450 matches
-
limbile lor, și anume "lietuviai" în limba lituaniană și "litviny" în limba belarusă. În acea vreme, prin "lituanian" se înțelegeau două lucruri. Unul dintre ele era locuitor al Marelui Ducat, iar celălalt era cel de vorbitor de limbă lituaniană. Acești lituanieni locuiau nu doar în Lituania modernă, dar și în Prusia Răsăriteană și în spații vaste din Belarusul zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituaniană (Lithuania Minor), în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituaniană (Lithuania Minor), în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii țării. În Belarus, belarușii, în special cei catolici, se considerau lituanieni, în vreme ce alte populații, așa cum erau ucrainienii, se considerau "ruteni". Însă numărul celor care se considerau lituanieni a scăzut în timp datorită adoptării culturii și limbii poloneze, care erau considerate mai sofisticate. Până în cele din urmă, nobilimea ducatului a ajuns să
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii țării. În Belarus, belarușii, în special cei catolici, se considerau lituanieni, în vreme ce alte populații, așa cum erau ucrainienii, se considerau "ruteni". Însă numărul celor care se considerau lituanieni a scăzut în timp datorită adoptării culturii și limbii poloneze, care erau considerate mai sofisticate. Până în cele din urmă, nobilimea ducatului a ajuns să se considere de etnie poloneză. Naționalismul lituanian și lupta pentru autodeterminare au renăscut în secolul al
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
federativ, inclusiv guvern, buget și aramată separate. Statutul federal a fost desființat de "Constituția din mai" 1791. Limbile oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos Didžiosios Kunigaikštystės statutai - Codurile de legi, după care a fost înlocuită de limba
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
adaptau realităților locale și adoptau limba și cultura noului cămin. De aceea, șleahticii lituanieni care s-au mutat în regiunile locuite preponderent de slavii răsăriteni au adoptat după o vreme cultura acestora din urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
au mutat în regiunile locuite preponderent de slavii răsăriteni au adoptat după o vreme cultura acestora din urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât de importante în ducat, încât limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
care era atât de mare, încât era singura din Europa Răsăriteană care putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din 1399 nu a făcut decât
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din 1399 nu a făcut decât să întârzie înaintarea lituanienilor către Marea Neagră. Datorită victoriilor lituanienilor, mongolii nu au mai putut să-și exercite în mod eficient controlul militar asupra nord-vestului Rusiei, acesta fiind
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
învingă forțe importante mongole care au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din 1399 nu a făcut decât să întârzie înaintarea lituanienilor către Marea Neagră. Datorită victoriilor lituanienilor, mongolii nu au mai putut să-și exercite în mod eficient controlul militar asupra nord-vestului Rusiei, acesta fiind în parte motivul pentru care orașe precum Smolensk, Pskov, Novgorod și Polațk nu au fost niciodată devastate
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
au încercat să recucerească Smolenskul. Chiar și atunci când erau victorioși, mongolii nu-i puteau opri multă vreme pe lituanieni din înaintarea lor. Victoria Hoardei de Aur din 1399 nu a făcut decât să întârzie înaintarea lituanienilor către Marea Neagră. Datorită victoriilor lituanienilor, mongolii nu au mai putut să-și exercite în mod eficient controlul militar asupra nord-vestului Rusiei, acesta fiind în parte motivul pentru care orașe precum Smolensk, Pskov, Novgorod și Polațk nu au fost niciodată devastate de atacurile Hoardei. După creștinarea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Pskov, Novgorod și Polațk nu au fost niciodată devastate de atacurile Hoardei. După creștinarea din 1252 și încoronarea din 1253 a regelui Mindaugas, Lituania a fost considerată stat creștin până în 1260, când Mindaugas a renunțat la creștinism. Până în 1387, nobilii lituanieni au fost păgâni, profesând o religie bazată pe credințele că divinitatea se regăsește în fenomenele naturale. Credințele păgâne au supraviețuit multă vreme în fața presiunilor misionarilor și puternicilor zilei. Chiar și în secolul al XVII-lea se mai puteau regăsi relicve
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
mai târziu de polonezi. Ocuparea teritoriilor locuite de slavii de răsărit de două puteri diferite a creat diferențe care au persistat până în zilele noastre. Conforma acestor păreri, dacă în timpul existenței Rusiei Kievene se puteau remarca unele diferențe regionale, ocuparea de către lituanieni a părților de sud și vest a Ruteniei a dus la divizarea definitivă a populație slave în ruși, belaruși și ucrainieni. Această teorie este foarte controversată, deoarece pe baza ei se poate afirma că motivul care a dus la formarea
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
problema, influența mongolă este accea care a determinat diviziunea locuitorilor Ruteniei în cele trei etnii din ziua de azi: rușii, ucrainienii și belarușii. Divizările etnice și lingvistice între locuitorii Ruteniei par a fi mai vechi decât momentul cuceririi zonei de către lituanieni. Mai trebuie spus că, până în secolul al XX-lea, frontierele etnice și lingvistice dintre ucrainieni, belaruși și ruși nu au corespuns cu frontierele politice.
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Dziarzhynava), lângă Ivianets și Rakau, în partea de vest a Belarusului, (pe atunci în componența Imperiului Rus). A fost exmatriculat din școala din Vilnius pentru "activități revoluționare". A intrat în rândurile organizației marxiste cunoscute cu numele de Partidul Social Democrat Lituanian în 1895 și a fost fondatorul în anul 1900 al Social Democrației Regatului Poloniei și Lituaniei. Și-a petecut cea mai mare parte a tinereții în diferite închisori țariste. A fost arestat pentru activități revoluționare în 1897 și 1900, a
Felix Edmundovici Dzerjinski () [Corola-website/Science/302157_a_303486]
-
triburilor slavilor răsăriteni a krivicilor, dregovicilor și radimicilor. Slavii estici timpurii sau amestecat de asemenea și cu balții, în special în vestul și norvestul Belarusului de azi. În evul mediu, belarușii erau cunoscuți mai mult cu numele de "'litvini/litvani" (lituanieni), dată fiind apartenența lor la statul feudal lituanian ("Litva", "Vialikaja Litva"), din care făcea parte Rutenia Albă și în care limba oficială era limba ruteană. Dată fiind dominația limbii rutene, (care mai apoi a evoluat în limba belarusă), unii dintre
Belaruși () [Corola-website/Science/302833_a_304162]
-
erodarea loialității acestora față de statul polono-lituanian. Ambițiile cazacilor de a li se recunoaște statutul de egalitate cu șleahta au fost respinse în mod constant, iar planurile de transformare a Uniunii statale polono-lituaniene într-o federație cu trei subiecți egali (polonezi, lituanieni și cazaci) nu au fost finalizate. Legăturile istorice puternice ale cazacilor cu creștinismul răsăritean ortodox într-un stat dominat de catolicism au dus la creșterea tensiunilor, în special când politica oficială religioasă a încetat să mai fie tolerantă și s-
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
ruși), numărul lor crescând neîncetat, ei nefiind motivați să învețe limbile locale. Aproape toată lumea trebuia, însă, să învețe rusește, pentru a se descurca în viața de zi cu zi. Politica culturală sovietică, care încuraja multiculturalismul, a permis estonilor, letonilor și lituanienilor să-și păstreze identitatea națională orientată către Europa. În perioada sovietică această orientare europeană îi făcea să apară drept "occidentali" din punct de vedere politic și cultural. După recucerirea independenței, puternica identitate națională a statelor baltice, precum și faptul că în
Republicile baltice () [Corola-website/Science/303386_a_304715]
-
oameni, cu excepția a aproximativ 5.000 de secui, 1.800 de unguri (de la Matia Corvinul) și 2.000 poloni (trimiși de Cazimir sub conducerea lui Buciațchii). În Cronica Lituaniană se scrie și de prezența alături de Ștefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei. Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca.
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
și 2.000 poloni (trimiși de Cazimir sub conducerea lui Buciațchii). În Cronica Lituaniană se scrie și de prezența alături de Ștefan a 10.000 de lituanieni, dar este posibil ca cronicarul să-i fi asimilat pe aliații lui Ștefan ca lituanieni, deoarece alți cronicari nu amintesc de ei. Oastea Moldovei și puținele ajutoare care au sosit au ridicat taberele la Vaslui, alături de domn fiind comasați cca. 40.000 de luptători moldoveni, la care s-au adăugat cei 8.800 de oameni
Bătălia de la Vaslui () [Corola-website/Science/303399_a_304728]
-
a Uniunii Sovietice, (care includea și Lituania). Cei mai muli dintre germanii din zonă fugiseră în Germania, alăturându-se celor plecați din Königsberg și alte localități est-prusiene. În 1946, puținii germani rămași au fost deportați de autoritățile sovietice. Ruși și lituanienii din localitățile suprapopulate din zonă au înlocuit locuitorii Memelului și zonelor înconjurătoare, care avusese populația mixtă german-lituaniană. Date fiind complexitatea istoriei zonei și a intereselor divergente ale Aliaților învingători, este dificil de apreciat care au fost toate motivațiile din spatele hotărârilor
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
precum și părți din Polonia și Rusia. Astfel, istoria Lituaniei cunoaște o perioadă de apogeu în Evul Mediu, când Marele Ducat al Lituaniei se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră, fiind cel mai mare stat din Europa. În 1386, prin căsătoria regelui lituanian Jogaila cu prințesa Poloniei, Jadwiga, se formează imperiul Polonezo-Lituanian (Uniunea de la Krewo). În 1410, în bătălia de la Grunwald, lituanienii, aliați cu polonezii, îi înving pe cavalerii teutoni. În urma Uniunii de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană. La sfârșitul
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Ducat al Lituaniei se întindea de la Marea Baltică la Marea Neagră, fiind cel mai mare stat din Europa. În 1386, prin căsătoria regelui lituanian Jogaila cu prințesa Poloniei, Jadwiga, se formează imperiul Polonezo-Lituanian (Uniunea de la Krewo). În 1410, în bătălia de la Grunwald, lituanienii, aliați cu polonezii, îi înving pe cavalerii teutoni. În urma Uniunii de la Lublin din 1569 se formează Uniunea statală polono-lituaniană. La sfârșitul secolului al XVI-lea Uniunea Polono-Lituaniană era unul din cele mai mari state din Europa. Din acea perioadă datează
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
și 2500 î.Hr. au apărut culturile locale Nemunas și Narva (Kunda). Indo-europenii au ajuns pe aceste meleaguri între 3000 și 2500 î.Hr. aducând cu ei așa-numita cultură a ceramicii cordate. În acest timp au început să apară balticii. Primii lituanieni făceau parte din triburile baltice, la care mai aparțineau și prusienii baltici și letonii. Aceste triburi nu erau supuse Imperiului Roman, dar întrețineau strânse legături comerciale cu acesta. Menționăm aici " Drumul chihlimbarului", care unea nordul cu sudul Europei. Dacă letonii
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
Imperiului Roman, dar întrețineau strânse legături comerciale cu acesta. Menționăm aici " Drumul chihlimbarului", care unea nordul cu sudul Europei. Dacă letonii au format stat abia în secolul al XX-lea, iar Prusia dispare ca națiune prin secolul al XVIII-lea, lituanienii formează o națiune care dăinuie de mai bine de un mileniu, prima atestare documentară a acestui stat fiind datată la 14 februarie 1009 în analele mănăstirii din Quedlinburg. Astăzi, descendenții triburilor baltice sunt letonii și lituanienii, dar în trecut existau
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]
-
secolul al XVIII-lea, lituanienii formează o națiune care dăinuie de mai bine de un mileniu, prima atestare documentară a acestui stat fiind datată la 14 februarie 1009 în analele mănăstirii din Quedlinburg. Astăzi, descendenții triburilor baltice sunt letonii și lituanienii, dar în trecut existau mai multe asemenea popoare ca: samogițienii, selonienii, curonienii, semigalienii, care au intrat în componența celor două, și altele ca: prusienii, sambienii, skalvienii și galindienii, care au dispărut. În secolul al XI-lea, lituanienii plăteau tribut Rusiei
Istoria Lituaniei () [Corola-website/Science/304568_a_305897]