560 matches
-
căutat minuțios, din pod pînă-n pivniță, uitîndu-se peste tot după urme de sînge. Sărmanii bătrînei înspăimîntați de la etaj n-au înțeles nimic din ce se petrece. Au fost scoși din pat și tîrîți la parter, desculți, în cămăși de noapte, livizi de frig, ca și noi toți. Tipii își îndreptau pistoalele spre noi, în timp ce zbierau o intrebare după alta, înjurînd și amenintindu-ne cu închisoarea dacă nu-l predăm pe cel căutat. Pînă la urmă, au fost nevoiți să admită că nu
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
desenezi pe zid un geam, Fără să lași însă vreo urmă Care să-l piardă în mărunt. Nici nu închei că vezi conturul Ferestrei care, ca un fur, Ia din pereți până rămâne Un gol de piatră împrejur. Acuma când livid te-apropii, Vrând să deschizi, zărești pe geam Cum Dumnezeu abia dă-n floare Și nu cutezi să te mai miști...
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă nu prevestește nimic Retuș Îndepărtează-te umezeala luminii alge adulmecă e un patos livid la țărm cu emoții nedefinite se întunecă mult prea devreme îți spui ziua e chiar o părere un fel de liant între poli nevăzuți subțiată de întrebări o navă rătăcitoare cum ar fi s-o înduplec să ardă în numele meu
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
face scrum și vinul răscumpărării e de-acuma pe drumul oțetului. Și dacă ai măsura teama ai vedea cum se leagănă capetele balansoarului pe întunecate coridoare de spital, ca niște balize în mare. Și fără veste vei încărunți în pustia lividă acolo unde morții cerșesc puțină mândrie. Iată, golul se învârte amețitor peste coroana copacilor, nici nu vă imaginați ce înseamnă toate astea pentru voi! (Din volumul în pregătire Animale domestice)
SELVA OSCURA by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/7312_a_8637]
-
vai a reușit să articuleze cîteva cuvinte. Păsările, păsările, am deslușit pînă la urmă bolboreasla ei. Iar mai tîrziu am constatat cu groază că nu-și putea deslipi pleoapele. La scurt timp după aceea, fantoma înaripată a creaturii, gigantică, grotescă, lividă, cu ceva din aerul înfricoșător al Comandorului, m-a vizitat din nou. Cine ucide inocența trebuie să piară", s-a gîngăvit ea. Pînă la a treia generație a părinților păcătoși... Dinte pentru dinte, ochi pentru ochi..". Mințea. Bătea cîmpii. Ochii
Răzbunarea porumbiței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/9841_a_11166]
-
sângera și se umfla, cracul pantalonului se sfâșiase, dar eram în sfârșit afară, relativ la adăpost sub bolta cerului amenințătoare și rece. Automat, am căutat din ochi Luna: se uita și ea țintă la mine, nemișcată, sinistră, alb-roșie dar tot mai lividă, cu un mare cearcăn înconjur. Mai târziu am aflat că din cauza blocurilor centrale prăbușite în primul minut, a norilor de praf și de moloz înălțați din Bucureștiul supus la cazne, hurducat, halucinat, Luna primise un halo sau chiar două, care
Aveți curajul să citiți ce urmează? by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/6672_a_7997]
-
se vrea o ființă condamnată să fie liberă în opțiunile sale majore și găsește resursele lăuntrice de a alege singura ramură disponibilă a alternativei descalificării ca ființă umană: suicidul. Ori, altfel spus, voluntara desființare. În absolut, Anghelache, așa mort și livid, este un învingător.
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
9 februarie au fost 23 de la dispariț ia lui. Insomniacul poet avea, când ne-a părăsit, 57 de ani. Doar 57! Primul volum caracteristic al lui Florin Mugur este Cartea regilor din 1970: populată de făpturi sumbre, grotești, de chipuri livide și guri căscate într-un urlet neîntrerupt, îngeri cu aripile zdrențuite, regi biblici călare pe iepuri șchiopi, câini uzi în ploaie, lupi îmblânziți și puhavi ca niște șobolani imenși. Lume de coșmar care te face să te gândești la Caprichos
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
cum dârdâi vlăguit și mă ascund. dar asta nu pentru că nu vă seamăn, ci pentru că eu numai așa mă pot ruga." (p.5) Ceea ce are specific Ioan Es. Pop este preocuparea pentru marginal. Întregul volum de versuri valorifică bestiarul ființelor "livide" și "colaterale". Oamenii stenici, infectați de morbul succesului nu-l interesează pe autor, în schimb, exemplarele decadente, cu fața schimonosită și chinuite îl fascinează. (Tocmai de aceea portretele șarjate ale unor ființe mult mai luminoase nu-i reușesc poetului, de
Pantelimon Ioan Es. Pop by Dorina Bohanțov () [Corola-journal/Journalistic/17089_a_18414]
-
cad la pământ într-o baie de sânge, dar după un timp - exact atunci cand fostele lor victime își sărbătoresc eliberarea - se ridică în picioare și atacă din nou. Sunt aruncate în apă și ținute acolo până se umflă și devin livide, dar aceasta nu le împiedică să iasă într-un târziu din valuri și, orbecăind, să se arunce încă o dată asupra adversarilor. Li se da foc și ard în vâlvătăi urlând îngrozitor, dar ulterior, cu terifiantele lor fete carbonizate, se mobilizează
Moartea in filmele americane by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13747_a_15072]
-
un Gregor von Rezzori, vibrează, în evocarea lui Flondor, de răsunetul unor ecouri încă mai depărtate, vălurește, peste străzi și întinderi panoramice, limbile unei picturalități ce nu se teme, densă și straniu luminoasă, de analogii muzeale, de spectrul unui Toledo livid, străjuindu-ne dinspre El Greco. Deloc trufaș, gestul prin care pictorul nostru își asumă rememorarea nu vrea să tivească în slavă barochizantă episoadele revolute, nu ține ca istoria să atîrne peste ele, amenințător postișă, ca pînza unui decor umflată de furtuni
CONSTANTIN FLONDOR - T r i p t i c by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6030_a_7355]
-
surclasată de o zdruncinare interioară cu efecte monstruoase. E uimitor cum dintr-o apariție estetică de pregnanță virilă a putut ieși la iveală un simian de esență apocaliptică. De cealaltă parte, fotografiile victimelor îți dau impresia unei galerii de fantome livide: fețe îngustate de inaniție, priviri hipnotizate de teroarea suportată și rareori cîte o fizionomie de amprentă nobilă: Calciu, Oprișan sau Nuti Pătrășcanu. Iar dacă Piteștiul nu e doar un subiect de oroare, ci și o temă de reflecție retrospectivă, atunci
Oamenii din bolgie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5415_a_6740]
-
ca în Sonetul CCCLXVI: „Ultim sonet! Sunt viu după coridă!/ Am sângerat destul! Am plâns în mine!/ Cu ceam rămas? Cuvintele-albine/ Roit-au toate! Mierea-i aguridă?// Rănit definitiv, văd ghilotine!/ Golgota e aproape... Sub hlamidă,/ Iubirea tace, inima-i lividă!/ Groparul, de-ntristare, nu mai vine!// Ce mort frumos voi fi întru vecie!/ Țărâna rimelor mă va înghite/ Slujindu-te pe tine, Poesie!// Zălog etern al Clipei ostenite/ Fi-vor doar lacrimile unor urme/ În care nici Uitarea n-o să
Editura Destine Literare by AURELIU GOCI () [Corola-journal/Journalistic/101_a_271]
-
în care lumea aceasta vinovată/ Nu mai putea s-ajungă pe jos ca altădată/ Și încerca să urce pe sforile din vis" (Dormeam lîngă-acel munte). Chiar inspirația poetică se mortifică, printr-o pulverizare a zădărniciilor ce acoperă viața, prin culoarea lividă, de mort, pe care o capătă hîrtia: "De foarte multă vreme nu am făcut nimic,/ Încerc să scriu ceva dar nu se poate,/ Ce praf și pulbere se face-ntruna/ Pe masa mea de lucru și pe toate.// Aș vrea
Poezia Ilenei Mălăncioiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17193_a_18518]
-
dădea într-o piață, un triunghi neregulat format din bifurcarea aleii, mărginită de ziduri și garduri. Casele părăginite se ațineau în umbra subțire a copacilor bolnavi, ale căror crengi așezau pe ele contururi mai moi și frunzele palide aruncau pete livide peste verdele rărit. Portaluri orientale clasice, coloane, ornament din stuc, se înghesuiau între tufișuri și cotețe; purtând pe ele o crustă de praf și rugină, epavele automobilelor proliferau sub prelate, câinii se hârjoneau prin gangurile curțiilor, între ușă și portalul
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
ferestrele noastre. - deci, în afară de timp./ însă înăuntrul unei veșnicii cum ne închipuim moartea” (dar dacă nici moartea nu mai există?). Lumina moartă-n odăi se transformă în zăpadă și acoperindu-ne cu „albul ei mortuar”, cu „nemișcarea ei moale”, cu „livida ei febră”, ne închide într-o piramidă sui generis... Un alt conservant: textele. Autor erudit, M. Ivănescu își proiectează trăirile pe un ecran livresc, însă, concomitent, ontologizează livrescul, îl umple de foșnetul gesturilor proprii, de aburul emoției ce-l încearcă
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
erau mereu căutați îndelung și cu mare larmă, fapt care ținea toată regiunea în tensiune. Se organizau scufundări și se apela la bărci cu motor militare. Din povestirile adulților la care am tras cu urechea, trupurile găsite erau umflate și livide - apa spăla din ele orice urmă de viață și estompa trăsăturile până-ntr-atât, încât rudele aveau probleme cu identificarea cadavrelor. Stând pe dig, fixând cu privirea apa, mi-am dat seama că - în pofida oricăror pericole - întotdeauna e mai bine
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
7 mai 1987), pe care mi-a lăsat această dedicație: «Cu multă dragoste, Ileana Predescu». Pe Emil Botta l-am admirat în inegalabilul rol al lui Ion din «Năpasta» lui Caragiale (1969). Era uluitor, în final, pironit pe scenă și livid asculta parcă din hăuri freneticele aplauze ale spectatorilor. I-am realizat cu fidelitate nenumărate crochiuri, pe unul semnând: «Pentru o adevărată artistă, pentru mă-iastra sa paletă, a mea foarte mare bucurie că am cunoscut-o» (3 ianuarie 1970). Privesc adesea
Agenda2003-45-03-45-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281693_a_283022]
-
cărările pașilor/ lui. toamnă de toamnă și frunză cu frunză/ cărările pașilor lui.// dar cîtă despărțire sub tîmpla căruntă/ a serii sub gesturile ei sub care viermuiesc/ încă un milion de gesturi cu aluri aproape/ omenești. cînd buzele ei stau livide în jurul/ cuvîntului adio. cînd treptele pe care dispare/ sînt lacrimile mele coborînd nefirești în gîtul/ de metrou al cămilei" (toamnă de toamnă, frunză cu frunză). De aci drumul pînă la satiră e scurt. Aceasta ia naștere, ca să zicem așa, în
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
stătute și acrite. Nu vrea să rămână aici și nici n-o s-o facă, pentru că până diseară excitația o să o apuce iar. Nu care cumva să se lase îmbrobodită în discuții despre iubire, asta o stoarce de tot, o face lividă și goală ore în șir, jumătăți de zile. Să-l citească pe Dostoievski! Deși neliniștea interioară a lui Raskolnikov se îmbină într-a ei ca o roată zimțată. De nesuportat. Să citești în tren. Fiind în tren să-ți ridici
Asta nu e o scrisoare. Jurnal (fragmente) by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/14149_a_15474]
-
o strategie culturală, care să așeze lucrurile pe un drum firesc. Încercăm de peste zece ani să facem ceva, am fost extrem de activi și inventivi, n-am stat cu mîna întinsă la mila guvernanților și a statului, a acestui corp debil, livid, pălit de inconștiență și plin de nesimțire. L.T.: Sînteți unul dintre cei mai reprezentativi exponenți ai dansului contemporan din România zilelor noastre, desfășurîndu-vă activitatea artistică, în egală măsură în țară și în străinătate. Cum v-ați împărțit timpul între solicitările
Mihai Mihalcea - Prietenul meu elefantul by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/13935_a_15260]
-
gol, un deșert fără limite. Existența lui. Paltonul îl trăgea ca un bolovan. Era lucrul cel mai de preț pe care ele puteau să-l vândă acolo. Emigranții îl priveau de jos. Își imagina ochii lor nemișcați în fețele cenușii, livide. Dar urmau cu toții să dispară de pe stradela aceea, să fie eliberați, să se stabilească undeva în lumea liberă. El nu avea pașaport. Nu va mai exista nimeni pe trotuar, sub pini, lângă barieră. Nici femeia și copiii lui. Numai el
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
ș.a) sau francezi (Odile Serre, Alain Păruit, Fabrice Lehoux ș.a.), dar și de autorii înșiși atunci cand poemele nu sunt scrise direct în franceză cum este acest % al lui Șerban Foarță: „Allô à l’eau,/ allô liquide/ à l’eau livide,/ eau sans halo,/ eau pale & veule/ que seule allume/ la lune/ d’opale;/ allô à l’eau,/ à l’eau sans fond/ qui ne répond/ qu’a H2O.” Revista este ilustrata cu splendide fotografii de epocă (unele aparținând chiar celebrului
Literatură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12998_a_14323]
-
vechi: „Vizită la Titulescu. Mă primește în odaia de dormit. Îl examinez mai îndeaproape. Nicăieri n-am văzut o asemenea apariție. Parcă e un șef de pirați calmuci dintr-un vapor de pe Volga. Mutra de scapet în lumina matinală apare lividă și obosită. Pe fruntea pergamentată sunt colțuri adânci, iar nasul plin de răni după priza continuă de tabac pare mumificat, în vreme ce gura cu prea multă salivă proiectând râsete isterice peste enorma dantură de cal”. „Sărmane rege croitor!”, exclamă Goga văzând
Octavian Goga (1 aprilie 1881-7 mai 1938) by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5647_a_6972]
-
mai aude? Pe la patru, după ultimul dans, deschidem ușa balconului, să intre aer, și ne așezăm și noi. Oglinda ne cuprinde pe toți într-o încremenire albă: da, da, Sforicică ăsta e o figură, există acolo în oglindă, o Guernică lividă, candelabrul a dispărut și în locul lui luminează acum, bicisnic, becul de demult, cu filament gros și galben". Creatorul de atmosferă e numai o tușă, însă, din portretul lui Val Gheorghiu întrucît textele din Arlechin în iarbă (1972), Viața în teleferic
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]