106,336 matches
-
permanență de românesc. Constrînși de canoanele genului, atît apologetul, cît și pamfletarul sînt mai radicali, măi plastici și mai hiperbolici în discursul public, decît în fața propriei conștiințe. Figurile pe care le creionează rămîn undeva, la jumătatea drumului dintre viață și literatura. Din acest motiv, cartea lui Umbral despre Cela nu poate fi citită exclusiv dintr-un puct de vedere etic. Elogiile și injuriile umbraliene au o anumita frivolitate și inconsistenta. Verdictele bio-bibliografice nu sînt urmate ori precedate de demonstrații elaborate și
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
pierde cu timpul forță de impact etic, devenind niște produse strict estetice. Iar gradul de excelență al acestor produse de-pinde de capacitatea autorului de a se dedubla, de a se privi pe șine de la o distanță ludica și a face literatura cu propriile umori incontinente. Deocamdată, Umbral se descurcă binișor. Curios este că biograful atribuie personalității de care se ocupă tocmai această identificare, în ultimii ani din viață, cu mască eternului nemulțumit: "Ființă glorioasa cu care am avut cele mai strînse
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
predă în Facultatea de Litere, a lucrat cotidianul Independent) și o astfel de primire i se cuvenea. Mitul scriitorului descoperit de vreun critic abil, scos dintr-un maldăr de veleitari, trebuie să dispară. Cecilia Ștefănescu a făcut o școlă de literatură viabilă la Facultatea de Litere (și al său cenaclu), dezamăgește oarecum prin obediența sa față de un model de proză, față de un program nescris al grupului condus de Mircea Cărtărescu. Cartea Ceciliei nu este nici vreo capodoperă, nici vreo carte-șoc, este
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
vă înfruptați! Deocamdată așa arată. Droguri Alexandru Vaculovski, în romanul "Pizdeț", este infinit mai puțin grijuliu decît autoarea "Legăturilor bolnăvicioase". O scriere imatură, complet necenzurată (și în sensul rău al cuvîntului - a se înțelege scriere necontrolată) însă infinit mai simpatică. Literatura sa este clar underground, este un produs al culturii de acest tip, dezvăluie pasiunea unui tînăr pentru cultura (unii îi spun subcultură) anilor '90 mai ales. Romanul reface un traseu de tip Trainspotting - experiența unui tînăr dependent de droguri. Toată
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
înjurături grele și veți obține povestea unui grup de tineri studenți (tot de la cămin și ei, ca și fetele Ceciliei Ștefănescu) care se droghează cu ce apucă, care ascultă o anumită muzică, pe care îi interesează un anumit tip de literatură și, mai ales, de scriere: "Așa am început să nu mai iau notițe, să nu mai scriu în caiețelul meu, ci direct pe pereți, ziduri, lifturi." Trecerea de la "caiețel" la mesajul dur, direct, la slogan, la scrierea clișeistică (înjurăturile, refrenele
Tinerii între ei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14793_a_16118]
-
le arăt și deosebita valoare. Alexandru Busuioceanu este pasionat cititor care, oricât și-ar impune o anumită disciplină, este parcă asediat de cărți. Un adevărat cunoscător cu o educație literară dintre cele mai largi, dar și mai rafinate, clasicii latini, literatura spaniolă și cea franceză, lăudând cultura franceză pentru claritate și repudiindu-i superficialitatea, Coranul, poezia belgiană, gândirea germană, folclorul românesc, universalitatea lui, gânditorii români. Relația dintre literaturi: "Cărțile lui Bousquet trezesc în mine cel mai neașteptat ecou. După Pârvan și
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
o educație literară dintre cele mai largi, dar și mai rafinate, clasicii latini, literatura spaniolă și cea franceză, lăudând cultura franceză pentru claritate și repudiindu-i superficialitatea, Coranul, poezia belgiană, gândirea germană, folclorul românesc, universalitatea lui, gânditorii români. Relația dintre literaturi: "Cărțile lui Bousquet trezesc în mine cel mai neașteptat ecou. După Pârvan și Pierre Jean Jouve, Joë Bousquet era a treia coloană de foc pe care o căutam", îi întreține curiozitatea cercetării. În domeniul cercetării, am curajul să recunosc că
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
descoperă la un anticar și achiziționează pentru "un franc" o cărticică neștiută Nationalisme roumain du XIX-ème siècle, lecție de deschidere a unui curs ținut la Sorbona de Alex. A. C. Sturdza, elev al lui Hasdeu, autor al mai multor lucrări de literatură antică, premiate de Academia Franceză; sau un R. Kretzulescu care sub pseudonimul Rodolphe de Vézelay, publicase la sfârșitul secolului al XIX-lea, la Paris, cărți cu observații politice asupra Spaniei și Portugaliei. "Încă un român rătăcit prin apus și pierzându
"Singurătatea mea populată de cărți" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14799_a_16124]
-
de interviuri cu scriitori clujeni întocmit de poeta Flavia Teoc (Din Capitala Provinciei) cititorului i se oferă o frescă a unei vieți literar - artistice de o efervescență remarcabilă. Pluralitatea preocupărilor celor intervievați șochează deopotrivă prin eclectism (lăsând la o parte literatura și critica aferentă, ele merg de la caligrafia japoneză - Rodica Frențiu - la teatrologie - Claudiu Groza - și chiar până la eseuri despre jazz - Virgil Mihaiu) cât și prin modul armonios în care interacționează, generând totuși tendințe foarte diferite. Dintre acestea, cea pe care
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
de pildă Claudiu Groza care ia în considerare "un tip de poezie prozaică, a cotidianului, o poezie discursivă ș...ț inedită, șocantă, dură, vitală" (pag. 81) și care recomandă prelungirea acestei colocvialități în planul discursului critic. Deși modul în care literatura produsă în acest spațiu pare a converge cu critica, publicistica și viața universitară dă impresia de unitate, există și fisuri. E interesant că reproșurile pe care Mircea Goga (scriitor și profesor la Sorbona) le adresează mediului profesoral din Facultatea de
Clujul literar by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14815_a_16140]
-
împrejurare în care acest "cel mai important cititor al epocii noastre" l-a învățat și pe el să citească. Întâlnirea sa cu Borges este un capitol fascinant, nu numai al istoriei sale personale, ci, într-un fel, al însăși istoriei literaturii recente. Reproducem mai jos interviul pe care Alberto Manguel l-a acordat lui Carlos Vaz Marques pentru bimensualul portughez "Jornal de Letras, Artes e Ideias" din 22 mai-11 iunie 2002. Întrebare: Preferați să vă prezentăm ca scriitor sau ca cititor
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
zis, există un parcurs propriu fiecărui cititor? R.: Cred că da. De aceea cartea mea se numește O istorie a lecturii și nu Istoria lecturii. Ceea ce m-a interesat când am început s-o scriu a fost faptul că istoriile literaturii și ale cărții au fost întotdeauna scrise din punctul de vedere al scriitorului. Scriitor care, în ultimă instanță, influențează cel mai puțin destinul unei cărți. Cititorul este cel care decide dacă o carte rămâne sau nu. Cititorul este cel care
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
decide dacă o carte devine clasică sau nu. Cititorul este cel care decide ce este acea carte. Camões a vrut, probabil, să scrie un poem care să justifice existența regatului Portugaliei, dar cititorii îl citesc astăzi ca o parte a literaturii clasice sau ca o mărturie a unei călătorii alegorice. În orice caz, cititorul este cel care determină întotdeauna ce este un text. Î.: Fiecare cititor este un cititor individual, sau credeți în figura Cititorului în sens colectiv, adică a unui
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
fac parte toate cărțile. În ce mod, ca cititor, aveți percepția că toate cărțile au ecou între ele? R.: E o idee destul de veche. A fost exprimată în Anglia de Shelley, în Franța de Paul Valéry. Este ideea că toată literatura face parte dintr-o operă unică. În calitatea noastră de cititori, contribuim la construirea acestei opere - în ultimă instanță - anonimă. Noi înșine, ca cititori, venim cu experiența noastră personală la fiecare lectură, dar suntem uniți, legați de lecturile celorlalți. Ce
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
fi fost scrisă de James Joyce. Asta se poate numi renovarea unui text. Examinând opera lui Herbert Quayne, el propune ideea că prin orice lectură, a oricărei opere, le putem cunoaște pe toate celelalte. Este vorba de cititorul care creează Literatura plecând de la o operă. E o idee pe care o reia în Precursorii lui Kafka, când spune că fiecare operă își creează propriii precursori. Î.: De fapt, în fiecare carte particulară este căutată Cartea universală despre care am vorbit mai
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
fundamentale pentru mine la un moment dat. De exemplu, mă interesez acum din nou de opera lui Bioy Casares - pe care o citesc cu o anumită nostalgie în acest moment, când Argentina a fost distrusă. Pot astfel să recuperez, prin literatură, o anume noțiune despre cum era această țară magnifică, acum în ruine. Î.: Acolo v-ați născut, astăzi trăiți în Franța și aveți naționalitatea canadiană. Viața dumneavoastră personală este, și ea, într-un fel, un veritabil Babel. Asta a influențat
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
nu sunt niciodată eronate în mod absolut. Fiindcă, dacă ar fi așa, nu am avea decât să inversăm tezele și am obține adevărul pur, sau ceva foarte apropiat. De pildă lucrarea Mic dicționar filozofic apărută în Editura de stat pentru literatură politică în 1954, sub redacția lui M. Rozental P. Iudin. Se atrage atenția după pagina de titlu că... "reflectă hotărârile Congresului al XIX-lea al PCUS" (?!). În plus s-a ținut seama "și de observațiile critice și de părerile... primite
Dubla pledoarie by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/14813_a_16138]
-
numelui în cauză, pe cît îi este de clară referința literară imediată, pe atît îi e de nelămurită originea. Rodica reprezintă în onomastica românească un caz clar de modă cultă, făcînd parte din categoria mai largă a numelor răspîndite datorită literaturii și spectacolului (poezii și romane de succes, basme intrate în circulația cultă, teatru, operă, romanțe, șlagăre, filme etc.). Nu e nici o îndoială că la originea impunerii numelui stă scurta poezie idilică a lui Alecsandri, publicată în Convorbiri literare în 1868
Ipoteze onomastice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14823_a_16148]
-
alții să umble cu manuscrise ori cărți rare. Își făcuse obiceiul de a petrece zilnic cîteva ore la BAR, nu ca director, dar ca om care citește (și asta și după ce s-a pensionat în 1974). Prezida săptămînal la Muzeul Literaturii serate literare devenite celebre. Se dedica mai ales autorilor din generațiile vechi, pe care-i urmărea însă meticulos biografic și bibliografic. Oprindu-te pe stradă, în curtea BAR sau în aceea alăturată a Uniunii Scriitorilor, avea totdeauna ceva interesant de
Breviar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14839_a_16164]
-
că n-avea talent de romancier, i-am arătat limitele pătrunderii psihologice în memorialistică, dar desigur toate acestea de la un înalt nivel de stimă, într-un moment cînd corifeii Universității și Academiei i-o refuzau spre rușinea lor". în "Istoria literaturii române contemporane", E. Lovinescu scria despre debutul critic al lui Șerban Cioculescu: "Despre debutul lui Șerban Cioculescu... nu se poate spune că ar fi fost fericit; spirit polemic și contradictoriu prin însăși structura lui, el nu va avea îndreptățirea autorității
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu... Nu era un vers reprezentativ pentru Mallarmé, era ales la întîmplare. Cioculescu găsește esențialul în orice piesă a operei. Viziunea profund organică asupra literaturii îl aduce neașteptat în actualitate (capcana aniversărilor, asta e!). Critica sa îndeamnă la lectură. Deși bine mascat de erudiție, de demonstrații filologice, etimologice și cîte altele, Cioculescu imprimă discursului său o cursivitate extrem de rară în critica românească. Textele sale sînt
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
această perioadă, este că discursul critic trebuie să se ferească, pe cît se poate, de previzibilitate. Chiar și atunci cînd este vorba despre clasici. Spun că avem de învățat de la Cioculescu o întreagă gamă de manevre complexe de popularizare a literaturii: agresivitate echilibrată de livresc, metodă diluată în narativ. Chiar "eșuarea" sa în biografic pe care mulți critici au sancționat-o este un model. Autonomia textului este demonstrată, dar pentru criticul nostru pare, în același timp, sursa analizei seci, fără atracție
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
care n-a invadat comentariile. Boala se numește ignorare - editare slabă, în condiții grafice nu prea spectaculoase. Din Cioculescu se pot extrage pagini extraordinare, niciodată didactice. De la Cioculescu nu avem ce "învăța", el nu este un critic care să predea literatura, ci unul care te face s-o citești pur și simplu. Drama lui este aceea de a fi exilat undeva pe raftul doi al criticii de către editori. Pentru a obține finanțare de la Ministerul Culturii, editorii trebuie să propună în prostie
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
manualelor", a bibliografiei foarte generale... Cioculescu deja înseamnă finețe. Și Cioculescu nu se potrivește cu ideea de subvenție... Cioculescu își tratează clasicii ca pe niște egali. Aici stă agresivitatea sa. în capitolul său, dedicat perioadei pașoptiste, din celebra Istorie a literaturii române moderne (Cioculescu, Vianu, Streinu), Asachi, Alecsandri, Heliade-Rădulescu, C.A. Rosetti, Bălcescu și ceilalți sînt departe de a fi simple fosile. Cioculescu nu iartă nimic și nu se sfiește să-i laude acolo unde e loc. își întîmpină clasicii cu
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
asupra pașoptismului a lui Cioculescu este încă vie în ciuda evoluției extraordinare a studiilor în această direcție. Biograficul este bineînțeles pe primul loc. însă, e loc destul și pentru ipoteze incredibil de novatoare și care au făcut tradiție. Amestecul pașoptist între literatură și politică este explicat în pasaje scurte, din păcate, dar extrem de percutante (rareori Cioculescu urmează firul demonstrației unei idei, ci doar firul puternic narativ, istoric sau biografic): Etapele de formare ale unei conștiințe politice sînt mult mai repezi decît acelea
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]