1,490 matches
-
cursurile Colegiului Springfield din Massachusetts, el având calificări în psihologie și anatomie. În timpul colegiului obișnuia să joace fotbal. După ce a terminat școala a continuat să-și lucreze corpul, ajungând la înălțimea de 1.85 m și greutatea de 240 de livre, dimensiuni potrivite pentru un wrestler. a început să se antreneze pentru a deveni wrestler la Ultimate Pro Wrestling, unde a activat sub pseudonimul The Prototype. La WWE a participat pentru prima dată într-un meci împotriva lui Kurt Angle pe
John Cena () [Corola-website/Science/306192_a_307521]
-
Italiană a generalului Fontanelli — și, în fine, veteranii „Armatei Dalmației”, de fapt un singur Corp de armată (al XI-lea) comandat de generalul Marmont. Napoleon a masat de asemenea o importantă artilerie pe insula Lobau: 28 de piese de 18 livre, 24 de 12 livre, 17 mortiere grele de 28 cm, 10 obuziere și o serie de tunuri de calibru mai mic, în special de 4 și 6 livre, toate plasate inițial sub comanda generalului Aubry, apoi sub cea a generalului
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și, în fine, veteranii „Armatei Dalmației”, de fapt un singur Corp de armată (al XI-lea) comandat de generalul Marmont. Napoleon a masat de asemenea o importantă artilerie pe insula Lobau: 28 de piese de 18 livre, 24 de 12 livre, 17 mortiere grele de 28 cm, 10 obuziere și o serie de tunuri de calibru mai mic, în special de 4 și 6 livre, toate plasate inițial sub comanda generalului Aubry, apoi sub cea a generalului Reynier. Aceste baterii, împreună cu
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
asemenea o importantă artilerie pe insula Lobau: 28 de piese de 18 livre, 24 de 12 livre, 17 mortiere grele de 28 cm, 10 obuziere și o serie de tunuri de calibru mai mic, în special de 4 și 6 livre, toate plasate inițial sub comanda generalului Aubry, apoi sub cea a generalului Reynier. Aceste baterii, împreună cu un regiment și 5 batalioane detașate pentru a le apăra, nu aveau să ia parte direct la bătălie, dar bateriile aveau să deschidă un
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
de mult timp pentru a jena dispunerea lui Masséna și risca să compromită succesul traversării Dunării. Împăratul a concentrat deci un număr maxim de piese grele pe insulele Espagne și Lannes pentru a-l zdrobi. 22 de piese de 18 livre, 14 mortiere și 10 obuziere au aruncat peste o mie de proiectile asupra clădirilor, care au fost înghițite curând de flăcări. Observând situația disperată a apărătorilor, generalul Klenau, comandantul Corpului al VI-lea, a încercat să le vină în ajutor
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
timp, Napoleon se îndreptase spre cartierul său general, ordonând Gărzii și diviziei grele a lui Nansouty să facă stânga-împrejur, dar lăsându-i lui Davout ca întăriri divizia de cuirasieri a lui Arrighi și o baterie de tunuri grele de 12 livre. Pe drumul său de întoarcere, Napoleon se oprește să se consulte cu generalul Oudinot, moment în care un obuz austriac explodează în apropierea Împăratului. Îngrozit, Oudinot exclamă: „Sire, se trage asupra statului major general!”, la care Împăratul răspunde calm: „Ei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
și și-a continuat replierea, cu o parte a forțelor sale înspre podul morii, iar cu cealaltă înspre Enzersdorf, pentru a proteja podurile de peste Dunăre. De această dată, de la o distanță mai mică, tirul bateriilor grele de 12 și 18 livre de pe insula Lobau a blocat înaintarea austriecilor și, pentru a nu se expune prea mult, Klenau și-a plasat trupele între Aspern și Breitenlee. Poziția sa îi permitea acum fie să lovească în dosul armatei franceze, fie să atace podurile
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
orei 11 și avea ca obiectiv să gonească inamicul de pe poziția dintre Aderklaa și Süssenbrunn. Era formată din artileria ecvestră a Gărzii Imperiale, care a intrat prima în acțiune și care cuprindea 6 baterii de tunuri de 6 și 8 livre și obuziere grele de 24 de livre, sub conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
gonească inamicul de pe poziția dintre Aderklaa și Süssenbrunn. Era formată din artileria ecvestră a Gărzii Imperiale, care a intrat prima în acțiune și care cuprindea 6 baterii de tunuri de 6 și 8 livre și obuziere grele de 24 de livre, sub conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia” și piesele grele bavareze de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
acțiune și care cuprindea 6 baterii de tunuri de 6 și 8 livre și obuziere grele de 24 de livre, sub conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia” și piesele grele bavareze de 12 livre. Piesele italiene, 40 la număr, s-au plasat pe dreapta, în fața rezervei de grenadieri ai lui von Liechtenstein, Drouot
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
conducerea colonelului d'Aboville, urmate de artileria pedestră a Gărzii, 4 baterii grele de câte 6 tunuri de 12 livre, sub comanda locotenent-colonelului Drouot. Acestora li s-a alăturat apoi artileria „Armatei din Italia” și piesele grele bavareze de 12 livre. Piesele italiene, 40 la număr, s-au plasat pe dreapta, în fața rezervei de grenadieri ai lui von Liechtenstein, Drouot, cu cele 24-36 de piese ale sale, în centru, în fața Corpului de armată al lui Kollowrat iar d'Aboville pe stânga
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
cu mitralie, devastatoare pentru infanteria lui Kollowrat și Liechtenstein. Pe măsură ce tunurile franceze trăgeau, acestea înaintau, astfel că Kollowrat a fost curând nevoit să se replieze spre Breintlee. Artileria austriacă era în mare parte formată doar din tunuri ușoare de 6 livre sau medii de 8 livre și nu putea face față unei contrabaterii prelungite. Cu toate acestea, 2 baterii grele austriece de 12 livre, aflate în fața localității Wagram, la nici un kilometru distanță de Marea Baterie franceză, au lansat un tir devastator
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lui Kollowrat și Liechtenstein. Pe măsură ce tunurile franceze trăgeau, acestea înaintau, astfel că Kollowrat a fost curând nevoit să se replieze spre Breintlee. Artileria austriacă era în mare parte formată doar din tunuri ușoare de 6 livre sau medii de 8 livre și nu putea face față unei contrabaterii prelungite. Cu toate acestea, 2 baterii grele austriece de 12 livre, aflate în fața localității Wagram, la nici un kilometru distanță de Marea Baterie franceză, au lansat un tir devastator, care a produs pierderi grele
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
se replieze spre Breintlee. Artileria austriacă era în mare parte formată doar din tunuri ușoare de 6 livre sau medii de 8 livre și nu putea face față unei contrabaterii prelungite. Cu toate acestea, 2 baterii grele austriece de 12 livre, aflate în fața localității Wagram, la nici un kilometru distanță de Marea Baterie franceză, au lansat un tir devastator, care a produs pierderi grele francezilor. Din cauza proximității față de linia austriacă, francezii începuseră să sufere și din cauza focului de muschetă și curând echipajele
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
artileria sa, susținută de o parte din cea din Corpul II, își va concentra focul încrucișat împotriva satului. Erau în total între 93 și 114 piese (numărând și cele 32 de piese provenite de la regimente), dintre care 8 de 12 livre și 25 de 8 livre, calibre superioare față de majoritatea pieselor austriecilor. Între timp, diviziile Gudin și Puthod urmau să atace dinspre Grosshofen, obligându-l pe Rosenberg să le confrunte. Aceasta va permite diviziilor lui Friant și Morand să flancheze poziția
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
parte din cea din Corpul II, își va concentra focul încrucișat împotriva satului. Erau în total între 93 și 114 piese (numărând și cele 32 de piese provenite de la regimente), dintre care 8 de 12 livre și 25 de 8 livre, calibre superioare față de majoritatea pieselor austriecilor. Între timp, diviziile Gudin și Puthod urmau să atace dinspre Grosshofen, obligându-l pe Rosenberg să le confrunte. Aceasta va permite diviziilor lui Friant și Morand să flancheze poziția prin dreapta, în punctul nevralgic
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
retras pe platou, spre extrema stângă a trupelor austriece. Cele trei divizii ale Corpului IV trebuiau să păzească platoul dintre turn și aripa stângă a Corpului lui Hohenzollern. Rosenberg și-a întărit pozițiile din jurul turnului cu o baterie de 12 livre, sperând să atenueze loviturile pe care artileria franceză continua să le administreze batalioanelor sale deja epuizate. Atacul frontal francez a fost cel care a deschis acțiunea, opunând diviziile Puthod și Gudin celor 3 brigăzi austriece slăbite, întărite de regimentul 3
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
intrat în sat, Gudin fiind însă rănit în această acțiune și Davout având el însuși calul omorât sub el. Respinși, austriecii s-au regrupat imediat pe înălțimile din dreptul orașului, în jurul turnului pătrat, unde era amplasată bateria grea de 12 livre iar Gudin și-a trimis tiraliorii împotriva lor. În acest timp, spre est, celelalte două divizii franceze își începuseră atacul din flanc. Morand, desfășurat pe două linii, cu regimentele 13 ușor și 17 de linie în frunte, a ajuns pe
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
lăsase temporar comanda aripii drepte a armatei arhiducelui Ludovic și se îndreptase către sectorul lui Rosenberg, aducând cu el întăriri din Corpul II al lui Hohenzollern: 5 batalioane din regimentele 57 "Joseph Colloredo" și 15 "Zach", o baterie de 6 livre; cât și din rezerva de cavalerie: 4 escadroane de husari Hesse-Homburg și regimentul "Hohenzollern Kürassier". Infanteria a întărit pedestrimea epuizată a lui Rosenberg iar cavaleria s-a alăturat călăreților lui Nostitz, în apropiere de Obersiebenbrunn, unde li s-a ordonat
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
-i cei 5 000 de oameni din divizia bavareză a lui De Wrede, care avea ordine să îi ușureze situația lui MacDonald, având permisiunea de a acționa așa cum dorește. Această divizie de infanterie cuprindea și o baterie pedestră de 6 livre, care a fost dispusă înaintea trupelor, cât și o brigadă de cavalerie și o baterie ecvestră, care au participat la rândul lor la acțiune, intrând în contact cu inamicul de pe linia dintre Aderklaa și Süssenbrunn, în dreapta lui MacDonald. Austriecii se
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
pe lângă director ca să-i rezilieze contractul, demers pe care Eliade a reușit să-l ducă la îndeplinire. Scrie mult, publică aproape în fiecare an câte o nouă carte. Lucrările îi apar la edituri de prestigiu, ba chiar pătrunde în colecția „Livre de poche” a Editurii Gallimard cu noi trilogii. A publicat în franceză și cu pseudonimul Pierre Travel. După doi ani de verificări Franța îi acceptă cetățenia, iar Mircea Eliade alege să plece definitiv în SUA. Cu toate acestea, Petru Dumitriu
Petru Dumitriu () [Corola-website/Science/297579_a_298908]
-
Aglaé a ajuns la Reggio la 20 iunie, unde și-a întâlnit socrul și cumantul pentru prima dată. Nunta a avut loc la 21 iunie 1720 la Modena. Charlotte Aglaé a primit o enormă zestre de 1,8 milioane de livre din care jumătate a fost contribuția în numele tânărului rege Ludovic al XV-lea. Din țara sa adoptivă, Charlotte Aglaé a primit un trusou format din diamante și portrete cu viitorul ei soț. Cum mama soțului ei murise în 1710, Prințesa
Charlotte Aglaé de Orléans () [Corola-website/Science/321122_a_322451]
-
tatăl lui James Stuart ("Bătrânul Pretendent") și și-a exprimat dorința de a asigura o educație catolică pentru Charlotte și să se retragă la o mănăstire. James a fost de acord să-i plătească o rentă de 10.000 de livre și, în iulie 1760, există dovezi care sugerează că a ajutat-o să scape de vigilentul Charles împreună cu fiica ei în vârstă de șapte ani, la o mânăstire din Paris. Ea a lăsat o scrisoare pentru Charles exprimându-și devotamentul
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
exprimându-și devotamentul ei pentru el, dar plângându-se că a trebuit să fugă de frică pentru viața ei. Pentru următorii unsprezece ani, Clementina și Charlotte au continuat să trăiască în diferite mânăstiri franceze, susținute de cele 10.000 de livre acordate de James Stuart. Charles n-a iertat-o niciodată pe Clementina pentru că l-a deprivat de "copchilul său" și a refuzat cu încăpățânare să nu plătească nimic pentru sprijinul lor. La 1 ianuarie 1766 James a murit însă Charles
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]
-
Charles al III-lea al Scoției, Angliei și Irlandei), a continuat să refuze să le ajute, obligând-o pe Clementina să apeleze la fratele lui cardinalul Henry Stuart pentru asistență. Henry le-a acordat un venit de 5.000 de livre în schimbul unei declarații de la Clementina că ea n-a fost niciodată căsătorită cu Charles, declarație pe care mai târziu ea a retractat-o. În 1772, Prințul, atunci în vârstă de 51 de ani, s-a căsătorit cu tânăra de 19
Charlotte Stuart, Ducesă de Albany () [Corola-website/Science/331236_a_332565]