10,073 matches
-
cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul nume. Ghindoc avea o bănuială ascunsă că el însemna ceva mai mult decât atât. Și atunci descoperise că era mecanic de locomotivă, ceea ce, orice s-ar spune, însemna ceva. Plus de asta, a fost în replică. S-a scos. Nu bei, mă, ceva? a vrut Ghindoc să dea un sens fâstâcelii lui Paganel. Adică, ce cați p-acilea? Dacă tot n-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
într-o parcare. Mi-a plăcut mie, erau niște bolovani uriași. Când aud, hârrrr, o hârjâială pe sus. Mă, ce-i p-acolo? La un moment dat, întrezăresc ceva. Io eram cam sub un bolovan. Hai mai încolo. Când... o locomotivă micuță cu un trenuleț de agrement, probabil pe sus pe acolo erau cabane. ceva. Am mai stat special încă vreo oră. până când am văzut trenulețul urcând. Ca mocănițele care cărau lemne pe vremuri. Probabil avea și cremalieră. Adică, în porțiunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
Colonelul și ofițerii care ne-au instruit au urcat în primul vagon. Ordinul era să nu coboare nimeni până la capătul drumului. Numai ce am ieșit din gară și noaptea a înghițit trenul. La curbe, se vedeau doar scânteile din coșul locomotivei... În rest, nimic. Cam la două ceasuri după miezul nopții, ” ne-am oprit. Gara era cufundată în beznă... „Unde suntem, Costăchele” - am întrebat eu. „Am ajuns oare la destinație?” - a întrebat un camarad. După câteva minute, căpitanul a ordonat - vine
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de bună voie” - m-am arătat eu neîncrezător. „Doar nu-i vrea un tren accelerat. Mulțumește-te și cu un marfar amărât” - a insistat Filip. Într-o seară, înainte de a porni la drum, am auzit - ca prin vis - fluier de locomotivă. „Ai auzit? Undeva spre stânga este sigur o linie ferată” - m-o făcut atent Filip. Din fericire, era chiar pe direcția noastră de marș... Zorii ne-au prins la marginea unei pădurici cocoțată pe o creastă de deal. În vale
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
că ne întoarcem din drum” - am făcut-o eu pe specialistul... În seara următoare, ne aflam în cabina frânarului, cam pe la coada garniturii. Către ziuă am băgat de seamă că trenul o cam cotea spre răsărit. La un urcuș, unde locomotiva își trăgea cu greu sufletul, am sărit din tren. Apoi... am mai păcălit noi destule marfare, dar de fiecare dată inima ne era cât un purice. Dacă picam în mâinile oricărui rus nu cred că ne ierta... Didina a prins
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
un post de secretară sau funcționară la un ghișeu poștal. Costache însă, din prima zi a căsătoriei lor, îi spusese soției lui: Nu ai de ce să lucrezi. Cu leafa mea sunt în stare să întrețin o familie. Un mecanic de locomotivă e un om mereu obosit și negru de cărbuni până și în suflet. Am nevoie de o cămașă curată, de un așternut omenesc și de o mâncare caldă când mă întorc de pe atâtea drumuri de fier. Vreau ca soția mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
viața îi așternuse în cale. Cum ieșea din tură alerga spre casă, se spăla îndelung, se primenea și apoi cu fetița pe genunchi, fredona cântecele pe care el le spunea de obicei vântului, pădurilor și întinderilor de la fereastra ovală a locomotivei, privind cu nesaț de-a lungul liniilor ferate, peste pajiști și ogoare, mereu cu gândul acasă la boțul lui de aur și la Maria. Din casa lor nu lipseau alimentele de bază și un păhăruț de țuică sau de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
grea piatră de încercare. Considera acest pas ca și cum ar fi pășit în alt ținut, ca o rupere de lume, o suspendare între cer și pământ, fără putința de a-și găsi echilibrul necesar. Cum să nu mai urce el pe locomotivă, cum să nu simtă dogoarea fierbinte a focului de la cazane, să inspire fumul iute înfuiorat care, pentru oamenii de rând, apărea ca înecăcios, dar pentru el avea o dulceață aparte; cum să se dezlipeacă de mastodontul aflat în deplina lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
fiecare anotimp care trecea. Simona își propuse să-și petreacă primul ei concediu de profesoară în casa părintească. Îi anunță printr-o telegramă: ,,Sosesc joi, ora 23 cu acceleratul. Vă îmbrățișez, Mona!" După pensionare, tatăl ei, ca fost mecanic de locomotivă, era prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mecanic de locomotivă, era prezent în gară aproape în fiecare zi. Nu se putea lipsi de plăcerea de a privi trenurile care soseau și plecau din gară; în plus, își revedea și saluta foștii lui tovarăși de muncă, mecanici de locomotivă, care pe lângă binețe, ștergându-și mâinile de unsori și reziduuri de cărbune, îl îmbrățișau cu toată căldura, întrebându-l de sănătate. Acum, când își aștepta fata, se lipsi de plăcerea de a intra în restaurantul gării pentru a zăbovi ore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
modesta garsonieră în care locuia profesoara Simona Deleanu, căldura oferită de calorifere era ca o părere, în timp ce în locuințele rezervate șefilor administrației locale, din centralele zonei urca spre cer un fum negru, într-un fuior gros, mai ceva decât de la locomotivele cu aburi uitate de istorie. Pentru a nu îngheța, locatarii puneau în priză reșouri, de cele mai multe ori improvizate, care făceau să sară uneori siguranțele de la tablourile electrice. Oamenii aflați în această situație găseau soluții salvatoare; de multe ori meștereau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și o conduită neabătută din drumu-i, ca o locomotivă. Poate, de aceea, vorbele de tristă emoție și însoțite și de câteva lacrimi ale Adrianei nici nu părură că-i aduc ei vreo atingere, măcar cât de mică... - Și de ce, mă rog, a murit, știi? - Pare-se, a murit în timp ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
clientului. Astfel, o dată au fost plătiți cu făină de grâu sau porumb și cu un purcel de câteva săptămâni, care, ținut neglijent subsuoară, s-a zbătut la parcurgerea podului de cale ferată peste râul Moldovița și, speriat de șuieratul unei locomotive, a căzut fatal în apă. Sâlică era de acum mâna dreaptă a bunicului Nițucă la lucrul în atelierul de tâmplărie, dar și în construcția de case noi, cu etaj. După predarea unei lucrări mai gingașe, un gang înflorat de jur împrejurul unei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mestecat, bucăți de var cojite de pe pereții caselor. Când sindromul de rahitism s-a accentuat, după repetate consultații și analize la spitalul orășenesc Câmpulung Moldovenesc, m-au dus la Cluj la un spital universitar, cu trenul accelerat tracționat de o locomotivă cu aburi, a cărei iuțeală îviteză) nu depășea 100km/h. Contactul cu capitala Ardealului a fost surprinzător pentru un copil de grădiniță, pe care l-a furat peisajul de la prima plimbare. În mod special, vitrinele magazinelor viu colorate mă fascinau
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
paradis natural de neînchipuit. Concluziile examenului medical de la spitalul clujean au fost încurajatoare: în afara lipsei de calciu din organism eram oarecum sănătos, doar că metabolismul îmi era mai accelerat, arderile interne se făceau cu mare iuțeală îca viteza trenului cu locomotivă cu aburi) și asimilația era insuficientă. Așa că am plecat de la spital toți bucuroși că mi s-a dat o speranță de viață, nu ca în catrenul intitulat Medicală, din volumul Delicatese umoristice: Poziția îți este verticală Când vii la doctor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
se întindeau uneori pe tot parcursul zilei, pe terenuri improvizate. Le începeam acasă, în curte sau grădină, căci era iarba mică, apoi căutam împreună cu frații Cimpoieșu parteneri pe peronul gării CFR, care de multe ori erau chiar ceferiști: mecanicii de locomotivă ce făceau manevră în stația Vama, Eftimie îportar) Pavel îfundaș central), „Omul de gumă” îîi mai știu doar porecla, fundaș drept), impiegatul Ghiță Flutur îfundaș stâng), toți componenți ai echipei locale „Bradul” Vama. După-masa ne adunam pe câmpul Morii bunicii
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
May be tomorrow”, „Destiny”, „Victory”; melodii: „I want you back”, „Abc”, „I’ll be there”, „Blame it on the bogie”. -„JETHRO TULL”, 1967, Anglia; grup de blues rock experimental și muzică clasică; membri: Ian Anderson, Martin Barre, David Goodier; melodii: „Locomotive breat”, „Aqua lung”, „Bouree”, „The Dambusters march”. „LED ZEPPELIN”, 1968, Marea Britanie; membri: Jimmi Page, Robert Plant, John Bonham, John Paul Jones; premiați cu trofeul „Grammy” pentru muzica rock inovatoare și întreaga carieră; albume: „Led Zepelin I, II și IV” 1969
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Nu Îndrăzneam să Întorc capul, dar auzeam În urma mea zgomote infernale: urlete, mugete, lătrături și sforăituri inimaginabile. După care mă trezeam urcând ceva foarte mare și negru, o creastă uriașă, un fel de munte. Urcam din greu, gâfâind ca o locomotivă, sfâșiat de oboseală, la un pas să fiu ajuns. Iar puterile Îmi slăbeau tot mai mult. Nu mai puteam. Chinul meu devenea interminabil. În fiecare clipă credeam că voi ceda. Că voi sfârși În ghearele și În colții lor ascuțiți
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
avem un caiet în care notăm tot ce auzim dincolo de ușă. Umplem pagină după pagină cu toate convorbirile telefonice, cu bufniturile și trosniturile auzite. O dată ne-am speriat rău de tot. Am auzit ceva ca și cum s-ar fi ciocnit două locomotive, am vrut să intervenim, dar zgomotele se succedau foarte repede - aripi de elicopter, strigăte de ajutor, cineva număra cu voce tare, cineva tăia cu drujba și mulți, foarte mulți pași. Apoi a urmat muzica de la radio și liniște; iar noi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nimeni nu știa absolut nimic despre ceilalți, unii prea grăbiți să trăiască, alții doar prea grăbiți. CONTRASENS Totul începuse într-o după-masă de octombrie. Nimic din căldura acelei ore nu anticipa ce avea să se întâmple, nici măcar aburul degajat de locomotiva care intra în gară, luat apoi de picioarele călătorilor și hamalilor care se înghesuiau pe peron stivuind bagajele în câte un căruț ale cărui roți scârțâiau îngrozitor pe măsură ce se îndepărtau. Același abur se amesteca mai târziu cu mirosul de cafea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în stânga, când în dreapta, ca și cum ar fi așteptat pe cineva, însă nu era decât o amânare a evenimentelor, menită să dea impresia de normalitate. Pregătise din timp întreaga acțiune și nu își permitea să facă nici o mișcare greșită. Un șuierat de locomotivă îl făcu să întoarcă privirea spre peronul rămas gol. Luminile gării îi dădeau acesteia un aer de mister amestecat cu cel al așteptării din cabina telefonică, atunci când, înfățișând calm și dezinteres, mâinile lui recuperau fisele pentru că la numărul format nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Poporului. Îți dai seama că au trecut atîția ani, dar nici rușii, nici vesticii n-au reușit să elucideze dilema românească? Să-ți spun eu de ce, Piticul i-a băgat în ceață tocmai cînd ei se așteptau mai puțin. Cînd locomotiva părea că și pierduse frînele și că inevitabil se va izbi violent de zid, Geniul a cîrmit în direcții aiurea pe care nimeni nu le-ar fi bănuit, condamnînd aproape cu nerușinare invazia din Cehoslovacia, sau refuzînd să boicoteze Jocurile Olimpice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mort. Este alungat de roșcovan cu o lovitură de picior. Ușile din spate ale dubei se Închid cu zgomot. Medicul urcă În față, pe scaunul din dreapta și roșcovanul pornește mașina. Un nor de praf se ridică ca fumul dintr-o locomotivă cu aburi, și mașina dispare printre munții de gunoaie, purtând trupul inert al lui Kawabata. Douăzeci și trei Antoniu plânge ca un copil. O durere insuportabilă Îi prinde capul ca Într-o menghine. E dezorientat și confuz . Maldărele de gunoaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
văd. Aveam nevoie de consolare, de iubire, o iubire puternică, uriașă, care să mă salveze, o iubire cum nu mai cunoscusem nicicând. — Sosește trenul, domnule, spuse controlorul. Vuietul trenului invizibil se intensifică, apoi slăbi devenind doar un zăngănit și botul locomotivei apăru la capătul peronului. În scurt timp oamenii își făcură apariția lângă bariera din capătul peronului, iar eu m-am concentrat asupra misiunii - care acum mi se părea imposibilă - de a recunoaște persoana pe care trebuia să o întâlnesc. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ultima suflare. Și n-am vrut decât să ofer un pic de plăcere - și să-mi ofer și mie un pic. De ce, de ce nu pot avea și eu parte de plăcere fără ca să vină și pedeapsa imediat, ca vagonul după locomotivă? Porc! Cine, eu? Și, dintr-o dată, totul se repetă, mă trezesc din nou înfipt în trecutul îndepărtat, în ce-a fost și nu va mai fi niciodată! Ușa se trântește - a plecat - mântuirea mea! sora mea! - iar eu rămân scâncind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]