1,265 matches
-
adesea și Moldovlahia. Mai mult decât atât, prin succesele sale armate, el a năruit toate eforturile depuse de unguri și poloni în ultimii 20 de ani, la răsărit de Carpați, și a contribuit la refacerea potențialului militar al aliaților săi lituanieni. Stăpâni pe asemenea situație, este greu de conceput că voievozii Moldovei ar fi acceptat să-și supună de bunăvoie capetele spre a fi odihnite pe alte perne decât pe cele pregătite sau comandate de ei. Asigurați oarecum dinspre vest și
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
vină. Murind Lațcu, în 1374 și neavând urmaș de sex bărbătesc, ci numai două fiice, Anastasia și Maria, ambele înmormântate la Rădăuți, mama acestora, Ana, o lituaniană, a solicitat ajutorul lituanilor și a oferit tronul Moldovei lui Jurg Coriatovici. Izvoarele lituaniene scriu despre Coriat, fratele lui Ogerd, care a stăpânit Novgorodul, că a avut patru fii: cneazul Iurie, cneazul Alexandru, cneazul Constantin și cneazul Theodor. Pe cneazul Iurie, valahii l-au luat ca să le fie voievod și l-au otrăvit acolo
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
cetății Witebsk, se îndrepta cu oștile spre Jitomir, pe care-l ocupă după o luptă cu voievodul Kievului și-1 anexează la Lituania, apoi se aruncă să recucerească cetate cu cetate din mâinile moldovenilor, începând cu Brațlavul. Variantele cronicii scurte lituaniene menționează că, în toate cetățile enumerate mai sus, moldovenii au fost trecuți prin sabie. La Camenița au fost prinși Teodor Coriat și Roman și duși în captivitate la Wilno, în Lituania. Tot acolo a fost luat prizonier și comandantul ambelor
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
Teodor Coriat a revenit la Muncaci, numai după ce a renunțat definitiv la pretențiile sale asupra Podoliei, iar partizanii săi, refugiați în Moldova, au fost vizitați de el la 1 august 1403. Epopeea lui Roman, terminată atât de tragic în prizonieratul lituanian, a fost o lecție bine învățată de Ștefan, fiul său. Prins, probabil odată cu tatăl său, Ștefan primi, la 1 iulie 1394, la Chelm (Holm), în Polonia, să fie voievod al Moldovei. Pe lângă platoșa și coiful aurit, dăruite cu ocazia investirii
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de către Mircea cel Bătrân a urmărit, desigur, scoaterea Moldovei din orbita politicii externe polono-lituane și atragerea ei în sfera de influență a Țării Românești și Ungariei. Dar, poziția geografică a Moldovei și relațiile existente până atunci între voievozii predecesori și lituanieni nu permiteau așa ceva. Prezența lui Ivașco, fiul lui Petru Mușat și a rudei sale, marele boier Vâlcea, la curtea Marelui Duce al Lituaniei, a calmat pornirea inițială a tânărului voievod. Spre această concluzie ne duce strecurarea știrii de către însuși domnul
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
arme ale lui Barklay de Toli - unul dintre comandanții ruși din perioada războiului cu Napoleon - și pagini despre al Doilea Război Mondial. Înghesuit la finalul revistei, un text pe teme de lingvistică și toponimie, scris de un autor cu nume lituanian, Bartnikas, înșiră pe două coloane denumirile sovietice ale localităților din județ și numele lor originare, în lituaniană și germană. Observ că localitatea ce mai veche este datată cu 1263. Se pare că memoria refulată aici, la Kaliningrad, păstrează straturi mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne permite să neglijăm lungi pasaje din mărturisirile ei. Visează să se stabilească într-o țară occidentală, pentru că nu-și vede rostul în Kaliningrad... Buna desfășurare a petrecerii este, la un moment dat, „deranjată” de o cuvântare a unui scriitor lituanian, Herkus Kuncius, bine grizat și el, care ne cere să semnăm un apel împotriva războiului din Cecenia. Asistența, inclusiv guvernatorul, este vădit incomodată de inițiativa lituanianului. La scurt timp, guvernatorul pleacă supărat. Fără să comenteze gestul scriitorului lituanian, Tania ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
unui scriitor lituanian, Herkus Kuncius, bine grizat și el, care ne cere să semnăm un apel împotriva războiului din Cecenia. Asistența, inclusiv guvernatorul, este vădit incomodată de inițiativa lituanianului. La scurt timp, guvernatorul pleacă supărat. Fără să comenteze gestul scriitorului lituanian, Tania ne spune că petrecerea s-a făcut cu sprijinul financiar al „șefului”. La hotel aflu că meciurile de fotbal din această zi de la Euro 2000 s-au încheiat astfel: Franța-Spania 2:1, Olanda-Iugoslavia 6:1. Am câștigat pariul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ora Poloniei, a Cehiei și a Ungariei, care e diferită față de cea a Moscovei cu două ore, în timp ce Kaliningradul are ora Europei de Est, identică orei României. Un fus orar decis politic, ca, pe vremuri, în Basarabia sovietizată. La frontiera lituaniană staționăm mai mult timp pentru controlul pașapoartelor. Grănicerii sunt foarte riguroși, verifică datele din pașaport cu cele trecute pe o listă pe care au primit-o, bănuiesc, din timp. Pentru „nedumeriri” sunt consultați oamenii din stafful german. Procedura durează, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Ivano-Frankovsk. Abia reușesc să trec pe la „Lecturi din literatura slavă”, organizată de Universitatea din Vilnius și Institutul Goethe. Participă: Verginija Zacharieva (Bulgaria), Dubravka Ugresič (Germania), Jurica Pavicic (Croația), Ivan Dћeparovski (Macedonia). La 13.00, avem o întâlnire la Pen Clubul Lituanian, nu reușim să discutăm însă mai nimic, bem un vin foarte bun și facem schimb de adrese. Nu mai ajung la Centrul Cultural rus, unde va avea lectură Alexei Varlamov. Mi-ar fi plăcut să observ rușii la Vilnius, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu șampanie - domnul Adamkus ține să ciocnească, personal, o cupă cu fiecare dintre noi -, iar copiii-literați servesc sucuri, deși unii dintre ei au peste 1,80 înălțime, fapt ce mă face să mă gândesc, melancolic, la celebrul Arvidas Sabonis - supervedeta lituaniană, acum în NBA (liga nord-americană de baschet) - și la „Jalgiris”, echipa de baschet la care și-a început cariera. Entuziasmantele sale victorii de la sfârșitul deceniului nouă împotriva cluburilor rusești purtau, la acea vreme, în zorii „perestroikăi”, o certă tentă politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
cu simbolurile naționale: steagurile de pe catarge - culorile Lituaniei sunt galben-verde-roșu, dispuse pe orizontală - și stema țării, fixată pe frontonul Palatului Prezidențial. Stema reprezintă un vechi blazon medieval, cu un călăreț în armură, pe fundal roșu. Spre apusul ocupației sovietice, cavalerul lituanian și-a curățat platoșa, și-a primenit bidiviul și și-a reluat locul în stema din care fusese izgonit acum cinci decenii. VASILE GÂRNEȚ: În căutarea acelorași rădăcini istorice ale națiunii-gazdă, vizităm faimosul Castel medieval Trakai, construit în sec. al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pare artificios, în orice caz, nu are „naturalețea” și grandoarea confratelui de la Malbork. Și-a redobândit importanța după recuperarea independenței, când autoritățile și-au dat silința să-i restituie, pe cât s-a putut, grandoarea fostei „cetăți de scaun” a Cnezatului lituanian. Trakai este folosit acum pentru diverse ceremonii oficiale sau reuniuni culturale cu participare internațională. Este, de asemenea, un loc în care își țin banchetele marii îmbogățiți ai tranziției lituaniene (cât costă oare să închiriezi castelul pentru o noapte?). Acum sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pe cât s-a putut, grandoarea fostei „cetăți de scaun” a Cnezatului lituanian. Trakai este folosit acum pentru diverse ceremonii oficiale sau reuniuni culturale cu participare internațională. Este, de asemenea, un loc în care își țin banchetele marii îmbogățiți ai tranziției lituaniene (cât costă oare să închiriezi castelul pentru o noapte?). Acum sunt invitați și scriitorii la o masă a seniorilor. Descopăr vin românesc și moldovenesc. Cineva mă felicită pentru calitatea vinului, deși nu am nici un merit în aceasta. Un concert susținut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
seniorilor. Descopăr vin românesc și moldovenesc. Cineva mă felicită pentru calitatea vinului, deși nu am nici un merit în aceasta. Un concert susținut de jazz band-ul P. Vysniauskas. Câțiva ruși naturalizați printre cei șase ghizi care ne arată castelul. Vorbesc lituaniană, pentru că altfel nu ar fi obținut cetățenia și ar fi trebuit să se întoarcă în deșertul din Rusia. Nu e o noutate, constat, când ghidul ne spune că armata sovietică a distrus castelul atunci când „l-a eliberat”. Fac mai multe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
într-o fotografie, deși altă dată ținuse să afirme că refuză „să se eternizeze în postura turistului care consumă în neștire cultură”. Ce face un castel medieval cu principiile omului postmodern?! Tot la Trakai ne întâlnim și cu niște editori lituanieni. Discuții despre soarta cărții și a literaturii în economia de piață: euforia libertății de expresie a cedat și pe aici teren în fața angoaselor supraviețuirii prin scris. Semn că viața merge înainte! VITALIE CIOBANU: Alte poze la Castelul Trakai, în forfota
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
un doctorat la Varșovia. Îi scriu adresa de e-mail pe un pliant și ne promitem să păstrăm legătura... S-a făcut destul de târziu, mi-e frig și foame. VITALIE CIOBANU: Batem străzile până spre miezul nopții, o echipă multinațională - români, lituanieni, portughezul Paulo Teixeira și doi cehi. Ajungem într-o zonă traversată de o rețea deasă de linii de tramvai, blocuri cenușii din anii ’60 înțesate cu birouri și reclame. Pe undeva, pe aici, trebuie să fie și redacția Gazetei Wyborcza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de a-și expune evenimente importante ale istoriei naționale. De exemplu, la Vilnius, când am făcut turul orașului, am vizitat niște biserici, mai vechi și mai noi, despre care ni s-a vorbit ca despre niște locașuri fondatoare ale națiunii lituaniene. Ori cum am fost primiți la Riga cu o formație folclorică, ce ne-a cântat, și la plecare, aceleași cântece populare letone. Totul făcea parte dintr-un show simbolic cu funcție legitimatoare a unei colectivități de curând regăsite. Dorința de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la moartea regelui Cazimir, să fi existat un schimb de solii între Suceava și Cracovia. Nu ni s-a păstrat nici o informație în legătură cu relațiile moldo-polone în această împrejurare. În schimb, s-au păstrat documente referitoare la relațiile moldo-lituaniene. Un sol lituanian ajungea la curtea hanului înainte de sosirea lui Mitea Gomza, solul lui Ștefan cel Mare. Marele duce al Lituaniei îi cerea hanului să renunțe la întărirea cetății Oceacov, de la gurile Niprului, oferindu-se să-l despăgubească pe han pentru cheltuielile făcute
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că „ne-a ascuns că merge cu fratele său, regele Poloniei, împotriva prietenului nostru, Ștefan, voievodul Moldovei”. Marele duce pornise cu oastea să intre în Moldova pe la Soroca, fapt care justifică marșul armatelor polone spre Hotin și Hadir. În Cronica lituaniană se arată că la seimul din Parcow, Alexandru se înțelesese cu Ioan Albert, „fără știrea panilor din sfat”, ca să meargă „prin Braslaw asupra Sorocii din Țara Moldovei”. Continuă cronicarul: „Și când marele cneaz Alexandru a venit sub Braslaw la râul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
că la seimul din Parcow, Alexandru se înțelesese cu Ioan Albert, „fără știrea panilor din sfat”, ca să meargă „prin Braslaw asupra Sorocii din Țara Moldovei”. Continuă cronicarul: „Și când marele cneaz Alexandru a venit sub Braslaw la râul Bug, panii lituanieni au început să întrebe: „Milostive domn al nostru, unde Maria Ta mergi cu noi ?” Iar cneazul Alexandru a spus: „Dacă cămașa mea, ce este pe mine ar ști gândul meu, eu și pe aceasta aș arde-o”. Și panii au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
nouă gândul tău, noi, ostașii, nu vrem să mergem peste râul Bug.” Astfel, Alexandru a fost silit să trimită „câteva mii de cneji și pani și curteni aleși”, în fruntea cărora erau mareșalul său și câțiva cneji. Corpul de oaste lituanian avea să ajungă în Moldova, când oastea polonă trecuse de Codrii Cosminului, în retragerea spre hotarele Poloniei. Aflând că Alexandru se îndrepta cu oastea sa spre Moldova, Ivan al III-lea i-a trimis 5 soli prin care îl avertiza
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
pace cu el”. Pe lângă acest avertisment, Hans von Tieffen, marele maestru al Ordinului Cavalerilor Teutoni, în scrisoarea dată din Liov, la 25 august 1497, semnala atacuri date de ruși la hotarul cu Lituania. În fața amenințărilor tătaro-moscovite și refuzului marii nobili lituanieni de a depăși Brațlavul, Alexandru a renunțat la campanie. El îi scria lui Ivan al III-lea că sperase ca „marele cneaz să ne ajute mai mult pe noi, ginerele său, decât pe Ștefan, voievodul Moldovei”. În primăvara anului 1498
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
oare e bine una ca asta ?” Alianța cu Moscova și cu tătarii a jucat un rol foarte important pe plan politic și militar. Dacă la cei 120.000 de oameni, câți număra oastea polonă, s-ar fi adăugat și oastea lituaniană, situația, ar fi devenit și mai critică pentru Moldova. La 28 august, după cum se menționează în Letopisețul țării, Ștefan a părăsit Suceava, îndreptându-se spre Roman, unde urma să se concentreze oastea sa. Ștefan „Dădu poruncă, scria Wapowski, să prindă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
atacatorilor, din care cauză moldovenii „nu cutezau să coboare la câmp și să dea o luptă deschisă cu polonii.” Cronicarul are dreptate doar în parte. Moldovenii, folosind tactica tradițională, n-au atacat niciodată un dușman superior în câmp deschis. Cronicarul lituanian este de altă părere. Ștefan interceptase toate drumurile oastei polone, ca să nu-i poată veni nici ajutoare și nici hrană. „Și acea întărire, precizează cronicarul, era pretutindeni peste două mile; nici câmpul nu l-au părăsit pentru a lupta cu
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]