532 matches
-
de a participa la această comuniune spirituală care-i unește pe toți. Pe toți, în afară de el... Îl cercetează atent pe principe. Oboseala și grijile l-au marcat, umblă gârbovit, iar toga îi atârnă strâmbă pe trup. Și rex are fața lividă, de parcă i s-au înecat toate corăbiile. Ce-o avea? La vârsta lui n-are cum să arate atât de hărtănit nici măcar după o noapte de chef... Abia acum observă absența soției, Regina Sacrificiilor. Se încruntă nemulțumit. Este o încălcare
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dublura hainelor trăgând și desfăcând tivuri. Dintr-odată unul a strigat că a găsit ceva și În timp ce poliția ne sfâșia hainele, au Început să-mi clănțăne dinții atât de tare Încât ziceai că dansează step. Frații mei păreau niște fantome livide și letargice. Tatăl meu se uita la noi ca și cum ne-ar fi privit pentru ultima oară. Polițistul a arătat ce găsise În haina mea. Mi s-a tăiat respirația. Și apoi i-am auzit pe polițiști râzând. Abia atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mine era o fată care plângea și tremura din toate încheieturile. M-am așezat lângă ea și am încurajat-o până a venit ambulanța: „Totul o să fie bine, o să fie bine...“ Între timp am îngrijit mai multe persoane, toți erau livizi la față. Parcă erau niște stafii. Printre cei afectați se afla și un bătrânel care făcea spume la gură. Nu-mi venea să cred că un om poate scoate din el atâta spumă. I-am descheiat toți nasturii de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
prea am vorbit cu nimeni. Mai vorbeam cu familia mea, oamenii de la muncă, atât. Am început să dorm mai mult, chiar și cincisprezece ore pe zi. Altfel, mă simțeam îngrozitor. Aveam probleme cu stomacul. Mă lua durerea dintr-odată. Deveneam livid la față, mă apucau transpirațiile și respiram greu. Mă temeam că voi muri dacă starea asta va continua. Mă impacientasem. M-am gândit să încerc o dietă și yoga să văd dacă funcționază. Așa poate reușeam să-mi controlez din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de pucioasă folosită. Umbla toată noaptea prin cameră ca un vrăjitor, cu tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii și crampe. Traversa lungi perioade de leșinuri intermitente și vărsături de spume verzi. Pauzele dintre leșinuri erau din ce în ce mai rare și mai scurte. Mobilizându-și ultimele puteri, Filip reușea să noteze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
trimiși de Gualfard în urmărirea tânărului Waltan se întoarseră, mărturisind încurcați că îi pierduseră urma, iritarea lui Balamber se transformă în furie nestăvilită. îl luă imediat la rost pe burgund: Unde i-ai găsit pe tâmpiții ăștia? Au stricat totul. Livid la față, Gualfard își luă ochii de la el și începu să-i bruftuluiască pe cercetași, acoperindu-i de ocări și blesteme. Unul dintre ei, ridicând mâinile ca să se apere, reuși să strecoare: — Probabil că au luat-o pe un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
dintre multele străduțe ce se întâlneau acolo, luând-o apoi pe una ceva mai largă. Câțiva soldați și voluntari, în mod evident extenuați, dormeau pe trotuare, ajutați de temperatura blândă a primelor zile de iunie; alții - mai mulți - vegheau temători: livizi și tensionați din pricina atacului ce se desfășura pe latura opusă a zidului înconjurător, se adunau în mici grupuri tăcute și observau cu curiozitate trecerea lui Sebastianus și a tovarășilor săi, întrebându-se cine puteau fi și încotro se îndreptau necunoscuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să câștige timp, deoarece Etius încă putea să sosească dintr-o clipă în alta și să răstoarne situația. Altă speranță nu mai era. Văzu însă în jur, grupați în spatele bastionul firav de care, câteva zeci de milițieni prost înarmați și livizi de spaimă. Unii își strângeau deja lângă ei soțiile și își îmbrățișau fiii printre lacrimi. Deși nu putea să verifice personal, își închipui că nici în alte puncte de acces în piață situația nu stătea altfel. Un soi de ovații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de pucioasă folosită. Umbla toată noaptea prin cameră ca un vrăjitor, cu tăvi fumegânde în mâini, schimbând cărbunii și adăugând sulf. Viața se scurgea din trupul lui Filip ca nisipul dintr-o clepsidră spartă. Era nedormit de luni de zile, livid, cu ochii căzuți în orbite, cu trupul obosit de convulsii și crampe. Traversa lungi perioade de leșinuri intermitente și vărsături de spume verzi. Pauzele dintre leșinuri erau din ce în ce mai rare și mai scurte. Mobilizându-și ultimele puteri, Filip reușea să noteze
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
toată casa s-a transformat într-un imens rug în flăcări, care a incinerat trupul preabogatului și mult păcătosului Dimitrios... Capitolul VII CÂRCIUMA SE MAI GOLISE ÎNTRE TIMP, dar afară strada pulsa de viață. Mișunau trăsuri cu birjari zgomotoși, prostituate livide de oboseala prea multor clienți, marinari veniți de aiurea, zoriți ca în ceasul morții, având la dispoziție doar câteva ore pentru a-și satisface nevoia de băutură, femei și distracții ieftine, acumulate în lungile luni de pribegie pe apele nesigure
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
jilț tapițat cu piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu picioare lungi și subțiri, aveau cozile înnodate în scurt și, petrecută pe sub crupe, câte o pânză țeapănă în care se strângea bălegarul. Neguțătorii își goleau prăvăliile în căruțe, trăgând cu zgomot obloanele. Ornate cu gablonțuri ieftine, târfe cu pielea lividă și priviri obosite se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
anul 1940 și încă locuiam amândoi în apartamentul foarte aglomerat al părinților noștri, de pe una din străzile Seventies, în East Side. Eu aveam douăzeci și unu de ani și eram liber, să spunem pe cât de liber poate fi un tânăr scriitor nepublicat, livid la față. Seymour avea douăzeci și trei de ani și tocmai își începuse cel de-al cincilea an de predare a literaturii engleze la o universitate din New York. Prin aceasta v-am trasat tot cadrul. (Prevăd câteva nedumeriri din partea cititorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
istericale, Nicanor se lăsă, ca și ceilalți bărbați, În voia soartei. Scuipându-și chipul din fântână-și spuse: „Așa-i, te iei după capul unor muieri...“. Ceva era În neregulă totuși cu chipul său. Clătinându-se-n adâncuri, o față lividă, lungă, Înconjurată de un halou, Îl privea cu insistență. Fața aceasta i se păru că nu-i a sa. Era parcă el și nu era el, ci Ippolit. „Prostii“, Își spuse Nicanor, dând bici cailor și lăsând femeile În urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și tu le-ai zis în față: - Nu mă faceți, că mă apuc de contrabandă cu benzină pe Clisura Dunării! Uneori aveam reprezentarea ta cu un cuțit între dinți și o năframă pe ochi. Și mă fascina să-i văd livizi pe ceilalți, livizi de jenă că un intrus e în lumea lor. Bună dimineața! Știi că m-am trezit cu gândul foarte precis că am treabă să continuu povestea? Trebuie să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ai zis în față: - Nu mă faceți, că mă apuc de contrabandă cu benzină pe Clisura Dunării! Uneori aveam reprezentarea ta cu un cuțit între dinți și o năframă pe ochi. Și mă fascina să-i văd livizi pe ceilalți, livizi de jenă că un intrus e în lumea lor. Bună dimineața! Știi că m-am trezit cu gândul foarte precis că am treabă să continuu povestea? Trebuie să ne gândim la un titlu foarte oximoronic, ceva care să reflecte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
că nimeni nu-i mai trimite în nici o taiga, în nici o Siberie. Că sunt, ca să zic așa, din ce în ce mai de capul lor. Când s-a terminat, am plecat spre hotel. Era, de altfel, chiar peste drum. În hol, tovarășa T. era lividă: - Treceți imediat fiecare în camera lui! Cum îndrăznești, măi femeie, să te amesteci în treburile interne ale Uniunii Sovietice? Și cum îți permiți să târăști un copil minor după tine? Să nu scoateți o vorbă! Nici unul. Lămurim noi asta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care crezi tu că sunt periculoase. A vorbit prima. Doar câteva cuvinte. - Am avut o viață grea de care nu vreau să-mi amintesc, mă deprimă. Am stat închise în casă, nici la cumpărături nu ne lăsau. Face o figură lividă. Am rămas între patru pereți. Atât. Jowida spune mai multe. - Am făcut parte dintr-o rețea care dădea lecții private pe ascuns, la mine acasă sau la vecini, de cele mai multe ori în pivnițe. Am avut în timp cam 300 de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
aceste cuvinte, și-a desprins brațul din pumnul încleștat al lui Mohamed și și-a ridicat ușor vălul. Soldatul s-a apropiat, a ținut-o câteva clipe pe după umeri și a strâns-o apoi la piept. Tata s-a făcut livid și a început să tremure. Știa că era pe punctul de a o pierde pe Warda și, lucru încă și mai grav, fusese umilit în fața întregului cartier, jignit în bărbăția lui. În ce mă privește, nu pricepeam desigur nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfânt și ai dreptei Tradiții. — Hamza și Saad au sosit la noi la puțin timp după rugăciunea de la amiază, își amintea mama. Mohamed i-a lăsat să intre, în timp ce eu mă retrăgeam cu tine la catul de sus. Aveau chipuri livide și zâmbete silite, la fel ca tata, care i-a așezat pe niște perne vechi într-un colț umbrit din patio, schimbând cu ei doar bâiguieli imperceptibile. Șeicul și-a făcu apariția un ceas mai târziu și abia atunci m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mi-ai încredințat cel mai frumos dintre orașele Tale, Tu ai pus în mânile mele viața și cinstea musulmanilor, pentru ce nu mă chemi să-mi ceri socoteală? Khâli nădușise, la fel ca toți cei din preajma lui Boabdil. Acesta era livid ca un spic de șofran. S-ar fi putut spune că sângele lui regal îl abandonase pentru a nu-i împărtăși rușinea. Dacă venise, la îndemnul vreunui sfetnic, pentru a mai strânge legăturile cu foștii săi supuși și a le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
câteva zile mai târziu, s-a dus împreună cu el la marginea „cartierului“. Un paznic a chemat-o pe Mariam, care a venit să-i vadă. Părea depășită, copleșită, cu un aer rătăcit, cu ochii roșii ca sângele și cu chipul livid. Un pârâu o despărțea de părinți, dar au putut să-i vorbească, făgăduindu-i s-o scoată de acolo cât mai repede și dându-i sfaturi. Ceea ce doreau să facă să ajungă până la ea au încredințat paznicului, strecurându-i în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]