5,961 matches
-
găsi pe Șerban Pangratty în ultima odaie, în dreptul geamului deschis, conversînd cu unul din locotenenții bătrîiori, un bărbat frumușel, creț, cu ochi verzi și pielea închisă la culoare, pasiunea damelor. "Aaa, domnule Leonard, dă-mi voie să te prezint, domnul locotenent Georgescu de la Pirotehnie, un element eminent, ține toată chimia în buzunarul de la ceas." Locotenentul Georgescu își lovi tocul cizmelor cu o mișcare scurtă, se înclină exact cît trebuie, "îmi pare bine domnule", îl privi o clipă serios, apoi se uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
locotenenții bătrîiori, un bărbat frumușel, creț, cu ochi verzi și pielea închisă la culoare, pasiunea damelor. "Aaa, domnule Leonard, dă-mi voie să te prezint, domnul locotenent Georgescu de la Pirotehnie, un element eminent, ține toată chimia în buzunarul de la ceas." Locotenentul Georgescu își lovi tocul cizmelor cu o mișcare scurtă, se înclină exact cît trebuie, "îmi pare bine domnule", îl privi o clipă serios, apoi se uită la prinț, "vă rog să continuați, excelență, este un subiect adorabil". "Iar vorbește despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
minte, domnilor, cît de încet se scurgea o zi în copilărie. Mal târziu, ah, mai tîrziu, cînd știi o groază de lucruri, cînd pricepi și te ocupi cu o mulțime de chestiuni, vremea zboară. Ați fost vreodată închis, domnule Georgescu?" Locotenentul se încruntă, nu prea înțelegea, "cum adică, închis? La închisoare?" Pangratty zîmbi fermecător, cum numai el știa să o facă atunci cînd ceva i se părea nelalocul său, "voiam să spun privat de libertate. De exemplu, la arest. Dumneata ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum adică, închis? La închisoare?" Pangratty zîmbi fermecător, cum numai el știa să o facă atunci cînd ceva i se părea nelalocul său, "voiam să spun privat de libertate. De exemplu, la arest. Dumneata ai fost vîrît la arest vreodată?" Locotenentul rîse scurt, avea dinți de cal și cînd rîdea se ducea naibii toată frumusețea lui de efeb, "nu excelență, eu sînt inginer, chimist, nu sînt militar de carieră, arest fac de obicei ăștia, profesioniștii". După cum purta uniforma, după cît arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se ducea naibii toată frumusețea lui de efeb, "nu excelență, eu sînt inginer, chimist, nu sînt militar de carieră, arest fac de obicei ăștia, profesioniștii". După cum purta uniforma, după cît arăta de chipeș datorită ei, n-ai fi zis că locotenentul Georgescu nu se consideră de carieră. " Dacă n-ai fost închis n-am cum să-ți explic, îmi pare rău, aici trebuie o experiență personală." Intrigat de subiect, nu se așteptase ca prințul Pangratty să fi abordat un astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lămîie stoarsă. Chiar dacă ieși din pușcărie, nu mai ești bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo?" Era o întrebare care putea veni numai din gura locotenentului Georgescu. Șerban Pangratty zîmbi iarăși îngăduitor, "literatură, domnule locotenent, doar știi că Dumas n-a stat nici măcar o zi în pușcărie și n-a urît pe nimeni nici măcar o clipă. Era prea gras pentru asta, da, da, prea gras ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bun de nimic. De aceea cei mai mulți se și întorc acolo, cum s-ar spune au căpătat noua natură." "Și contele de Monte-Cristo?" Era o întrebare care putea veni numai din gura locotenentului Georgescu. Șerban Pangratty zîmbi iarăși îngăduitor, "literatură, domnule locotenent, doar știi că Dumas n-a stat nici măcar o zi în pușcărie și n-a urît pe nimeni nici măcar o clipă. Era prea gras pentru asta, da, da, prea gras ca să poată urî." Leonard Bîlbîie se simți foarte neplăcut, prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
luni dacă își mai amintea casa în care trăise era deja foarte mult. Înainte de a ieși totul era doar un gol. Negru și chinuitor. Bătea vîntul, se auzea pustiul." "Și, excelență, și ce s-a întîmplat totuși cu el?" întrebă locotenentul Georgescu, vădit impresionat. Șerban Pangratty respiră adînc, din livada palatului, era o exagerare, dar toată lumea nu spunea clădirii decît "palatul Cantacuzino", era destul de aproape de Calea Știrbey Vodă, unul din strămoșii lui Basarab, deși erau guri rele care susțineau că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
candelabrul erau sparte, ori numai crăpate, de parcă s-ar fi produs o explozie acolo. O explozie de mică intensitate, nimeni n-a auzit-o, dar îndeajuns de puternică să crape geamurile, și să facă țăndări oglinda." "Sau o implozie, interveni locotenentul Georgescu. Adică o resorbție, cum spunem noi în pirotehnie." Șerban Pangratty se lumină dintr-o dată, de parcă i s-ar fi relevat un mare secret, "formidabil, domnule, for-mi-da-bil, asta trebuie să fi fost, o implozie. De aceea nu l-au mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-l porți", spusese Pangratty în acea vreme, și cuvintele astea le ținea bine minte Leonard Bîlbîie. Le ținea prea bine minte pentru că i se făcuse pielea ca de găină auzindu-le. Nu se schimbase deloc Pangratty, uite, îl găsise pe locotenentul ăsta credul ca o fată mare și se apucase să-i povestească tot despre Tănase Berzea. Or, după atîta vreme, lucrurile erau lămurite. Berzea a fost un trădător și era mai bine dacă l-ar fi împușcat atunci cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
va fi fost, ce importanță mai are? Eu cred că, cu cît dispar mai repede toți ăștia care ne țin legați de nenorocirile ocupației, e cu atît mai bine. E un trecut regretabil și uneori stânjenitor, nu așa, domnule Georgescu?" Locotenentul Georgescu încuviință grav, de parcă ar fi fost în joc soarta cuiva apropiat. "Trebuie să ne desprindem cît mai repede de trecut. Deocamdată parcă sîntem vrăjiți, hipnotizați, nu putem să facem un pas înainte, pentru că încă nu ne-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simți că din piept se desprinde o undă de căldură care urcă încet spre gît. Era semnul sigur al emoției, o emoție specială, asemănătoare, probabil, cu aceea care cuprinde orice fiară de pradă cînd se pregătește să facă saltul decisiv. Locotenentul Georgescu îi oferea, se pare, celălalt fir de care avea nevoie pentru a împleti ceva din toată afacerea asta. Basarab Cantacuzino voia să provoace, cum s-ar spune, revărsarea paharului, să-i determine să-și dea seama că pot face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că reușise și încă destul de rapid. Ori poate nu mersese pe un teren gol. Poate întîlnirea aceasta cu Balbo încununa, nu deschidea planurile sale! Aruncă nada: " Sigur că avem toate șansele să reușim. Numai să nu fie prea tîrziu domnule locotenent. Prea le convine multora starea de fapt. Numai dacă citești gazetele, te-ai și lămurit!" Vorbea sibilinic, nu se angaja prea mult, nu dădea amănunte, nu pomenea nici un fapt. Ca o conversație începută în tren cu un ins care te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridicolă. Tehnica escrocilor. Șerban Pangratty lăsă o umbră de nedumerire pe obraz care se șterse repede, recăpătă expresia sa amabil-ironică, detașată. Era prea bine educat, ori numai un prinț adevărat, ca să se amestece într-o chestiune care nu era limpede. Locotenentul Georgescu ridică sprîncenele a mirare, "prea tîrziu? De ce să fie prea tîrziu? O decizie sigură, o acțiune hotărîtă și rapidă n-are nevoie de aprobarea sau dezaprobarea cuiva. Acestor prea mulți de care ați pomenit nu le va strica o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
soluție pentru a ieși din marasmul ăsta decît salvarea prestigiului. Prestigiul Coroanei, al Armatei, al Instituțiilor. Aceasta este calea pe care trebuie să mergem. Și o vom urma!" Pangratty aproape șopti: "și dacă e o cale care nu duce nicăieri?" Locotenentul Georgescu încremeni. Fața i se schimonosi, devenind de-a dreptul urîtă. "Iertați-mă, prințe, dar nici n-ar fi trebuit să vă gîndiți la așa ceva. Marele Balbo a spus că un bărbat care s-a ridicat măcar o dată deasupra norilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa ceva. Marele Balbo a spus că un bărbat care s-a ridicat măcar o dată deasupra norilor nu se mai poate tîrî în genunchi pe pămînt!" Șerban Pangratty arboră cel mai naiv și mai fermecător zîmbet cu putință, era foarte înfierbîntat locotenentul, atmosfera, băutura poate și simplul motiv că la recepție n-au fost invitate nici un fel de doamne, probabil că Basarab avea părerea sa foarte personală și originală despre ceea ce înseamnă "camaraderie", îl cuprinse ușurel de cot și zise: "Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Arsenal se apropie de Pangratty și îi prinse în piept o insignă emailată, spunîndu-i că este foarte fericit că una din gloriile aripilor românești se raliază cauzei drepte a celor care vor binele Țării. Apoi prinse și de reverul tunicii locotenentului Georgescu o altă insignă alb-aurie, iar după o clipă de ezitare făcu la fel și în ceea ce-l privea pe Leonard Bîlbîie. Acesta se roși de emoție ori din alt motiv și se grăbi să iasă pe alee, la răcoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se strîngeau seara în Cișmigiu sau la Șosea, cam în jurul Bufetului, mai trăgeau cîte o bere ori un țoi de mastică, făceau politică pe marginea drumului, toată lumea făcea!, ce puteau însemna toți ăștia, niște amărîți de maiștri militari, civili, doi-trei locotenenți, doi-trei căpitani, care în loc să umble după fuste umblau după aventură?! Cam așa s-ar fi putut prezenta oricui toată afacerea. Dar Mihai Mihail era chiar directorul și inventatorul Serviciului. Iar Serviciul prin firea lucrurilor nu avea cum să se oprească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se adună "trop, trop" pe pietriș. Nu sînt nebuni, domnule Mihail, poate pe cale să înnebunească, în afară de trei, unul Cezar, inginer la Arsenal, Cezar Stoicescu, inginerul Corvino și un altul pe care nu l-am auzit vorbind niciodată, cică ar fi locotenentul Georgescu, nu-l cunosc. Ăștia trei sînt un fel de șefi, cu toate că nu văd de ce le-ar trebui șefi. Stoicescu citește în fiecare seară "Programul", o aiureală, auzit de atîtea ori, încît îl știu pe de rost și n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sila". "Domnul Bîlbîie se bucura de oarecare considerație. Nu pot să spun daca asta era datorită mie, dar era evident că se afla printre puținii membri ai conspirației care aveau acces la hîrtii, la arhiva pe care o ține Georgescu, locotenentul. Ca să vă faceți o imagine, cum să spun, cît de cît reală asupra grupului ar trebui să vă spun că deși erau foarte caraghioși între ei domnește o ierarhie severă, o supunere oarbă, dusă pînă la prostie. Sînt de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un aer de atotștiutor. Pangratty făcu ochii mari "Credeți... Mă rog, orice e posibil. Cum am apărut am fost îndreptat mai mult prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
veni la șapte și jumătate și atunci totul va fi deja în mîna organizatorilor, Poșta, Telegraful, Radioul, Primăria, cazărmile, sediul Poliției și Comenduirea garnizoanei. Am fost acolo, domnule Mihail, și am văzut cu ochii mei planul. Prezentarea a făcut-o locotenentul Georgescu, vorbește scurt, aproape lătrat și se pare că este un geniu al organizării. Totul este planificat, pe minute, nu le trebuie mai mult de un sfert de oră, hai să zic o jumătate, și Bucureștiul e în mîna lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
eu, ușor speriat, poate avea numai emoții, planul său reușise aproape sută la sută, obținuse ceea ce era mai important, de fapt atinsese ținta principală, dar n-a putut răbda și a întrebat "și cum rămîne cu Consiliul de Miniștri?" Atunci locotenentul Georgescu a încremenit. S-a uitat întîi la inginerul Stoicescu, apoi la inginerul Corvino. Mi-am dat seama în acea clipă că domnul Bîlbîie a făcut o greșeală, dar nu puteam ști care este greșeala și mai ales nu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mi-am dat seama în acea clipă că domnul Bîlbîie a făcut o greșeală, dar nu puteam ști care este greșeala și mai ales nu eram deloc în situația să-l pot ajuta. Trebuie să vă spun, domnule Mihail, că locotenentul Georgescu e un om în preajma căruia nu e bine să stai prea mult. Are o tăcere și privire atît de întunecată, încît poate dărîma pe dinlăuntru orice suflet. Este înspăimîntător și la vedere, nici nu știu cum l-au primit la școala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ori cămașa, îndesat, picioare scurte, butucănoase, încît nu poate să meargă decît cu pași repezi și mici, ca un automat. Ați văzut, cred, automatele de pe la bîlciuri, la tragerea la țintă, întărește ochi și mînă pentru patria română, cam așa arăta locotenentul Georgescu. Un automat cu o minte diabolică, vă dați seama, bietul Bîlbîie a pus o întrebare care putea fi normală, toate punctele principale erau pomenite în afară de Consiliul de Miniștri. S-a uitat Georgescu la cei doi, Stoicescu și Corvino făcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]