402 matches
-
că păcătuiește logica de astăzi. Formalismul trece indiferența lumii în indiferența conștiinței. Și nu secătuiește el totul, atunci când nu știe să regăsească conștiința? Știți imaginile lui Escher în care scările nu duc nicăieri. "Dar, priviți-le, sânt scări, nu?" - spun logicienii. Însă o scară care nu duce nicăieri nu este scară. Îmi place să înțeleg istoria lumii nu hegelian, ci prin tabloul categoriilor kantiene: necesar, real, posibil. Până la greci a domnit necesarul: lumea prehelenă a stat sub natură, sub zei și
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
asupra lucrurilor și să dea socoteală de ele. "Fizica, spune Weizsäcker, este o logică." Biologia, cu codurile ei genetice, se vrea o logică,una a viului. Istoria însăși visează la logică. Și în tot acest timp, când toți o așteaptă, logicienii își văd de treabă jucîndu-se grațios în sfera lui "de ce nu". - Este mult adevăr în ce spuneți, dar și mai mult loc pentru nuanțări sau chiar, uneori, pentru respingeri. În primul rând, logica matematică a crescut din lumea de astăzi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
funcționare, un conținut. Însă Maiorescu nu a greșit numai atunci când a criticat formele fără fond, ci a mai greșit încă o dată, când le-a instituit în singurul loc în care ele nu țineau: în filozofie. Mizeria lui Maiorescu, care era logician, a fost aceea de a pune pe lume forma goală acolo unde ea nu-și poate da singură conținutul. Dar de ce se întîmplă așa? De ce forma fără fond se face vinovată numai și numai în filozofie? Pentru că, între toate angajările
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ani își declină competența de a ocupa o catedră de filozofie, spunând că nu știe destulă sanscrită și greacă (germana nu era în discuție) - deci că nu are mijloacele de a se apropia de originar -, Maiorescu, în care vorbește acum logicianul, practicantul formei goale, se grăbește să creeze catedre de filozofie fără oameni pregătiți, chemîndu-l pe Negulescu la Iași, după doar șase luni de studii la Paris, și încurajează în locul travaliului pe textul original, prelegerea, deci tocmai forma de învățămînt care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de logică aplicată este trecut într-un registru epic și dramatic. Timp de două ore, Noica reface itinerarul lui Sorel, marcând fiecare pas, recapitulând periodic, creând suspansuri, întreținînd tensiunea și stârnind curiozitatea, producând spectaculoase "răsturnări de situații", făcând din autorul logician un cavaler rătăcitor care îi întîlnește în drumul lui pe Frege, Wittgenstein și von Wright, li se alătură o vreme, despărțindu-se de ei în final pentru a-și găsi drumul către un nou Land, în care logica este pusă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
în mintea lor până și excelența este o variabilă a puterii), pentru spulberarea unei reușite ce fusese edificată pe un fals al Istoriei. vineri, 21 iunie La Institutul de filozofie, în anii '70, aveam un coleg care, înainte de a deveni "logician", fusese croitor la Apaca. Avea în el o mitocănie rabelaisiană, deturnată și domolită de voluptatea și inocența cu care obișnuia să relateze scene al căror erou era și pe care, oricine în locul lui, le-ar fi păstrat pentru sine. Totul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
strugurii în peștera lui Polifem pentru a-l îmbăta pe acesta și a scăpa astfel de soarta grozavă pe care ciclopul le-o pregătea. Curând s-a dovedit însă că strugurii, al căror must tocmai îl băuserăm, fuseseră prelucrați astfel: logicianul nostru și soția lui (purtînd numele suav de Candida) se dezbrăcaseră goi-pușcă, se urcaseră în cadă și, la un moment dat, inspirați de ritualul bahic pe care îl resuscitau într-un apartament de bloc din Militari, trăiseră, scăldați pe jumătate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
gură. Atunci am avut revelația că morala are ca premisă imaginea de sine reflectată în ochii celorlalți și că, dacă imaginea aceasta rămâne "la sine" ― omisă, latentă și ascunsă cu grijă ―, morala poate deveni la limită ticăloșie discretă. Colegul meu logician era liber de felul îh care imaginea lui se reflecta în ceilalți și "morala" lui venea astfel de dinaintea oricărei morale. El era, ca să zic așa, premoral moral. Putea fi mitocan, nesimțit, hidos ― dar nu ticălos. Putea trăi ca și cum nimeni nu
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
internațional la metempsihoză În lungime”. „No pasarán”, râse Amparo. 29 Prin simplul fapt că ei Își schimbă și-și ascund numele, că mint În privința vârstei lor și fiindcă, așa cum admit ei Înșiși, vin fără să se lase recunoscuți, nu există logician care să poată nega că trebuie neapărat ca ei să existe cu adevărat. (Heinrich Neuhaus, Pia et ultimissima admonestatio de Fratribus Roseae-Crucis, nimirum: an sint? quales sint? unde nomen illud sibi asciverint, Danzig, Schmidlin, 1618 - ed. fr. 1623, p. 5
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
viitorului, tot ce putem face este să speculăm. Singurul lucru cu adevărat real este clipa prezentă, care se modifică în mod constant din speculație în amintire. Deci vezi? Cea mai mare parte a vieții noastre este iluzorie. Rhyme râse. În calitate de logician, de om de știință, ar fi vrut să lovească din plin în micul ei raționament. Dar nu fu în stare. Avea dreptate, concluzionă el. Își petrecuse atât de mult timp rememorând ce era Înainte și gândindu-se cât de tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
le-a cerut să-l urmeze, dar le-a netezit accesul la establishment-ul care a stabilit ce este și ce nu este important în filosofie. Pentru lumea mică a filosofiei carpato-danubiano-pontice, eu am fost multă vreme doamna Miroiu, soția logicianului. O femeie cam obraznică, insuficient de pătrunsă de respect pentru „cei de sus”. Dar o profesoară bună, implicabilă în treburi de „bucătărie” filosofică, mai ales în manuale școlare. Ce bine s-ar fi simțit mulți dintre colegii mei dacă aveam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
tehnician electronist 4. Alice Fletcher, subofițer USN, șef personal auxiliar habitat Deepsat 5. Rose C. Levy, auxiliar cl. II, habitat Deepsat MEMBRII ECHIPEI CIVILE 1. Theodore Fielding, astrofizician/geolog planetar 2. Elizabeth Halpern, zoolog/biochimist 3. Harold J. Adams, matematician/logician 4. Arthur Levine, biolog marin/biochimist 5. Norman Johnson, psiholog După ce studie lista, Norman spuse: — Este exact echipa propusă de mine inițial, cu excepția lui Levine. La vremea respectivă, chiar i-am intervievat și i-am testat. — Corect. — Dar dumneata Însuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Începu să apese pe taste. Nu după mult timp găsi un fișier cu denumirea: BIOG ECHIPA CONTACT FVN. Îl deschise: „Membrii civili ai echipei: 1. Theodore Fielding, astrofizician/geolog planetar 2. Elizabeth Halpern, zoolog/biochimist 3. Harold J. Adams, matematician/logician 4. Arthur Levine, biolog marin/biochimist 5. John F. Thompson, psiholog Alegeți:“ Norman se uita și nu-i venea să creadă. Îl cunoștea pe Jack Thompson, un psiholog tânăr și energic de la Yale. Thompson avea un renume mondial datorat studiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
n-a fost nici microb, nici insectă - ci altceva, dar de ce neapărat să fie un om? Cum nu știm să descurcăm un mister, gata, dăm vina pe om. În loc să tratăm misterele cu mistere, căutăm imediat asasini, incendiatori, complotiști, nebuni, trădători, logicieni, femei, Corday și ce-o mai fi, numai să aibă două mâini, două picioare și un cap pe umeri ca să-l tăiem cât ai zice pește. Eu cred că stadioanele din Glasgow au fost incendiate de o broască-țestoasă cu cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
CEL MAI MARE ARHITECT AL RĂZBOIULUI FULGER DIN ÎNTREAGA ISTORIE A UMANITĂȚII! COMENTARIUL ÎL ALERTĂ PUȚIN PE MARIN, CARE NU MAI FUSESE NICIODATĂ OBIECTUL UNOR ASEMENEA MANIFESTĂRI ȘI DECLARAȚII DE ADMIRAȚIE ȘI NICI NU SE CONSIDERASE VREODATĂ ALTFEL DECÂT UN LOGICIAN BUN, ÎNDEPLININDU-ȘI CORECT SARCINILE DIN DOMENIU. CHICOTIND, MARELE JUDECĂTOR ÎL ÎMPINSE CĂTRE CEILALȚI. \ OSCAR, ÎI SPUSE EL LUI PODRAGE, DĂ MÂNA CU CEL CĂRUIA ÎNFRÂNGEREA ÎI ESTE NECUNOSCUTĂ. OCHII ÎNGUȘTI CA DE OȚEL ÎȘI FIXARĂ NEMILOS PRIVIREA ÎNTR-AI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Noi nu sîntem niciodată ridicoli. O spaimă viscerală ne-a interzis asta de mult. Și de ce am fi sinceri? Omenirea a înebunit căutînd adevărul. Ideile filozofilor țîșnesc ca ieșite din malaxoare. Adevărul? Am rîs cu bucuria aprobării citind constatarea unui logician că de la Descartes încoace filozofia se luptă să-l ascundă. La urma urmei, prin conexiuni aleatorii, din adevăr sau neadevăr, repetat pînă la uzură, universul va rezulta așa cum e el, întreg și adevărat. Doar noi, închiși în lumi artificiale, ostrețe
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
521). În acest vag cuprins, pe care îl desco peră viața însăși, se ivește ceea ce nu poate fi spus și, deopo trivă, nonsensul însuși. Doar că, de această dată, nonsensul este departe de înțelesul său neutru, formal, cu care unii logicieni își bat capul dintotdeauna. 16. Lumea variată a nonsensului Mă întorc la una dintre scrierile târzii ale lui Ludwig Wittgenstein, Cercetări filozofice. Aproape cu fiecare fragment autorul caută să înțeleagă ce anume se întâmplă cu propozițiile și cuvintele noastre, cum
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
alle Theorie, / Und grün des Lebens goldner Baum («Gri, dragă prietene, e orice teorie, / Și verde arborele auriu al vieții»), pentru a afirma caracterul non-logic al gramaticii. În fața unor asemenea exemple, scria Steinthal, gramaticianul tace, neavând nimic de obiectat, în timp ce logicianul protestează. Gramaticianul tace pentru că nu este vorba de încălcarea regulilor unei anumite limbi (căci exemplele citate ar fi valabile în același sens și ar produce același efect în orice limbă).“<ref id="130">Eugeniu Coșeriu, Logica limbajului și logica gramaticii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
sunt pătrate“). Iar al treilea, uzajul extravagant al limbii, pare să comporte o gratuitate neobișnuită. De această dată, „dincolo de orice sens metaforic, se dorește tocmai exprimarea a ceva absurd“. Exact aici ar inter veni o diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea ce-l interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
diferență esențială între lingvist și logician. Anume, lingvistul admite ușor cazurile extravagante, socotind că ab 136 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE sur dul poate fi gândit și exprimat. Ceea ce-l interesează este doar coerența între gândirea absurdă și expresia sa. Logicianul, în schimb, nu ar accepta deloc așa ceva, căci pretinde un alt gen de coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
coerență, mai sever, așa cum este cea dintre gândire și obiectul acesteia. Pretinde ca obiectul gândirii să nu fie contradictoriu, imposibil („cerc pătrat“, „teorie gri“). A acuza pe cineva că vrea neapărat să se exprime extravagant înseamnă a vorbi cu vocea logicianului. Privim atunci felul său de expresie ca vinovat, amendabil. Există, desigur, și asemenea cazuri, când omul caută cu orice preț să fie auzit și văzut. Însă Coșeriu nu are în vedere aici o simplă intenție subiectivă, ci o posibilitate pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
propria sa libertate și de cea a limbii vorbite. Aș reține faptul că sunt în joc cel puțin două forme de coerență, una între gândire și obiectul ei și o alta între gândire și expresia ei. Când lipsește cea dintâi, logicianul se revoltă ime diat, energic și cu voce tare. Vecinul său, gramaticianul, tace și zâmbește în fața unor propoziții absurde. Nu doar el simte o anume bucurie, ci înainte de toate poetul, cel care își află locul propriu acolo unde limbajul se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
mod de a exprima cele absurde, cât și un mod absurd de exprimare. Coșeriu îndrăznește să folosească expresia „gândire absurdă“ („lingvistul admite și suspendarea «extravagantă» [...], cu condiția să existe o coerență între gândirea absurdă și expresia sa“), ceea ce pentru un logician este un nonsens. Am putea înțelege de aici că, sub anumite intenții, precum cea simbolică sau cea ludică, gândirea asumă pentru sine locul celor absurde. Absurde - din ce punct de vedere? Nu mă voi opri acum la această chestiune, deși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
e lipsit de contrazicere când demonstrarea oricărei ziceri din acel sistem e imposibilă. Așadar contradictoriu coincide în matematică cu universal-demonstrabil. Firește prin demonstrabil trebuie să înțelegem aici putința de a decide în sensul "adevăr" sau în sensul "fals". Litigiul între logicieni și intuiționiști revine în definitiv la chestiunea dacă săgeata de mai sus, dintre matematică și metamatematică nu e inversabilă, dacă cumva cele două sisteme sunt izomorfe sau numai homomorfe. Încercările lui Hilbert și a câtorva din elevii apropiați de a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Aș putea face asta, știți. De fapt, chiar cred că asta am să fac. Am avut necazuri cu mici găinari în ultimul timp și vor trimite pe cineva destul de repede. O să vă fie greu să-i oferiți o explicație, doamna Logician. — Eu n-aș face asta, Rra, replică ea. Vedeți dumneavoastră, știu totul despre Angel. El reacționă imediat. Trupul îi înțepeni și în aer se simți din nou mirosul acela acru, de data asta ceva mai puternic. — Da, continuă ea, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]