8,558 matches
-
de toamnă eu nu mai știu dacă sunt viu, poate c-am murit demult; doar umbra mea se lasă grea prin toamna despletită, copacii trec pe lângă mine scuturându-și din ei ramul, trec și stele, peste lanțuri de tăcere și livezi goale de verde printre frunze parcă dorm, trec cirezile de nori peste cumpănă-n apus, a rămas acolo sus ciutura cu visuri moarte, jos, fântâna părăsită, prin izvoare să ne poarte drumul nostru pân’ la moarte și-un inel de
PEISAJ DE TOAMNĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383714_a_385043]
-
căsuța cea micuță așezată chiar în vecinătatea pădurii. Ea n-ar fi dat acel loc drag pentru nici un palat din lume, oricât de măreț și lucitor ar fi. Acolo începea raiul pe pământ. Pădurea se înălța spre cer chiar de lângă livada din spatele căsuței. Vârfurile brazilor înalți păreau că ating cerul albastru. Acolo soarele după-amiezii se juca cu sclipirile razelor sale printre cetinile verzi, încălzind blând pajiștea verde-smarald din preajma gospodăriei. Da, se mai întâmplau și unele necazuri datorate vecinătății cu pădurea, se
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
bunicii de o văcuță dragă lor cu care s-au învățat de foarte mulți ani. Aveau și două oițe care pășteau în preajma casei, cât era vara de lungă. Apă era din belșug, un izvor limpede și cristalin era chiar lângă livadă. Și cât de frumoase erau toate cât timp bunicii erau sănătoși, bucuroși să-și revadă nepoata venind la ei în fiecare vacanță. De cum sosea în acest sat în vacanță de vară, Liliana lua în stăpânire împrejurimile casei bunicilor. Se bucura
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
vârful lor, lăbuțe mici din față, comice, cu care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la marginea copacului, sări pe pământ, se cățără pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate, ducându-le într-o scorbură. Va' să zică, acolo, în copacul acela are veverița căsuța ei! Încet, încet, presupunerea vagă deveni certitudine: veverița
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
care ținea alunele. O vedea sărind zglobie de pe o creangă pe alta, ținându-și echilibrul cu ajutorul cozii. Trecu la marginea copacului, sări pe pământ, se cățără pe un gard, apoi dispăru în livadă. După două zile văzu iar veverița în livadă, avea preocupări multe. Vedea cum aduna mere mici, uscate, ducându-le într-o scorbură. Va' să zică, acolo, în copacul acela are veverița căsuța ei! Încet, încet, presupunerea vagă deveni certitudine: veverița e cea care a făcut capăt pampoanelor! Pentru
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
pară rău ca i-a luat pampoanele, la care biata vietate ținea atât de mult. Avusese o noapte cu vise chinuite. A doua zi, de dimineață, nici nu se trezi bine, nici nu se spală pe ochi, se duse în livadă, luă scara, o duse la pom. Urcă câteva trepte până ajunsese la ramurile cele înalte și legă pampoanele de câte o crenguță, să fie văzute bine. Așteptă nerăbdătoare să vadă ce va face veverița. Nu văzu nicio mișcare, așa că, pierzând
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
o crenguță, să fie văzute bine. Așteptă nerăbdătoare să vadă ce va face veverița. Nu văzu nicio mișcare, așa că, pierzând răbdarea, întră în casă, o chemă bunica la niște turte cu lapte. N-avea stare în casă, ieși iar în livadă să vadă ce s-a mai întâmplat. Când colo - o nouă surpriză! Pampoanele nu mai erau la locul lor. Ba a văzut unul din ei în gura veveriței săltând zglobie prin crengile copacului. Se vedea ce veselă era, după mulțimea
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
fost cu pampoanele, în duminica următoare s-a dus cu bunica prin târg și-a luat altele noi, care i-au plăcut. Câteva zile încă mai vedea veverițele defilând mândre cu pampoanele, săltând din creangă în creangă printre pomii din livadă. Veselia această se termină de la o zi. Oare ce s-a întâmplat? Mai vedea veverițele, pe una din ele o apucă o mare hărnicie, căra în vizuină tot ce găsea: coji de alune, mere din cele mici, căzute pe jos
POVESTE CU VEVERIŢE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383716_a_385045]
-
Sau poate sunt o plantă carnivoră? Atrag florile, pe urmă le devorez”. Și aici e vorba de un soi de devorare, ca și a păianjenului din piesa precedentă, de data aceasta, între regnuri. Scena se mută în Actul II, în livada cu pruni a Bolnavului X, unde Bujor Florian este chemat la muncă. Aparent aerian, preocupat numai de legătura lui cu florile (care în viziunea lui sunt femei delicate, dar care se ofilesc foarte ușor), Florian este un observator atent al
ŢIPĂTUL LUMINII ÎN CĂUTAREA LIBERTĂŢII de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383663_a_384992]
-
din noi. Ne-am călăuzit calea prin întuneric cu ajutorul focului, apoi al electricității. Ne-am unit destine prin jurăminte de iubire, crezând că în doi ne vom duce crucea mai ușor. Am creat copii, am pus bazele civilizației, am plantat livezi și am semănat recolte. Ne-am străduit să așternem o lume cât mai bună pentru viitorii noștri copii, cei care ne vor duce amintirea mai departe. Ne-am lăsat dirijați de eternul din noi, care ne-a îndemnat efemerul să
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
din noi. Ne-am călăuzit calea prin întuneric cu ajutorul focului, apoi al electricității. Ne-am unit destine prin jurăminte de iubire, crezând că în doi ne vom duce crucea mai ușor. Am creat copii, am pus bazele civilizației, am plantat livezi și am semănat recolte. Ne-am străduit să așternem o lume cât mai bună pentru viitorii noștri copii, cei care ne vor duce amintirea mai departe. Ne-am lăsat dirijați de eternul din noi, care ne-a îndemnat efemerul să
CORINA LUCIA COSTEA [Corola-blog/BlogPost/379995_a_381324]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > SECETĂ Autor: Ionel Grecu Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului SECETĂ durere mare, supărare, dogoarea este călare. seceta ucide tot ceea ce cuprinde, pășuni, culturi, livezi, vii și păduri. totul e o toropeală, nu adie nicio boare. puternicul soare, căldura cea mare seacă izvorul, plânge ogorul. animalele rag, ne mor în prag. e uscăciune, numai tăciune. de ploaie nici vorbă, marea-i o ciorbă. bocește țăranul
SECETĂ de IONEL GRECU în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380189_a_381518]
-
ani, dar de mică copilă i-a plăcut să hoinărească pe dealurile și văile satului, să facă observări asupra naturii, să scrie despre tot ce-i părea interesant în versuri și de aceia a trecut să muncească în brigada de livezi și vii. Pentru muncă sârguincioasă a fost decorată cu diplome și medalii pentru merite în muncă, medalia VETERAN al MUNCII. A crescut și educat patru copii și tuspatru au studii superioare: Elionora și Sergiu sunt profesori școlari; Nicolae este inginer
POETESA DIN ANTONEUCA de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380272_a_381601]
-
și pe ochii mugurilor care așteaptă primăvara pe cărările goale îngropându-mă într-un veac de uitare numai mireasma femeii iubite mai trece prin vântul de miază-zi mersul ei mai curat decât apa fântânilor miroase a trandafiri și-a iluzii livada mea de vise bate-a culori de primăvară și-a ramuri tremurătoare de stele deschid geamul să văd verdele câmpiei de mâine și te chem să-mi ștergi tâmpla de rouă iubito... duminică, 4 august 2013 Referință Bibliografică: gvadriga singurătății
GVADRIGA SINGURĂTĂȚII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380271_a_381600]
-
a mea aiurire.... XXII. MĂNECIUL MEU (PRAHOVA, CHEIA), de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1955 din 08 mai 2016. Măneciul meu (Prahova, Cheia) Cristina Pârvu Mi-e dor de merii plini din curte, În care toți ne cocoțam. Livadă mea cu doruri multe, Unde-așa fericiți eram. Mi-e dor de-a mea copilărie, Ce-a trecut ca-ntr-o clipita. La ea visez cu bucurie, La pâinea mamei de pe plita. Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
tău de griji albit. Mi-e dor de stradă Pieții, plină De copii și jocuri uitate. De gârla Cheii, cristalina, ... Citește mai mult Măneciul meu (Prahova, Cheia)Cristina PârvuMi-e dor de merii plini din curte,În care toți ne cocoțam.Livada mea cu doruri multe,Unde-așa fericiți eram.Mi-e dor de-a mea copilărie,Ce-a trecut ca-ntr-o clipită.La ea visez cu bucurie,La pâinea mamei de pe plită.Mi-e dor de curtea pietruita , Unde genunchii
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
Segal Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului PAȘI DE TOAMNĂ În strai de frunze ruginite, Toamna a ieșit la promenadă, Un nor și vântul o-nsoțesc la braț, Ploaia-i cântă o "torențială" sernadă. În livadă se oprește doar să guste Fructul interzis al mărului, Atrăgătoare, îi zâmbește de pe-o creangă, Ispita "păcatului". Se oprește o clipă să se admire, În oglinda fumurie a lacului, Și transparente picături de diamante, Așterne pe covorul câmpului. A
PARTITURI DE TIMP de ADA SEGAL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378211_a_379540]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > E TOAMNĂ Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1730 din 26 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului E TOAMNĂ Sub nucul bătrân din ogradă Bunicul repară butoiul; E toamnă și, colo-n livadă, Se-ntrece în cânt pițigoiul. Albinele zboară prin vie; Pe-un ram o gutuie pufoasă Se-ntoarce spre soare, iar mie Îmi pare că viața-i frumoasă. Sub pomi, pe-o bucată de scară Fasolea se-ntinde uscată; E toamnă
E TOAMNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378209_a_379538]
-
ochi se lărgește ca o câmpie în mijlocul primăverii. - Cu-cu! Cu-cu! strigă pasărea scurt și răsunător ca un orologiu, din vărful nucului din spatele casei. - A-na! A-na! îi răspund, dar cucul e deja deasupra capului și pleacă spre livada plină cu floare. - Vezi, Geo, cucul cântă, dar tare tânjește după un cuib. Aici ne asemănăm și eu, și tu... - Miauuu! se gudură motanul printre picioarele mele și mă privește doar cu un ochi, fiindcă celuilalt i s-a închis
CUCUL ŞI PUPĂZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378259_a_379588]
-
Dar nici eu, de mă strig... O rugina de tei prin frânturi de amiezi Vechi scrisori de amanți se tot rup și se ning Din pănuși de porumb mă privesc și se sting ochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin gări Un batran ațipit trece mâna prin nori Ploua dor sfâșiat din arcuș de viori Calcă talpă nisip pe adâncuri de mari Și pe umbră ce sunt, un oraș osândit la prăpădul tăcut al
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
Citește mai mult Dar nici eu, de mă strig...O rugina de tei prin frânturi de amieziVechi scrisori de amanți se tot rup și se ningDin pănuși de porumb mă privesc și se stingochii verzi de păpuși, merii buni din livezi. Trec postași abătând foste vremuri prin găriUn bătrân ațipit trece mâna prin noriPlouă dor sfâșiat din arcuș de vioriCalcă talpă nisip pe adâncuri de măriși pe umbră ce sunt, un oraș osânditla prăpădul tăcut al atâtor iubiriUit pe umerii lor
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
te iert că ești în ieri, și nu acum. Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzi de dorul Ei pe toamne de hartie Ea te chema, prin fum de poezie, Eu te pierdeam prin frigul din livezi. Fiind doar cimitir al altor vremi care s-au stins demult, dar nu ți-au fost nici de ajuns, ... Citește mai mult Te iert că m-ai iubit că pe-un popasde lungi tăceriși vremuri dispărute Asemeni lor și eu
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
cerne vise peste perne;te iert că ești în ieri,si nu acum.Te iert c-ai vrut să uiți și să te pierzide dorul Eipe toamne de hârtieEa te chema, prin fum de poezie,Eu te pierdeamprin frigul din livezi.Fiind doar cimitiral altor vremicare s-au stins demult,dar nu ți-au fostnici de ajuns,... XXIV. MĂ VEȚI IERTA, DOAMNA ASISTENȚĂ? (ÎNSEMNĂRI DIN AZIL), de Camelia Radulian , publicat în Ediția nr. 1573 din 22 aprilie 2015. Dar unde s-
CAMELIA RADULIAN [Corola-blog/BlogPost/378114_a_379443]
-
viața sa cernăuțeană. E vorba de casa de pe fosta str. Sfânta Treime, colț cu Landhaugasse (actuala str. B. Hmelnițki și M. Gorki). A dispărut micuța biserică de lemn (de fapt transferată la Muzeul de arhitectură din Lvov), s-a pierdut livada birjarului printre casele construite mai târziu. 25. Josefsgasse, anul 1899. Din catalogul gimnaziului pe anul de învățământ 1962-1863, care la fel se păstrează la arhiva cernăuțeană, aflăm că Eminescu trăia la profesorul de limbă franceză Victor Blanchine pe str. Domnească
O călătorie virtuală prin Cernăuţii lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93714_a_95006]
-
pereților miroase a culori dintr-o simfonie cine va întinde culoarea unul cer fără nume /negru sau alb/ printre nisipuri nebune îți iubesc silabele rotunde ca niște cercei culoarea aceea stridentă gustul a o mie de tei marea cu pescăruși livada cu vișini textura celor mai exhibiționiste vocale /hituri redifuzate (prea)estivale/ aorta lezată ca la o cursă aerul acela de pasăre măiastră fobia mea de iubiri e o cursă Referință Bibliografică: No name / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
NO NAME de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377088_a_378417]