitologice subliniază dublul aspect al lui Ra: solar și osirian. Coborând în cealaltă lume, Regele devine echivalentul binomului Osiris-Ra. După unul din textele citate mai sus, Ra "se ascunde în lumea cealaltă". Mai multe invocații din Litanie (20-23) subliniază caracterul acvatic al lui Ra și identifică pe zeul solar cu Oceanul primordial. Dar unirea contrariilor este exprimată mai ales prin solidaritatea ocultă între Ra 55 Ne gândim, evident, la elitele religioase cărora le erau accesibile profundele semnificații
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
decît ca performanță. Autorul unui text devine interpretul lui, citirea cu voce tare este un spectacol, totul se reține după ureche. Cît despre mesajele religioase, și ele sînt mai mult cîntate decît rostite, iar transmiterea interpersonală a textelor de temelie (litanie, jurăminte, coruri, predici etc.) se efectuează la căldura emoțiilor colective. E acel cald/rece al marilor secrete divulgate, ale ulemalelor sau ale mirenilor, interpreți autorizați și exclusivi ai textelor sfinte, propriu unei religii a cărții rar difuzate, avînd drept destinatare
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Și să vedem ce se întâmpla în curtea școlii, în timpul în care Șăfu se îndrepta spre ora de chimie, cu mișcările lui chinuite. Curtea școlii aducea puțin a închisoare. Asta e bine de știut. Nu se auzeau decât niște murmure, litanii de deținut. Profesori care predau, ceartă, fac morală. Zidurile erau înalte, tencuite simplu, fără complicații inutile. Rașchetate. Mai era prin preajmă și un teren de baschet. În spatele unuia dintre panouri, ferestrele erau zăbrelite, zăbrele negre care să oprească mingea din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
înlemniseră; nu mai mișcau deloc. Priveau fix la cadavrul din fața lor, fiind convinși că depășisem hotarul acestei lumi. Tata stând în genunchi lângă mine îmi turna cu sticla apă pe frunte și pe față, murmurând încet, duios ca pe o litanie sfântă, cuvinte care-i ieșeau automat din gură. Întoarce-te, întoarce-te Titicuță, vino înapoi; eu am nevoie de toți copiii mei. Uite, frații tăi sunt aici, noi te iubim și avem nevoie de tine. Ce-i voi spune lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
TREIMI 52. a. l Sâmbătă ș17 maiț - Înainte de liturghie, lacrimi, în timpul ei, multe și necontenite și cu o încântătoare grăire lăuntrică. A ZILEI 53. Duminică ș18 maiț - Fără ele și cu unele grăiri, fără puteri trupești și fără nici o tulburare. LITANII 1 54. l. Luni ș19 maiț - Cu ele și cu grăiri. A TUTUROR SFINȚILOR 55. Marți ș20 maiț - Fără ele și fără tulburare, cu unele grăiri. A STĂPÂNEI NOASTRE 56. Miercuri ș21 maiț - Fără ele și cu multe grăiri. ÎNĂLȚAREA
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]