314 matches
-
de migrare a carbonaților în timpul și după sedimentarea materialului. De obicei, loessul este nestratificat, dar prin sedimentare în apă se poate determina stratificarea rocii.Structura poroasă poate fi explicată prin granulele mai mari de nisip care au ajuns în structura loessului. Prin dizolvarea prafului de calcar în apă și depunerea sa ulterioară, apar formațiuni cu forme curioase, denumite "concrețiuni".Particulele, sau grupările din rocă, au o formă colțuroasă, lucru care explică existența pereților verticali de loess pe coastele dealurilor sau pe
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
care au ajuns în structura loessului. Prin dizolvarea prafului de calcar în apă și depunerea sa ulterioară, apar formațiuni cu forme curioase, denumite "concrețiuni".Particulele, sau grupările din rocă, au o formă colțuroasă, lucru care explică existența pereților verticali de loess pe coastele dealurilor sau pe flancurile văilor. Loessul este produs prin sedimentarea diferitelor particule de roci sau minerale, create de acțiunea intemperiilor la distanțe de zeci sau sute de kilometri, și aduse de vânt și depuse frecvent pe flancurile (opuse
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
prafului de calcar în apă și depunerea sa ulterioară, apar formațiuni cu forme curioase, denumite "concrețiuni".Particulele, sau grupările din rocă, au o formă colțuroasă, lucru care explică existența pereților verticali de loess pe coastele dealurilor sau pe flancurile văilor. Loessul este produs prin sedimentarea diferitelor particule de roci sau minerale, create de acțiunea intemperiilor la distanțe de zeci sau sute de kilometri, și aduse de vânt și depuse frecvent pe flancurile (opuse vântului) văilor apelor curgătoare.Formarea rocii a avut
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
zeci sau sute de kilometri, și aduse de vânt și depuse frecvent pe flancurile (opuse vântului) văilor apelor curgătoare.Formarea rocii a avut loc mai ales când exista o vegetație săracă, după perioada rece de glaciațiune, sau în zona Alpilor. Loessul s-a format pe flancurile unor dealuri și văi, locuri care au împiedicat transportul mai departe al particulelor de către vânt. Răspândirea depozitelor de loess variază de la 5% in America de Sud, la 16% în Asia. În România, loessul reprezintă 17% din suprafața
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
mai ales când exista o vegetație săracă, după perioada rece de glaciațiune, sau în zona Alpilor. Loessul s-a format pe flancurile unor dealuri și văi, locuri care au împiedicat transportul mai departe al particulelor de către vânt. Răspândirea depozitelor de loess variază de la 5% in America de Sud, la 16% în Asia. În România, loessul reprezintă 17% din suprafața țării. Grosimea depozitelor de loess variază și ea, de la paturi subțiri la masive groase de sute de metri. În medie, pe continentul european, grosimea
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
sau în zona Alpilor. Loessul s-a format pe flancurile unor dealuri și văi, locuri care au împiedicat transportul mai departe al particulelor de către vânt. Răspândirea depozitelor de loess variază de la 5% in America de Sud, la 16% în Asia. În România, loessul reprezintă 17% din suprafața țării. Grosimea depozitelor de loess variază și ea, de la paturi subțiri la masive groase de sute de metri. În medie, pe continentul european, grosimea este de 30-40 de metri, pe când în Asia, depunerile de loess pot
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
flancurile unor dealuri și văi, locuri care au împiedicat transportul mai departe al particulelor de către vânt. Răspândirea depozitelor de loess variază de la 5% in America de Sud, la 16% în Asia. În România, loessul reprezintă 17% din suprafața țării. Grosimea depozitelor de loess variază și ea, de la paturi subțiri la masive groase de sute de metri. În medie, pe continentul european, grosimea este de 30-40 de metri, pe când în Asia, depunerile de loess pot ajunge până la 400 de metri. În România, loessul se
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
România, loessul reprezintă 17% din suprafața țării. Grosimea depozitelor de loess variază și ea, de la paturi subțiri la masive groase de sute de metri. În medie, pe continentul european, grosimea este de 30-40 de metri, pe când în Asia, depunerile de loess pot ajunge până la 400 de metri. În România, loessul se găsește sub altitudini de 400 de metri, în Câmpia Română, în Dobrogea și în estul Moldovei. Grosimea stratului de loess crește de la vest la est, de la câțiva metri în Oltenia
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
de loess variază și ea, de la paturi subțiri la masive groase de sute de metri. În medie, pe continentul european, grosimea este de 30-40 de metri, pe când în Asia, depunerile de loess pot ajunge până la 400 de metri. În România, loessul se găsește sub altitudini de 400 de metri, în Câmpia Română, în Dobrogea și în estul Moldovei. Grosimea stratului de loess crește de la vest la est, de la câțiva metri în Oltenia, la 20-30 de metri în Estul Bărăganului și până la
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
este de 30-40 de metri, pe când în Asia, depunerile de loess pot ajunge până la 400 de metri. În România, loessul se găsește sub altitudini de 400 de metri, în Câmpia Română, în Dobrogea și în estul Moldovei. Grosimea stratului de loess crește de la vest la est, de la câțiva metri în Oltenia, la 20-30 de metri în Estul Bărăganului și până la 60 de metri pe malul drept al Dunării de la Ostrov. Natura rocii subiacente influențeaza condiția de circulație a apei de infiltrație
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
crește de la vest la est, de la câțiva metri în Oltenia, la 20-30 de metri în Estul Bărăganului și până la 60 de metri pe malul drept al Dunării de la Ostrov. Natura rocii subiacente influențeaza condiția de circulație a apei de infiltrație. Loessul de Oltenia și din Câmpia Română acoperă straturi de pietriș deasupra unor depozite levantine, pe când în Dobrogea este așternut peste calcar samatic sau argilă aptiană, iar în Moldova peste pietrișuri sau marne cuaternale. Patul de pietriș sau nisipul asigură o
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
samatic sau argilă aptiană, iar în Moldova peste pietrișuri sau marne cuaternale. Patul de pietriș sau nisipul asigură o bună drenare a apei spre adâncime, în timp ce un pat argilos sau mărnos, face ca apa să stagneze la partea inferioară a loessului, provocând umezirea intensă a acestuia. În Germania de exemplu / în paranteze landul federal sau zona geografică: În Europa se poate aminti Silezia, zona cu cernoziom din Ucraina, pe flancurile văilor de fluvii. În China pe cursul Fluviului Galben straturi până la
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
acestuia. În Germania de exemplu / în paranteze landul federal sau zona geografică: În Europa se poate aminti Silezia, zona cu cernoziom din Ucraina, pe flancurile văilor de fluvii. În China pe cursul Fluviului Galben straturi până la 400 m grosime de loess. Mulțumită acestor depuneri solul este deosebit de fertil, ceea ce a favorizat cultura plantelor. Loessul este important și pentru medicină prin "Heilerde" (l. germană: pământ tămăduitor), aplicat extern în caz de inflamații musculare, articulare, sau cu rezultate cosmetice, ca și pe cale internă
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
Europa se poate aminti Silezia, zona cu cernoziom din Ucraina, pe flancurile văilor de fluvii. În China pe cursul Fluviului Galben straturi până la 400 m grosime de loess. Mulțumită acestor depuneri solul este deosebit de fertil, ceea ce a favorizat cultura plantelor. Loessul este important și pentru medicină prin "Heilerde" (l. germană: pământ tămăduitor), aplicat extern în caz de inflamații musculare, articulare, sau cu rezultate cosmetice, ca și pe cale internă în combaterea hiperacidității gastrice, a unor anumite forme de diaree, sau prin blocarea
Loess () [Corola-website/Science/304243_a_305572]
-
efectuat studii privind anatomia comparată a primatelor și a omului. A inițiat studii multilaterale asupra paleoliticului de pe teritoriul României, aprofundând probleme de stratigrafie, paleontologie și arheologie. Din studiile efectuate în aceste domenii el a publicat lucrarea "Date paleolitice pentru stratigrafia loessului în nordul Basarabiei", apărută în 1930 și distinsă cu premiul Academiei Române. Una dintre realizările remarcabile ale profesorului Ioan Gh. Botez a fost descoperirea, pentru prima oară pe teritoriul României, în săpăturile de la Cormani, efectuate împreună cu cercetători de la catedra sa de la
Ioan Gh. Botez () [Corola-website/Science/309709_a_311038]
-
Cucova se află la nord de Valea Seaca. În partea de sud se află cătunul Pălămida (fost sat) - locuit în principal de locuitori de etnici romi. Cuvertura sedimentara, care către suprafață conține depozite cuaternare din nisipuri, pietrișuri, argile, nisipuri argiloase, loessuri și depozite loessoide, este suprapusa unui soclu cristalin. Grosimea depozitelor cuaternare depășește câteva sute de m, ca efect al intensității deosebite a mișcărilor negative din această perioadă geologică. Fundamentul cuverturii (format în Meoțian) este constituit de molasa pericarpatica, ce cuprinde
Comuna Valea Seacă, Bacău () [Corola-website/Science/310143_a_311472]
-
apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess (lut gălbui). Acest strat poate fi găsit și în zilele noastre și observat la forarea fântânilor, la adâncime de 0,5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip și pietriș, ceea ce determină dificultățile de cultivare a acestor soluri. Câmpia ocupă partea
Comuna Beltiug, Satu Mare () [Corola-website/Science/310724_a_312053]
-
apelor Mării Panonice, care intră asemenea unui golf până la poalele Culmii Codrului și la marginea dealurilor Silvaniei. În urma retragerii apelor mării a rămas un mâl la suprafața scoarței terestre, care a fost ridicat de vânturi și depus sub formă de loess, numit și lut gălbui (Ghițescu, L. 1972, pg. 50). Acest strat poate fi găsit și în zilele noastre și observat la forarea fântânilor , la adâncime de 0,5-1 metri, suprapus peste straturi de nisip și pietriș. Câmpia Eriului are aceeași
Comuna Acâș, Satu Mare () [Corola-website/Science/310723_a_312052]
-
14 cartiere: Brenig, Dersdorf, Hemmerich, Hersel (R), Kardorf, Merten, Rösberg, Roisdorf, Sechtem, Uedorf (R), Walberberg, Waldorf și Widdig (R). "R=localitate pe Rin" Ținutul este o regiune locuită din timpuri străvechi de om, la est de Vorgebirge pe terasa de loess de pe malul stâng al Rinului, între Bornheim și Sechtem este o zonă care atesteză acest lucru prin numeroasele urme arheologice. Aceste urme constau din morminte, unelte de piatră, ca și obiecte din epoca bronzului sau fierului. De asemenea în apropire
Bornheim (Rheinland) () [Corola-website/Science/309360_a_310689]
-
prof. Ludovic Mrazek a fost președinte al Academiei Române. Este autorul a peste 100 de lucrări științifice, susținând de asemenea conferințe în numeroase domenii: minele de aur din România, clasificarea flisului românesc, depozitele de sulf din România, originea lacurilor sărate, originea loessului, exploatările miniere din România etc. Ludovic Mrazek a încetat din viață la 9 iunie 1944 în București.
Ludovic Mrazek () [Corola-website/Science/305705_a_307034]
-
amfibolite, intens dezagregate. Spre nord-vest, culmea Pricopanului se prelungește prin Dealul Sărărica, dar cu înălțimi mai mici. Tot spre vest, urmează a doua culme secundară, paralelă cu cele precedente, formată din mai multe masive mamelonare, cu caracter insular, înecate în loess și așezate în culise, în care se deosebesc dealurile Orliga (117 m), Carcaliu (95 m), Piatra Rîioasă (112 m), Priopcea (409 m) și Mircea Vodă (206 m). Acestea sunt constituite din cuarțite, care predomina în masivul Priopcea, din micașituri, filite
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
de 11.321 ha, incluzând două lanțuri muntoase principale: Pricopan-Megina ( în capătul nord-vestic) și Macin ( în partea centrală și sud-estică) separate prin depresiunea Greci. Tipurile de roci dominante sunt granițele, porfirele, argilă cu caolin, cuarțul și recent depozitatele straturi de loess. Din suprafața totală a parcului, 11.291 ha aparțin Administrației Naționale a Pădurilor, din care 10.160 ha sunt păduri, 940 ha sunt terenuri neproductive, 130 ha sunt habitate stâncoase și 61 ha sunt alocate administrației, restul de 30 ha
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
pelagică (formată separat de aluviunile recente ale țărmului sau malurilor) din România. Insula este geologic o parte a podișului Măcinului, un rest de grind continental stâncos, fiind constituită din calcare mezozoice și triasice, și parțial acoperită cu o pătură de loess. Pe țărmul nordic al insulei, există izvoare termale, încă nestudiate, care conferă insulei un interes științific deosebit. În ultima perioadă glaciară, Popina a fost un deal, înconjurat de ape odată cu ridicarea postglaciară a nivelului Mării Negre, acum zece-opt mii de ani
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
pădurilor ca și pășunile sau fânețele unde trăiesc de obicei un număr mare de insecte. În prezent poate fi întâlnită și în parcurile mai mari. Pasărea are cuibul în apropierea apelor unde sapă galerii în malurile din argilă, gresie sau loess. În lipsa hranei se apropie și de așezările omenești. Este o pasăre activă ziua, hrana principală a ei o constituie insectele (păduchi de plante, gândaci, libelule, lăcuste, urechelnițe), amfibii reptile mici pe care le pândesc, numai în timpul migrației consumă și vegetale
Dumbrăveancă () [Corola-website/Science/314452_a_315781]
-
la apus de terasă, este constituit în două terase de abraziune marină cu altitudinea de 35-55 m si 55-85 m, cu aspect de poduri ușor ondulate, presărate cu martori de eroziune. Aceste terase, acoperite de o cuvertură de depozite de loess, sunt martorele unor perioade mai vechi, interglaciare, din ultimele două milioane de ani, când nivelul mării era mai ridicat decât astăzi cu înălțimile respective. Formele de acumulare marină și lacustră sunt recente (cel mult 2200 de ani), fiind situate între litoralul
Litoralul românesc () [Corola-website/Science/313374_a_314703]