KorAP: Find »[drukola/base=locotenent-colonel & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...10 11 12 ...70 >

1,747 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303

cu agenții sovietici identificați a activa în România. Unele explozii survenite în cadrul unor rafinării și câteva ciocniri de trenuri au atras atenția Abwehr-ului, care a suspectat executarea unor acte de sabotaj. În consecință, la 10 decembrie 1939, amiralul Canaris și locotenent-colonel Bentivegni, șeful Secției Contrainformații Ofensive, au venit la București, unde timp de două zile au pus la punct întărirea măsurilor de contrasabotaj și contraspionaj. Ionescu-Micandru s-a deplasat în capitala Germaniei la 18 decembrie 1939, iar discuțiile au avut ca

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lucra pe mai multe tablouri. Colaborarea cu aliații tradiționali a fost menținută la nivelul unui schimb de informații și tatonări reciproce asupra raporturilor geopolitice continentale. Pentru o imagine cât mai corectă, Moruzov l-a trimis într-un turneu european pe locotenent-colonel Gheorghe N. Petrescu, fost șef al Biroului 2 Contrainformații din Secția a II-a Informații și detașat ca atașat tactic pe lângă Serviciul Secret. Acesta a efectuat, în perioada 3-18 martie 1939, o vizită în Polonia, Cehoslovacia, Germania, Anglia și Franța

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
informații, agenții români au aflat că serviciul de spionaj și contraspionaj ungar pentru Ardeal își avea sediul în Cluj, pe strada Regele Carol al II-lea nr. 10, în fostul local al Corpului 6 Armată român, fiind condus de un locotenent-colonel. Punctual, problemele urmările de Poliția Tunel erau, în ordine, cele economice, politice, sociale și militare. O atenție deosebită a fost acordată posibilității și intențiilor Ungariei de a ataca România, dar și acțiunilor care vizau „distrugerea rezistenței morale a națiunii românești

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Între 15 mai și 1 octombrie 1922 a urmat un curs de informații, fiind propus de colonelul Ion Antonescu, șeful Școlii de Cavalerie. La 31 mai 1938 a demisionat din cadrele active și a trecut la pensie cu gradul de locotenent-colonel, figurând ca rezervist la Regimentul 4 Călărași. Până atunci a mai activat în Regimentele 5 Călărași (1917-1920), 4 Roșiori (1924-1928), Brigada 2 Roșiori (1928-1931), Regimentele 6 Călărași (1931-1932), 16 Călărași (1933), 9 Roșiori (1934) și 10 Roșiori (1937). S-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Ionel Stănescu, subdirector general (1942), Eugen Negulescu, directorul Poliției de Siguranță (din 1941), urmat în funcție de colonel Alexandru Bădescu (1943-1944), Virgil Bădulescu, subdirector al Poliției de Siguranță (1941), chestor Emil Iagolnița, șeful Serviciul Poliției de Siguranță din P.P.C. (1941), urmat de locotenent-colonel Ștefan Manolescu (din 1942). A.2. Corpul Detectivilor Corpul Detectivilor a fost una din structurile ostracizate în timpul statului național-legionar din cauza efortului informativ depus, cu bune rezultate, împotriva Gărzii de Fier. Șeful Corpului Detectivilor, Niki Ștefănescu, avansat apoi ca subdirector în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
lei care au fost împărțiți astfel: 40.000 Ecaterina I. Florea, 10.000 copilul Nicolae I. Mărunțelu și 10.000 soldatul concentrat A. Ghițescu, iar cei doi jandarmi au fost citați prin Ordin de Zi pe I.G.J. Cei trei parașutiști, locotenent-colonel A. C. G. de Chastelain, șeful misiunii, maior I. Porter și căpitanul S. Mețianu, de origine română, aveau în principal misiunea de a-l informa pe Iuliu Maniu despre situația României, situație care presupunea o capitulare necondiționată în fața sovieticilor. Paradoxul l-

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
2 Jandarmi, iar în foaia de notare comandantul său l-a evidențiat ca fiind „un excelent ofițer de jandarmi care trebuie să înainteze până la cele mai înalte trepte ale ierarhiei militare” și îl propune a fi avansat la gradul de locotenent-colonel la excepțional. La această propunere s-au alăturat generalii Condeescu, comandantul Brigăzii 1 Jandarmi și Ștefănescu, comandantul Corpului de Jandarmi. În perioada 1 aprilie 1919-1 noiembrie 1920, maiorul Vasiliu s-a aflat la conducerea Batalionului Independent de Jandarmi „Moldova” din

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
administrare, jandarmeria din regiunea alipită la România s-a prezentat „în mod vădit mai bine decât cea din celelalte provincii”, iar generalul Ștefănescu îl propune din nou la avansare în mod excepțional, iar aceasta se produce la 1 septembrie 1919. Locotenent-colonel Vasiliu este numit, la 1 noiembrie 1920, ajutor al comandantului Regimentului 1 Jandarmi, până la 1 aprilie 1921, după care este o perioadă director al alimentării din Subsecretariatul de Stat al Refacerii și Aprovizionării și este propus a fi avansat la

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
că sublocotenentul Tobescu a comandat o secție din compania de mitraliere, care a fost găsită la inspecții „prea bine pregătită atât teoretic cât și practic”, iar el a fost considerat „în general, un prea bun ofițer”, după cum consemnează comandantul regimentului, locotenent-colonelul Poșulescu. Luptele la care a luat parte în perioada 14 august-5 septembrie 1916 au evidențiat Compania II-a din Batalionul I, unitatea pe care o comanda, dar pe 4 septembrie 1916 „a fost contuzionat din cauza unui obuz ce căzuse în

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
al II-lea. Pe 27 septembrie 1930 este din nou numit în fruntea Comisiei de disciplină, ulterior fiind mutat în interesul serviciului la Inspectoratul General al Jandarmeriei (1 octombrie 1931), unde a primit șefia Serviciului Jandarmeriei. Avansarea la gradul de locotenent-colonel (1 aprilie 1932) i-a adus și mutarea la Inspectoratul de Jandarmi Focșani, ca șef al Serviciului de Poliție și Comandament (1 aprilie 1934), șef al Serviciului Administrativ (15 iunie-5 iulie 1934), președinte al Comisiei de disciplină (15 iunie-8 octombrie

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
trecutului”, după cum notează același general. Acesta a mai constatat că ofițerul a ajutat la formarea unei doctrine în jandarmerie, „organizând acest serviciu de la Inspectoratul General până la posturi în cele mai perfecte condiții de funcționare”. Anul 1935 l-a găsit pe locotenent-colonelul Tobescu la conducerea Centrului de Instrucție nr. 2 Jandarmi din Găești, mutat în interes de serviciu, după aceea fiind rechemat la Inspectoratul București. Din 1 octombrie 1935 se află la conducerea Sectorului Informativ Ploiești, peste doi ani este mutat provizoriu

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
conducerea Sectorului Informativ Ploiești, peste doi ani este mutat provizoriu la comanda Inspectoratului Chișinău (1 noiembrie 1937), pentru a fi confirmat în funcție un an mai târziu (1 septembrie 1938). Generalul Barbu Pârâianu, comandantul Jandarmeriei, a considerat, în 1937, că locotenent-colonelul Tobescu „a activat foarte mult pe terenul informativ, obținând foarte frumoase rezultate”, în timp ce anul următor, 1938, prin munca desfășurată „a stăpânit cu fermitate problemele polițienești ale Basarabiei”. Prin Înalt Decret Regal nr. 2069/938 a fost avansat la gradul de

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Antonescu și de Mihai Antonescu, primind totodată și viza de intrare în Elveția. În perioada următoare cei doi au trecut prin Joița, București, Topoloveni (unde discută cu Ion Mihalache), București și Voinești, unde au fost arestați de jandarmii conduși de locotenent-colonelul Sachelarie Teodorescu, adjunctul lui Tobescu la Direcția Siguranței și Ordinii Publice, în data de 24 septembrie 1944. Între timp, generalul Tobescu a fost dat lipsă la apel (24 august 1944), dat dezertor (26 august 1944) și mutat la dispoziția Secretariatului

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
de maior Xenofon Tarnavschi. Acesta din urmă a fost înlocuit, la 14 august 1944, cu maiorul Nicolae Tătăranu din Batalionul 14 Mitraliere Divizionar, pentru a-și putea efectua stagiul pe front, conform normelor în vigoare. Decizia a prevăzut, totuși, ca locotenent-colonel Tarnavschi să plece la noua unitate „după două luni” de la sosirea înlocuitorului. La aceeași dată a fost înlocuit și adjunctul său, maior Gheorghe Petrovan, în locul căruia a fost numit căpitan Vasile Groșescu din Regimentul 22 Infanterie. Centrul de Informații „B

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la noua unitate „după două luni” de la sosirea înlocuitorului. La aceeași dată a fost înlocuit și adjunctul său, maior Gheorghe Petrovan, în locul căruia a fost numit căpitan Vasile Groșescu din Regimentul 22 Infanterie. Centrul de Informații „B” (Chișinău), condus de locotenent-colonel Alexandru Ionescu, a fost atașat, din iunie 1941, Armatei 4 române și a avansat până la Odessa, în peninsula Crimeea și peninsula Taman. A avut în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fost atașat, din iunie 1941, Armatei 4 române și a avansat până la Odessa, în peninsula Crimeea și peninsula Taman. A avut în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan și căpitan Erhan). Locotenent-colonel Ionescu a fost trecut la comandă (14 august 1944) și înlocuit cu locotenent-colonel Ioachim Tarlev din Regimentul 2 Transmisiuni, în timp ce maiorul Alexandru Fulga a lăsat locul de adjunct căpitanului Gheorghe Georgescu din Regimentul 8 Vânători. Maiorul Dumitru Coltofeanu a comandat

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
în peninsula Crimeea și peninsula Taman. A avut în subordine Subcentrul nr. 6 Simferopol (maior Vasile Patriche) și Subcentrul nr. 7 Taman (căpitan Prodan și căpitan Erhan). Locotenent-colonel Ionescu a fost trecut la comandă (14 august 1944) și înlocuit cu locotenent-colonel Ioachim Tarlev din Regimentul 2 Transmisiuni, în timp ce maiorul Alexandru Fulga a lăsat locul de adjunct căpitanului Gheorghe Georgescu din Regimentul 8 Vânători. Maiorul Dumitru Coltofeanu a comandat Centrul de Informații „C” (Brașov), care avea în subordine Subcentrele nr. 8 și

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
9. Colonel Ioan Dumitrescu (Regimentul 10 Vânători) a devenit șeful Centrului „C” în locul colonelului Coltofeanu, însă acesta din urmă a primit ordin să rămână patru luni pentru predarea-primirea structurii. Împreună cu șeful Centrului a fost schimbat și șeful Subcentrului nr. 9, locotenent-colonel Aurel Corcan, cu căpitanul Gheorghe Duțescu din Batalionul 13 Vânători Munte. Extinderea problematicilor informative a creat cadrul înființării altor structuri pentru culegerea de date: Centrul de Informații „D” (Constanța), cu Subcentrele nr. 17 Giurgiu și nr. 21 Galați, respectiv Centrul

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
din Batalionul 13 Vânători Munte. Extinderea problematicilor informative a creat cadrul înființării altor structuri pentru culegerea de date: Centrul de Informații „D” (Constanța), cu Subcentrele nr. 17 Giurgiu și nr. 21 Galați, respectiv Centrul de Informații „E” (Arad), sub conducerea locotenent-colonelului Eftimie Căpușe. Acesta a coordonat activitatea Subcentrelor nr. 10 Arad (maior Petre Poenaru), nr. 11 Turnu-Severin (căpitan Justin Hera), nr. 12 Timișoara (maior Aurel Maniu) și nr. 13 Orșova (maior Victor Georgescu). La aceeași dată, 14 august 1944, întreaga echipă

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
maior Petre Poenaru), nr. 11 Turnu-Severin (căpitan Justin Hera), nr. 12 Timișoara (maior Aurel Maniu) și nr. 13 Orșova (maior Victor Georgescu). La aceeași dată, 14 august 1944, întreaga echipă de conducere a Centrului și a Subcentrelor a fost schimbată: locotenent-colonel Octavian Blaga (de la Biroul Statistic Militar Sibiu) la șefia Centrului, căpitan Petre Dumitrescu (de la Regimentul 2 Vânători Gardă) la Subcentrul nr. 10, căpitan Nicolae D. Săraru (de la Batalionul 18 Vânători Munte) la Subcentrul nr. 11 și căpitan Nicolae T. Malcica

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
sa. Sub amenințarea concedierii de la fabrica de beton din Dorna-Tătăruș (Bihor) și trimiterea la lucru în mine, 15 români au preferat să treacă la religia reformată. B.3. Evoluția activității contrainformative Latura contrainformativă a fost asigurată de Biroul 2 Contrainformații (locotenent-colonel Gh. N. Petrescu, apoi locotenent-colonel I. Catană), care a coordonat activitatea Birourilor Statistice Militare, acestea conținând experiența și profesionalismul dobândite în decursul anilor de când au fost înființate. Biroul Statistic Militar București și-a creat rezidențe la Craiova, Ploiești și Buzău

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
fabrica de beton din Dorna-Tătăruș (Bihor) și trimiterea la lucru în mine, 15 români au preferat să treacă la religia reformată. B.3. Evoluția activității contrainformative Latura contrainformativă a fost asigurată de Biroul 2 Contrainformații (locotenent-colonel Gh. N. Petrescu, apoi locotenent-colonel I. Catană), care a coordonat activitatea Birourilor Statistice Militare, acestea conținând experiența și profesionalismul dobândite în decursul anilor de când au fost înființate. Biroul Statistic Militar București și-a creat rezidențe la Craiova, Ploiești și Buzău, Biroul Focșani a înființat nuclee

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
la Bârlad și Bacău, iar cel de la Sibiu a dezvoltat o rețea în localități din Ardealul cedat. Au mai fost înființate și alte structuri, în principal datorită avansării trupelor operative, în Iași, Chișinău ș.a. Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Sibiu a dezvoltat o rețea în localități din Ardealul cedat. Au mai fost înființate și alte structuri, în principal datorită avansării trupelor operative, în Iași, Chișinău ș.a. Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin (Regimentul 9 Infanterie). Din punct de vedere

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]
Structura contrainformativă din Capitală, condusă de locotenent-colonel Ion Almăjan, a fost preluată de locotenent-colonel Anton Popovici (Divizia 6 Infanterie), Biroul din Focșani (maior Constantin Stoicescu) a primit în frunte pe maior Ion Săhăreanu (Regimentul 21 Infanterie), iar Biroul din Sibiu (locotenent-colonel Octavian Blaga) pe căpitan Alexandru Savin (Regimentul 9 Infanterie). Din punct de vedere al obiectivelor principale, acestea s-au axat pe cele din zonele sensibile pentru economie, respectiv regiunea petroliferă și cea dunăreană. În zona petroliferă, Secția a II-a

Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU (2010) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]