495 matches
-
Radu, București, 1994-2003; Poeme noi, București, 1963; Cadențe, București, 1964; Răzlețe, București, 1965; Silabe, București, 1965; Animale mari și mici, București, 1965; Versuri lungi, pref. D. Micu, București, 1965; Ritmuri, București, 1966; Versuri, I-II, București, 1966; Noaptea, București, 1967; Litanii, București, 1967; Teatru, București, 1968; Frunzele tale, București, 1968; Crengi, București, 1970; Poezii, București, 1970; XC. Poeme inedite, îngr. Mitzura și Baruțu T. Arghezi, București, 1970; Frânturi, București, 1970; Poezii, îngr. și postfață Nicolae Manolescu, București, 1971; Din pragul casei
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
marș militar, nimic mai mult. Cam ca și cântecele revoluției ruse. Sângele nu înfricoșa pe nimeni pe vremea aceea... A intrat în încăpare și de acolo am auzit venind versetele pe care le recita în șoaptă, ca pe o ciudată litanie a trecutului: -... stindardu-nsângerat e înălțat... Un sânge impur s-adape brazdele noastre... Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am exclamat: - Dar Nicolae? Dar Țarul? El știa despre ce era vorba
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
decât Asia de Sud astăzi (anii ’70 - subl. ns). Aceste atitudini și instituții au apărut gradual de-a lungul unei perioade de opt secole. Erorile menționate au prefațat literatura dezvoltării economice și au dus la convertirea unei părți a acesteia într-o “litanie” de planificare economică. Mai mult încă, ele persistă și azi în conceptul de dezvoltare sustenabilă. Statul a devenit dirijorul și antreprenorul general al dezvoltării. Concentrarea preocupărilor pe aspectele tehnice cuantificabile a creat impresia că demarajul creșterii economice (în termenii lui
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
decît ca performanță. Autorul unui text devine interpretul lui, citirea cu voce tare este un spectacol, totul se reține după ureche. Cît despre mesajele religioase, și ele sînt mai mult cîntate decît rostite, iar transmiterea interpersonală a textelor de temelie (litanie, jurăminte, coruri, predici etc.) se efectuează la căldura emoțiilor colective. E acel cald/rece al marilor secrete divulgate, ale ulemalelor sau ale mirenilor, interpreți autorizați și exclusivi ai textelor sfinte, propriu unei religii a cărții rar difuzate, avînd drept destinatare
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
orientă discuția, cu autoritate, de parcă el ar fi fost prezentatorul acelei mini-dezbateri, spre Ocupația din Paris, În general, spre schimburi de focuri, restricții, cozi de la chioșcurile sărăcăcioase de alimente, alarme, liste de ostateci agățate pe pereți, denunțuri anonime și toata litania de neajunsuri cotidiene din acei patru ani interminabili. În rest, nu vorbeau ca să se afle În treabă, pentru că acel mediu lugubru și opresiv era fundalul omniprezent al lucrării.” Singura posibilitate a lui Gastinel e să rămână la generalități despre cei
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
drept obiect lucrurile și faptele istorice și concrete - și, implicit, judecata asupra lor -, ajunge să creeze premisele atitudinii de respingere scandaloasă, din partea oamenilor de bine, a politicii radicale („de-a lungul liniei antifasciste Parri-Sofri1 se aude de douăzeci de ani litania oamenilor de bine din politica noastră”; „unde sunt oare fasciștii, dacă nu la putere și la guvern? Sunt toți acei Moro2, Fanfani 3, Rumor, Pastore, Gronchi, Segni 4 și - de ce nu? - Tanassi, Cariglia, poate chiar și Saragat 5 ori La
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
într-o înșiruire lungă, previzibilă și riguroasă a meritelor democrației creștine. O astfel de listă nu este lipsită, tehnic vorbind, de o anumită alură liturgică: se știe că toate religiile au o slăbiciune pentru pomelnice, ale căror fundamente sunt porunca, litania, rozariul. Acest lucru pledează într-un anumit sens în favoarea lui Andreotti, deoarece demonstrează fără echivoc - ca orice încercare lingvistică - faptul că buna sa credință catolică, ce-și trage originile din copilărie, are ceva sincer. Totuși, în ceea ce ne privește, o
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
le mura de Dom Giovanni Franzoni 2, culese de Comunitate. Am deschis cartea și-am răsfoit-o: consternarea mi-a sporit. Cum? Și Dom Giovanni Franzoni folosește acest limbaj? E vorba despre „omilii”, dar este execrabil. Și apoi, toată acea litanie ridicolă a parohilor despre „Duminicile” obișnuite sau nu: „A Treia Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „A Patra Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „Epifania Domnului Nostru”, „Toți Sfinții...”, „Sfânta Maria, Maica Sfântă...”. E oare posibil? Degenerarea seculară ce a făcut din Evanghelie un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
nu reușea să-și ascundă sub ironie judecata necruțătoare. În schimb, Se-ntorc cocorii (1926) este o carte închegată, alcătuită mai ales din pasteluri, de influență coșbuciană, distanțându-se totuși de aceasta prin câteva tușe apăsate referitoare la dragostea pătimașă. Litanie și dorință aprinsă, pe acordurile unei cântări armonioase, în limbaj extrem de simplu, versul denotă autenticitatea trăirii, ca în melodiile lăutărești. Autorul se dovedește însă un virtuoz al tehnicii de versificație în Pro gloria Bacchi (1927), unde se împletesc legenda și
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
personală, cultivând „modernisme” felurite în tipare devenite „clasice”, pe care le subordonează dicțiunii sale elegiac-sceptice, definită printr-un sentimentalism blând-ironic. S-a observat că asociația fortuită, ambiguitățile semantice, mimarea automatismului, imagismul deliberat incongruent sunt „matrițe” în care poetul construiește adeseori litanii de o frumusețe clară și sigură: „Nu putem trece fără ca să privim / gânditori / la acest trunchi negru / care reamintește discret / ce departe de noi este bucuria abandonată. / Toți îngerii se leagănă / cu scări legate de un stâlp. / În parcul cu
JALES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
existenței generale. Împietrit, „tot mai pierdut în durere”, el simte că totul îi este străin, că se face „tot mai frig și mai pustiu”, ceea ce îl conduce la o desfășurare textuală monotonă, jalonată de titluri elocvente: Destrămare, Pustiu, Suflet tulbure, Litanie, Părăsire, Amurg, Stingere, Întunecare. Dezorientarea, senzația de netăgăduit a lipsei oricărei speranțe, o egală trecere a timpului îl fac să se simtă pierdut „în frig și-n întuneric”, sorbit de „vâltorile neantului”. Deși contemplarea unor „priveliști” îi oferă prilejul evadării
DUMITRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286908_a_288237]
-
și literatură). Această fervoare a compoziției se lasă mai greu ghicită în Mutilarea artistului la tinerețe (1999), carte mult mai eterogenă, marcând o prelungire a meditațiilor etice (Despărțirea, Conspirația tăcerii, Nastratinul colectiv), o radicalizare a crizei interiorității (Dihanii azurii și litanii, Dark Ages, Casa), dar și o surprinzătoare pactizare cu prozaicul și cu anecdoticul, în poeme ca Recviem, Peștișorul de aur sau Artiștii patriei mele. Pe aceleași coordonate se distribuie și versurile din Zestrea de aur (2002), ultimul act al unei
MARIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288028_a_289357]
-
vers; în cazul acestui tip de imn, am spus-o de mai multe ori, versurile sunt ritmate). În schimb, strofele impare sunt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola, se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, adică „alocuțiuni de salut” care încep „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începând cu Buna-Vestire și până la fuga în Egipt și aducerea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este trimis pe frontul de Răsărit (1941-1944) și cade prizonier, rămânând în lagăr până în 1948. Din 1951 devine redactor al emisiunilor literare pentru copii din cadrul Radiodifuziunii Române. Debutează cu versuri în 1938, la revista „Speranța” (Orhei), iar prima carte, placheta Litanii de seară, îi apare în 1942. A colaborat la reviste din Chișinău, „Basarabia literară”, „Roza”, și la cele pentru copii din București: „Luminița”, „Arici Pogonici”, „Cutezătorii” ș.a. Cu toate că începuturile literare ale lui G. se leagă de poezie, când revine în
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
a publicat un volum de versuri, Călătorii, cuprinzând poeme scrise între 1940 și 1970. Autorul și-a încercat mâna și în scenariul de film (Măriuca) sau de teatru, fără să exceleze, așa cum a făcut-o în literatura pentru copii. SCRIERI: Litanii de seară, București, 1942; Nucul lui Toderiță, București, 1952; Ciuboțelele ogarului,București, 1954; Nuielușa de alun, București, 1954; Poveste mică pentru cei mici, București, 1954; Povestea lăcrămioarelor, București, 1955; Profesorul cel nou, București, 1955; Izvorul fermecat, București, 1956; Minunata-mpărăție
GRUIA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287376_a_288705]
-
va menține și în această nouă etapă: Agatha Grigorescu-Bacovia, Claudia Millian, Maria Cunțan, Cornelia Buzdugan, alături de care pot fi întâlnite acum și numele unor poeți consacrați, ca G. Bacovia (Umbra, Poemă în oglindă, Gol, Ecou de romanță, Noapte), Tudor Arghezi (Litanii), Ion Pillat (Balcic de seară, Vino... e ceasul prielnic), Mateiu I. Caragiale (Singurătate), Ion Minulescu, Victor Eftimiu, Nichifor Crainic. Remarcabilă este prezența autorilor mai tineri, aflați în plină afirmare: Radu Gyr (Piață, Carioca, Pentru o alteță japoneză), Eugen Jebeleanu (Fulgere
REVISTA SCRIITOARELOR SI SCRIITORILOR ROMANI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289260_a_290589]
-
uitau În jos la pământurile lor ancestrale, unde găseau securitate În tradițiile păstrate cu sfințenie și asociațiile comunitare. În Europa feudală, oamenii aparțineau pământului și nu invers. Cineva se năștea Într-o anumită clasă socială și trebuia să Îndeplinească o litanie de obligații comunale, care rezultau din această poziție moștenită. Viața creștină era prinsă Într-o dramă mai mare. Spațiul era conceput ca o mare scară, un lanț de ființe care se Întindea de la creaturile cele mai umile de pe pământ până la
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
vers; în cazul acestui tip de imn, așa cum am spus de mai multe ori, versurile sînt ritmate). în schimb, strofele impare sînt formate din douăzeci de kola, iar refrenul lor este un salut adresat Fecioarei; în cadrul acestor kola se găsesc litanii formate din douăsprezece „heretisme”, „alocuțiuni de salut” care încep cu „salve” (chaire), o formulă care a avut mare succes în imnografia ulterioară. Conținutul imnului constă în evocarea întrupării lui Cristos începînd cu Buna-Vestire și pînă la fuga în Egipt și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
și să o „plămădească-n vers”. Considerându-se predestinat să caute idealul „în frumusețe și toată fericirea-n poezie”, el încearcă transpunerea trăirilor în plachetele Tăcere (1916), Murmur de izvoare... (1931), Spre lumină (1932), Pe altarele patriei ard candeli... (1942), Litanii de seară... (1946), unde versurile se grupează în cicluri tematice. Credința și patriotismul constituie fundamentul inițial, dar, în fapt, se purcede la declamații filosofarde ca într-un poem masiv, Omul și creațiunea sa, care repovestește geneza, vorbește despre omul creat
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
1935; Ramuri de stejar, Târgu Neamț, 1937; Păcatul domniței Irina, I, București, 1937; Moartea locotenentului Fulga, I-II, Piatra Neamț, 1937; ed. București, 1946; Pe altarele patriei ard candeli..., București, 1942; ed. (Inscripții pe morminte), București, 1947; Cântecul mamei, București, 1943; Litanii de seară... , București, 1946; Calea Victoriei..., București, [1948]. Repere bibliografice: Paul Popescu [Constantin Crișan], „Murmur de izvoare...”, „Orientări” (Moinești), 1932, 4; Stanciu Stoian, „Murmur de izvoare...”, „Școala și viața”, 1932, 4-6; Paul Popescu [Constantin Crișan], „Spre lumină”, „Orientări”, 1932, 8; Elena
STAMATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289843_a_291172]
-
și carii nu l-au știut, ci numai de numele lui au auzit, pentru multă înțelepciune și bunătate ce făcea în toate părțile”. Sunt adunate aici, într-o aglomerare pe care repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale existente în text care putea
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Ramiro ș.a. O rubrică permanentă de literatură universală cuprinde prezentări, îndeobște nesemnate, de istorii literare, de lucrări critice și monografii, în special din spațiul francez, rar fiind prezent numele lui D. Karnabatt. În sumar intră versuri de Adrian Maniu (Întunecatele, Litanii, Orfeu, Porcul blând suge de la sute de oi, Fata Morgana, Irod cheamă dansul Salomeii, Moartea Salomeii și chemarea roabei, La Dame aux camélias, Noapte prelungă), Constanța Zissu, Ion Vinea (Tatiana, Moravuri ușoare, Cântec de noapte, Capitolul), Tudor Arghezi (Psalmul de
SEARA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289588_a_290917]
-
în 1923 -, cu toate că, exersând, traduce din versurile lui Paul Verlaine, Francis Jammes, Rabindranath Tagore, nu lirica va fi definitorie pentru vocația lui S. Mai bogat ilustrată în reviste, poezia rămâne, totuși, doar rodul unei aspirații artistice. Ritmat în obsesii autumnale (Litanii pentru toamna mea, C-un paznic, în toamnă, Toamnă putredă ș.a.), versul se lasă purtat de nuanțele indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții” și al tainei. Precumpănește
SERGHIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
trei părți (Zvon, Salamandra și Bietul dor), fragmentate tipografic de punerea în pagină, în secvențe de câteva strofe fiecare, lectura fiind astfel ritmată, în mod fast, prin pauze obligatorii ce stimulează iscodirea sugestiilor propuse de text. Rezultă un fel de litanie în tonalitatea și cu recuzita descântecului popular, în versuri scurte, cu rimă uneori căutată. Salamandra („Lacerta salamandra salamizah”, precizează, cu ironic-afectată pedanterie, poetul) comportă o valoare simbolică multiplă, reunind contrariile, mediul acvatic și combustia. La S. ea revine obsesiv, în
STRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289975_a_291304]
-
literari aflați în plină confruntare „doctrinară”. Modernist nu este însă primul său volum decât în măsura în care simbolismul nu poate fi asimilat tradiției. O bună parte din piesele reunite în Aur sterp reconstituie o atmosferă bacoviană - decoruri dezolante, stări de vagă tristețe. Litaniile marelui deprimat sunt înlocuite însă de cadențe mai iuți, tonul devine mai ironic: „De-acum se lasă iarăși pâclă deasă/ Și ca o babă-n haine de mireasă,/ Cu trena lungă încâlcită-n spini,/ Se plimbă toamna prin grădini/ [...] Pe
PHILIPPIDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288805_a_290134]