282 matches
-
3.2. Reportajul Orientarea spre problemele sociale, spre om, spre suferințele sale duce la afirmarea preferinței pentru reportaj ca modalitate de menținere a contactului cu lumea contemporană, cu realitatea. Deși grupul de la Cadran și reprezentanții literaturii de avangardă tratează domeniul literarității de pe poziții distincte, se poate stabili o apropiere între cele două grupări tocmai la nivelul acesta al respingerii poeziei absolutului și al orientării spre concret, spre reportaj (în Cadran, reportajul suplinește lipsa prozei - în revistă nu apare decât o singură
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice care valorifica potențialitatea vizuală, auditiva, expresiva a fenomenelor 149. Dacă conceptul de literaritate este specific exclusiv procedeelor literare, conceptul de teatralitate se raportează la o mare diversitate de referințe, în afară sferei directe de teatru, având un sens metaforic larg care ține de theatrum mundi (teatrul lumii, teatrul operațiilor etc.) și un sens
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
La parure, p.227]. 147 În opinia lui Cesare Pavese, "personajul este o concepție teatrală, si nu specific narativa" [apud Tiutiuca, p.230]. 148 Introducerea conceptului de teatralitate este comparată de Claude Amey [1998, p.67] cu introducerea conceptului de literaritate, creat de R.Jakobson în 1919 pentru a desemna structura și funcționarea faptului literar. 149 R. Barthes califica teatralitatea că densitate de semne constituite din "artifices sensoriels, gestes, tons, distances, substances, lumières, qui submerge le texte sous la plénitude de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
acestora (logica fiind una belică). Desigur, între discursul inflamat al lui Ahile, de pildă, și discursul procurorului sovietic Vâșinski, marele acuzator la procesele înscenate de Stalin (care își numea victimele „vipere lubrice”), diferența este una de context, stil, convenție și literaritate: Ahile este personaj de epopee, Vâșinski este un individ abominabil în carne și oase, un om nou, produs tipic al regimului comunist. Aceeași diferențiere este valabilă și între carnagiul exagerat comis de Ulise asupra pețitorilor insolenți ai Penelopei și uriașele
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și pornografiei este evident. Ne putem face o idee comparând două pasaje din aceeași carte, Le Roi des fées [Regele zânelor] de M. Chodolenko 21. Această scriere prezintă interesul de a juxtapune fără tranziție pasaje erotice supraîncărcate de mărci ale literarității și pasaje puternic pornografice. Cartea este alcătuită din trei părți. Prima și a treia țin clar de erotic, iar partea centrală este pornografică. Unitatea de ansamblu este asigurată de faptul că textul se prezintă ca o succesiune de fantasme atent
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
strategia elevului-actor; * strategia profesorului-spectator; * strategia elevului-spectator. A. Comunicarea teatrală (a1) Strategia dramaturgului, subsumată intenției de a crea o operă literară care să aibă toate datele necesare pentru a putea fi reprezentată scenic, "trebuie să armonizeze două strategii: una este a literarității textului, cealaltă se referă la teatralitatea sa" (Popescu, 1987, p. 7), de aici și specificitatea discursului dialogic, respectiv monologic și a celui concretizat în didascalii. Mijloacele folosite sunt, așadar, cele ale scriitorului, însă cu viziunea punerii în scenă a textului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
între arte; pictura era definită prin muzică , muzica prin poezie și pictură, poezia ca muzică și pictură. în contemporaneitate, se admite ideea unui fericit sincretism estetic în teatru și în cinematografie, dar se pune tot mai acut problema distincției dintre literaritate și teatralitate. Abordarea teatrului ca literatură implică o altă discuție, cea dintre lumea piesei și lumea spectacolului prin reprezentarea scenică a piese; în principiu, nici limbajul scenic nu se poate dispensa de cuvânt. în practica didactică, relația dintre literatură și
Literatura şi celelalte arte. Aspecte intercurriculare. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Iulia Murariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1360]
-
de ușor pe cât își dorește și pe cât o pretinde"); metatextualitatea ("relația [...] de "comentariu" care unește un text cu un altul despre care vorbește, fără a-l cita (a-l convoca) neapărat, adică, la limită, chiar fără a-l numi"); arhitextualitatea ("literaritatea literaturii", "ansamblul de categorii generale sau transcendente - tipuri de discurs, moduri de enunțare, genuri literare etc. - de la care se revendică fiecare text general"); și hipertextualitatea ("orice relație care unește un text B (pe care îl voi numi hipertext) cu un
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
premieră absolută tot în Franța. Această primă carte despre un autor francez a fost scrisă de un român. Ea s-a tradus și în... japoneză. Comparatisme et thăorie de la littărature (1988), la fel, e o primă încercare de a defini literaritatea comparatistă, de a pune teoria literară pe bazele inductive, comparatiste ale literaturii universale. Punerea sistematică pe același plan, în toate aceste lucrări, a literaturilor din vest și est, occidentale și orientale, reprezintă în critica românească oricât de fals ar suna
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nu riscă să devină o rețetă facilă de analiză a textului literar. Problemele dezbătute în Semiostilistica sunt în continuarea celor din alte cărți ale autoarei: Istoria stilisticii românești (1998), extinse la domeniul romanic în Romanitate și istorie, Epistemă clasică și literaritate (1993). Ca metodă de analiză a textului, semiostilistica se situează în prelungirea cercetării stilistice. Este o "stilistica rediviva", singura modalitate prin care stilistica poate rămâne o disciplină modernă, fiind, în opinia autoarei, singura disciplină capabilă să ofere o viziune integratoare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
poetic, "Mai am un singur dor" sau intrarea în câmpul creației. Observând că stilistica românească "s-a edificat printr-o continuă întoarcere la Eminescu" (vezi Ibrăileanu, Călinescu, Caracostea, Dragomirescu, Vianu), că poezia eminesciană a făcut posibilă în cultura românească "abordarea literarității ca problemă interpretativă fundamentală pentru disciplinele literare", că eminescianismul reprezintă la noi conștientizarea ideii că poezia este "o formă a sensului", că există două tipuri de exegeză eminesciană: a semnificantului și a semnificatului, cercetătoarea urmărește o analiză a semnificantului eminescian
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de antroponomastică, toponomastică, semantică lingvistică, etno-, antropo-, sociolingvistică sau logică 154. Concepția este a unui nume propriu cu valoare de "element focalizant", de ""spațiu" al fuziunii funcțiilor semiotice, de acumulare și concentrare a sensului, cu consecințe în amplificarea exponențială a literarității discursului"155. Rolului contextului în remotivarea numelui propriu au consacrat studii ample Mariana Istrate (Numele propriu în textul narativ) și Mihai Ignat (Onomastica în romanul românesc). Mariana Istrate pledează pentru o poetică a numelui propriu din text, vizând relația dintre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
el.”. Ființă imateriala, de dincolo de spațiu și de timp, Antipa se strecoară prin zid. Viziru, în urma pactului, este obligat să scrie într-un ritm alert, personajul părând a determina creația. Această, complexă, corespunde matricei plurivalente a lui Antipa, analogon al literarității: stării de exuberanta, bucuriei de a fi, de a pătrunde în esențialitatea umană - Eros, Mithos și Thanatos - urmărind destinul eroului alternează cu lipsa unui scop clar, cu gratuitatea. Valeriu Cristea crede că ambiguitatea, caracterul indefinit ale personajului își au modelul
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
un revelator pentru reflexul mentalitar. În studiul „Fonction du cliché dans la prose littéraire” din volumul Essais de stylistique structurale (1970), Michel Riffaterre decelează două modalități de întrebuințare a clișeului : 1. ca element constitutiv al scriiturii unui autor, marcă a literarității prin raport cu limbajul curent ; 2. ca o funcție mimetică a unor stiluri și idiolecte semnalat prin semne tipografice precum ghilimelele sau italicele, printr-un comentariu sau chiar de context. O didactică și sintetică trecere în revistă a întregii problematici
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
e o categorie istorică”, „valorile estetice variază potrivit progresului societății omenești”), răspunde cu promptitudine: „Afirmarea aceasta turbură pe intelectualul obișnuit cu anume principii estetice și chiar pe creatorul pur și simplu în instinctele lui.” O altă tentativă de recuperare a literarității, făcută de Cezar Petrescu în ziarul „Semnalul” din 3 august 1948 (Răspunderea scrisului), este, de asemenea, aspru sancționată. În articolul Dl. Cezar Petrescu și „imparțialitatea” problemelor scrisului (34/1948), Paul Georgescu condamnă scriitorul pentru vina de „a sluji” „dușmanul progresului
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
superbie maeștrii anilor ’60. Concluzia este de fiecare dată egal distantă Între punctele de vedre expuse. Nu se poate spune, așadar, În conștiința deplinei proprietăți a cuvintelor Întrebuințate, că literatura ar avea, ca obiect estetic, niște limite trasate cu rigla (literaritatea, sau defamiliarizarea), nici că referința extratextuală este o iluzie, nici că autorul e o iluzie a unei origini sintactice, nici că cititorului Îi poate fi creat un portret robot universal valid, nici că stilul a murit, nici că literatura se
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Lire), cel mai popular scriitor francez al momentului. Momentele, În literatura contemporană, sunt Însă foarte scurte. Iar acest roman este unul dintre puținele, În ultima vreme, care șochează. Înainte de a-i pătrunde scriitura, de a-i evalua, cum se spune, literaritatea, șocul produs de ceea ce se spune În roman, de sexualitatea agresivă, de “timpul acțiunii” - anii 60-70 (cei mai frumoși de după război, o istorie care are vârsta adulților de azi), de veleitățile științifice afișate, cu nuanțe mesianice, primează și anulează judecata
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Caiete critice” - numărul 1-2 din 1986, inițiat și coordonat de Eugen Simion, este dedicat Postmodernismului -, „Convingeri comuniste” din București), pentru metadiscurs și poietică - manifeste atât în creațiile în proză, cât și în cele lirice -, optzecismul va duce la modificarea criteriilor literarității prin interesul său pentru autenticitate și „poezia cotidianului”, realism și biografism, experimentalism și textualism. În acest sens, Cercul de critică literară condus de Eugen Simion - un autorizat cunoscător al mișcării de idei din critica europeană, calitate care se întâlnește benefic
CENACLU LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
Eu când eram copilaș Purtam smeul pân oraș Cu copiii mă certam Mingi, arșicele jucam. Tatăl, moșul mieu au fost Secretar mare, nu prost.... Observând caracterul trivial al acestei poezii, Paul Cornea avea să spună că de aici a dispărut literaritatea 4. Și într-un fel are dreptate. Versurile, cu rimarea naivă a replicilor, sună a proză. Iar prin comparație cu textele din Rost de poezii, forjate după un model preromantic, e fără îndoială mai puțină convenție lirică. Dar nu mai
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
acumulare disproporționată a resurselor pot fi împrumutate pentru a constitui într-o cultură emergentă o direcție autonomistă, pot fi puse în circulație pentru a orienta aspirațiile noilor literaturi, pot fi folosite în procese de echivalare pentru a măsura gradul de literaritate al diverselor produse naționale. Însă nu pot fi reinventate în propriul spațiu cultural. Geniul e un răspuns atipic la această problemă a culturilor literare pentru că presupune omologarea sărăciei ca o formă de bogăție, revelând o avere secretă. În esență și
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
natural în funcție de ordinea logică a gândirii), cât și la constituirea unui dispozitiv poetic bazat pe dimensiunea orizontală a discursului. Frazarea, aranjarea elementelor verbale în propoziție, ritmul și logica înlănțuirii cuvintelor sunt captate în dispozitivul operei ca determinare esențială a unei literarități obținute fără contribuția unei științe a poeziei. Tot ce se spune se transformă în literatură în virtutea modului natural-valoros în care se articulează axa succesivităților. Oricine face fraze, poate face și literatură. Malherbe spunea că verificarea ultimă a unui enunț poetic
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
fascinației pe care au exercitat-o asupra teoriei literare din secolul al XX-lea. În critica pe care avea să o facă discursului teoretic în Demonul teoriei, Antoine Compagnon observa că "funcția poetică" a jucat un rol decisiv în esențializarea literarității: "Neînțelegerea vine în mare parte din noul nume pe care Jakobson, mult mai târziu, în articolul său de mare răsunet, Lingvistică și poetică (1960) l-a dat literarității. El a numit acolo "poetică" una din cele șase funcții pe care
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Compagnon observa că "funcția poetică" a jucat un rol decisiv în esențializarea literarității: "Neînțelegerea vine în mare parte din noul nume pe care Jakobson, mult mai târziu, în articolul său de mare răsunet, Lingvistică și poetică (1960) l-a dat literarității. El a numit acolo "poetică" una din cele șase funcții pe care le distingea în actul comunicării"39. Ce vrea Compagnon să sublinieze e faptul că literaritatea, lansată de Școala Formală Rusă în anii '20 ca o proprietate variabilă a
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în articolul său de mare răsunet, Lingvistică și poetică (1960) l-a dat literarității. El a numit acolo "poetică" una din cele șase funcții pe care le distingea în actul comunicării"39. Ce vrea Compagnon să sublinieze e faptul că literaritatea, lansată de Școala Formală Rusă în anii '20 ca o proprietate variabilă a discursului literar, dependentă de circumstanțele sociale și politice ale actului artistic, se transformă odată cu propozițiile târzii ale lui Roman Jakobson într-o "esență": legând poezia de structura
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
face literatură, în sensul cel mai tehnic și indiferent etnic pe care aceasta îl poate avea. Aș evoca din nou, în acest context, cercetarea fundamentală a lui Pascale Casanova, Republica mondială a literelor, care a demonstrat importanța unui "centru" al literarității în cadrul economiei mondiale a literaturii. Din momentul în care literatura s-a distribuit între mai multe culturi naționale, pentru ca sistemul să funcționeze a devenit necesar să existe un "meridian Greenwich" care să ofere punctul de referință 43. E locul în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]