2,088 matches
-
instituția a fost redenumită în Academia Română. A fost președinte al Academiei Române de mai multe ori (1879 - 1882, 1884 - 1887, 1890 - 1893 și 1894 - 1895). Cartea "Scrisori către V. Alecsandri" este capodopera sa de scriitor. Născut în familia Ghica, era fiul logofătului Dimitrie Ghica și al Mariei Câmpineanu. A luat în ianuarie 1836 examenul de bacalaureat în litere, la Sorbona (Paris), după care a urmat Școala de arte și manufacturi (1836-1837). În august 1838 a devenit absolvent al Facultății de Științe din
Ion Ghica () [Corola-website/Science/297348_a_298677]
-
apare pentru prima oară cu denumirea de Pârtești. Stăpânirea localității de către mănăstirea sus-menționată a fost confirmată de domnitorii Petru Aron și Ștefan cel Mare. După jefuirea și distrugerea vechiului lăcaș de cult de către tătari (1527) și construirea unuia nou de către logofătul Toader Bubuiog (1530), o serie de alți domnitori vor confirma stăpânirea satului Pârtești de către Mănăstirea Humor. În partea de jos a satului Pârtești, pe vale (astăzi satul Pârteștii de Jos), a fost construită o biserică de lemn cu hramul "Sf.
Biserica de lemn din Pârteștii de Sus () [Corola-website/Science/321133_a_322462]
-
unde au înființat satul Cupca din ținutul Suceava și o mare moșie pe cursul superior al râului Ciuhur din ținutul Hotin; au întemeiat familia boiereasca Cupcini, celebra în Țară Moldovei. Cel mai influent reprezentant al ei a fost Ion Cupcini, logofăt și vornic în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Cupcini, în acel timp, stăpânea satul Cupca din ținutul Suceava și moșia Vadul de piatră de pe Ciuhuru, în ținutul Hotin. Proprietățile i-au fost confirmate printr-un document emis de voievod la
Cupșa () [Corola-website/Science/323664_a_324993]
-
Caradja și membrii Divanului său erau să fie răsturnați de la putere de un grup de conspiratori. Conducătorii acestora, printre care și doi "sudiți" austrieci, au fost executați. Boierii bănuiți de colaborare cu răzvrătiții (Constantin Filipescu, vornicul Constantin Bălăceanu și marele logofăt Grigore Ghica) au fost exilați la conacele de pe moșiile lor. În 1818, Caradja a dat țării un nou cod de legi, care a devenit cunoscut ca "legiuirea lui Caradja". Prin acesta se stabileau noi taxe feudale pentru țărani, iar femeile
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
cu familia în afara orașului pentru o plimbare. După patru ore, un mesager trimis de domn a anunțat boierii că vodă a părăsit țara și că numea o "căimăcămie" formată din banul Grigore Brâncovenu, vornicul Barbu Văcărescu, vistierul Grigore Ghica și logofătul Samurcaș. Caradja a fugit păzit de un grup de 300 de mercenari albanezi ("arnăuți") care l-au condus la Brașov. Toate podurile de la București la Brașov au fost distruse, ca nicio forță urmăritoare să nu-l mai ajungă. Caradja își
Ioan Caragea () [Corola-website/Science/304122_a_305451]
-
XX. Prima versiune românească a rugăciunii "Tatăl nostru", cu litere latine, avea să fie tipărită pentru prima dată nu în Țările Române, ci la Cracovia, într-o lucrare a polonezului Stanislau Sarnicki. „Rugăciunea domnească” fusese scrisă la cererea cărturarului polonez de logofătul Luca Stroici.
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
biserica mănăstirii este opera arhitectului constructor Constantin Braniște, cumnat cu Toader Movilă și cu Ion Vodă cel Viteaz. În jurul mănăstirii s-a format treptat satul Teodoreni, care și-a schimbat numele în Burdujeni, în perioada cât acesta a aparținut marelui logofăt și cronicar Miron Costin. Mănăstirea Teodoreni a fost zidită pe locul unde se afla o bisericuță din lemn, al cărui ctitor a fost Ștefan cel Mare. În jurul bisericuței existau întinderi pustii. Când mai târziu în locul acestei biserici, a luat ființă
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
bizantin deteriorată. De asemenea, există și doi suporți de lemn pictat pentru icoane, care datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Stranele sunt și ele vechi, provenind de la începutul secolului al XX-lea. Biserica a fost reparată pe la 1859 de logofătul Alecu Dimitrie Ghica și soția sa Ecaterina, proprietarii de atunci ai moșiei Păușești. În decursul timpului, biserica a mai suferit reparații în trei rânduri: 1900, 1950 și 1980. Biserica de lemn din Păușești dispune de obiecte de cult (potire și
Biserica de lemn din Păușești () [Corola-website/Science/317242_a_318571]
-
amintesc pentru prima dată de satul Fulga, numit pe atunci Smârciu, în timpul domniei lui Radu de la Afumați, voievodul care a reușit să mențină continuitatea statului muntean. Pentru sprijinul acordat în lupta pentru ocuparea tronului, Radu de la Afumați i-a dat logofătului Staico câteva moșii aflate la sud-est de cetatea Bucov și care se întindeau până dincolo de satul Smârciu, cuprinzând și trei părți din acesta. Așa a fost posibilă emiterea la 1 iunie 1526 a documentului (hrisovul) care face atestarea documentară a
Comuna Fulga, Prahova () [Corola-website/Science/301674_a_303003]
-
Ungariei la Mohacs, întreaga Peninsulă Balcanică și mare parte din Ungaria sunt pașalâcuri ale Imperiului Otoman, dar Transilvania (cu voievozi maghiari), Moldova și Țara Românească (cu voievozi români) rămân Principate autonome, cu propriile lor Sfaturi, suverani, legi, armate, flote dunărene, logofeți (ambasadori) și cu religia oficială creștină: ele plătesc tribut Sultanului turc dar nu fac parte din Imperiul acestuia, cum reiese în mod greșit din multe hărți moderne ilustrând istoria Europei sau Balcanilor. În timpul domniei fiului și succesorului lui Basarab I
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
sec. XIV, în Principatele Române au venit evrei din Europa Centrală (evrei așkenazi), iar în timpul dominației otomane, s-au stabilit aici în special evrei sefarzi, de origine spaniolă. "Jewish Encyclopedia" amintește că la curtea lui Ștefan cel Mare a fost logofăt un evreu, Ițhak fiul lui Beniamin Șor. Printre medicii lui Ștefan cel Mare era și un medic evreu . La București, în jurul anilor 1550, este pomenit un grup de evrei condus de David Ibn Usa, probabil liderul religios al comunității; mai
Istoria evreilor în România () [Corola-website/Science/302660_a_303989]
-
pridvor și pronaos și între pronaos și naos, acestea fiind demantelate ulterior. Porțiunile de zid păstrate în fundație aveau câte o fractură plasată aproximativ la mijloc, aceasta putând fi cauza demolării zidurilor. Ctitorul bisericii mănăstirii Coșula este vistiernicul și apoi logofătul Mateiaș, fiul pârcălabului Grumaz. Acesta provenea dintr-o veche familie de boieri din Moldova. El a ocupat dregătoria de mare vistiernic în timpul primei domnii a lui Petru Rareș (1527-1538), prima sa menționare printre dregătorii sfatului domnesc având loc într-un
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
între 7 martie și 13 iunie 1540), iar la 30 noiembrie 1540 este menționat ca al cincilea boier din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui Ștefan Mailat. În perioada
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
din Sfatul domnesc, dar fără dregătorie. După reîntoarcerea lui Petru Rareș pe tron în 1541, Mateiaș este numit în dregătoria de mare logofăt în locul lui Gavril Trotușan, care a fost ucis ca trădător. În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui Ștefan Mailat. În perioada captivității sale, domnitorul nu a numit niciun alt mare logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
trădător. În perioada iulie 1541 - martie 1545, marele logofăt Mateiaș s-a aflat ca ostatec la Făgăraș, fiind lăsat ca zălog acolo de Petru Rareș în locul lui Ștefan Mailat. În perioada captivității sale, domnitorul nu a numit niciun alt mare logofăt. Marele boier a fugit de la Făgăraș în perioada martie - aprilie 1545 și s-a înapoiat în Moldova prin Țara Românească. El apare într-un document al sfatului domnesc din 4 aprilie 1545. Mateiaș și-a păstrat dregătoria și în timpul domniei
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Horodniceni () [Corola-website/Science/321076_a_322405]
-
Brâncoveanu a fost pardosită biserica cu piatră, pictura originală refăcută, zidurile de incintă reînălțate, precum și mai multe chilii adăugate celorlalte vechi. De-a lungul timpului, numeroasele vicisitudini, precum cutremurele, ajung să deterioreze construcția mănăstirii fiind însă refăcută de fiecare dată. Logofătul Mitropoliei de la Târgoviște, chir Nicolae, a finanțat lucrările de refacere a mănăstirii după cutremurul din 1802. Iar după cutremurul din 10 noiembrie 1940, turnul clopotniță a fost reconstruit și chiliile renovate. Mai târziu a fost introdusă și electricitatea, alimentarea cu
Mănăstirea Viforâta () [Corola-website/Science/313821_a_315150]
-
provenind de la Vasko. El a făcut parte din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. După cum afirmă cronicarul moldovean Ion Neculce (1672-1745) în lucrarea sa O samă de cuvinte: Când au aședzat pace Ștefan-vodă cel Bun cu leșii, fiind Ion Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
Tăutul logofăt mare, l-au trimis sol la leși. Și au dăruit craiul leșescu Tăutului aceste sate la margine: Câmpul Lungu rusescu, Putila, Răstoaceli, Vijnița, Ispasul, Milie, Vilavce, Carapciul, Zamostie, Vascăuții, Voloca. Toate acestea le-au dăruit craiul leșescu Tăutului logofătului. Și au pus hotar apa Cirimușul, întru o duminică dimineața." În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe care a avut-o în timpul conflictului militar dintre Turcia și Rusia (1768-1774), Imperiul Habsburgic (Austria de astăzi) a primit o
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
era din paie și stuf, în fiecare primăvară, înainte de Paște, tinerii din sat, flăcăi și fete participau la repararea acoperișului și la ungerea cu humă a pereților, material care se găsea din belșug pe Holm. Acestei biserici i-a dăruit Logofătul Teodor Balș, stăpânul Darabanilor, Sfânta Evanghelie legată în alamă aurită și semnată de donator în anul 1857, care a fost apoi mutată în noua biserică de cărămidă, ctitorită în mijlocul satului. Legenda păstrată în sat spune că înainte de construcția bisericii noi
Bajura, Botoșani () [Corola-website/Science/300889_a_302218]
-
sfârșitul lunii februarie 1655 (pe stil vechi), acești mercenari (majoritatea de origine sârbă) s-au ridicat împotriva boierilor care îl sfătuiseră pe Constantin Șerban să-i concedieze și să-i dea afară din țară. Familia Brâncoveanu, în frunte cu marele logofăt Preda, era la casele din București. Preda Brâncoveanu a reușit să își răscumpere viața cu o mare sumă de bani, iar Constantin a fost salvat de slugi, care l-au substituit cu un copil de țigan, însă Papa Brâncoveanu a
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Obârșia din județul Romanați (actualmente în județul Olt). Astfel Constantin Brâncoveanu a devenit unicul moștenitor al unei averi considerabile. Brâncoveanu a înaintat repede în ierarhia boierească. În deceniul al optulea, a deținut pe rând dregătoriile de paharnic, postelnic al doilea, logofăt al doilea și logofăt. În 1674, Brâncoveanu a fost trimis de domnul Gheorghe Duca la Brașov, ca să îi convingă pe boierii refugiați acolo să se întoarcă în țară. Din delegație făceau parte și bunica sa maternă, Ilina (văduva postelnicului), și
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
actualmente în județul Olt). Astfel Constantin Brâncoveanu a devenit unicul moștenitor al unei averi considerabile. Brâncoveanu a înaintat repede în ierarhia boierească. În deceniul al optulea, a deținut pe rând dregătoriile de paharnic, postelnic al doilea, logofăt al doilea și logofăt. În 1674, Brâncoveanu a fost trimis de domnul Gheorghe Duca la Brașov, ca să îi convingă pe boierii refugiați acolo să se întoarcă în țară. Din delegație făceau parte și bunica sa maternă, Ilina (văduva postelnicului), și Pârvu Cantacuzino. După negocieri
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
Cantacuzino, la 5 noiembrie 1687; un prim tiraj era terminat în septembrie 1688, deci în timpul vieții acestuia. Al doilea tiraj s-a terminat abia în noiembrie 1688, sub noul domn. Potrivit unei note dintr-o altă tipăritură, Brâncoveanu, ca mare logofăt al Țării Românești, fusese „ispravnicul” lucrării de tipărire a acestei prime Biblii românești. Pe lângă tipografia mai veche înființată în 1678 la București de către mitropolitul Varlaam, s-au înființat acum câteva tipografii noi: la Buzău în 1691, prin strădaniile episcopului Mitrofan
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
cei mai de seamă enoriași. Biserica „Buna Vestire” din Iași a fost ctitorită de către vornicul Ion Tăutu și soția sa, Maria, între anii 1816-1818. Ioan Tăutu descindea dintr-o familie ilustră și foarte veche, avându-l ca înaintaș pe marele logofăt I. Tăutu, cel care l-a slujit cu credință pe Ștefan cel Mare și Sfânt. Biserica „Buna Vestire”, prin personalitatea pe care o arată în primul rând prin arhitectura interioară, prin slujitorii care au deservit-o și prin enoriașii ei
Biserica Buna Vestire din Iași () [Corola-website/Science/317952_a_319281]
-
domniței Elena Hangerli este sculptat un altorelief cu o coroană regală. Persoanele înmormântate în biserică sunt următoarele: Elena Hangerli s-a născut în anul 1795 și a fost căsătorită de două ori: mai întâi cu Ioan (Iancu) Ghica, fiul marelui logofăt Gheorghe Ghica (1739-1801) și al Anastasiei Costachi-Negel, și a doua oară cu Constantin Balș (3 iulie 1787 - 7 iunie 1845), fiul logofătului Constantin Balș "Ciuntul" (1744-1828). Constantin Balș a fost agă al Moldovei și apoi vornic. Cei doi soți au
Biserica Schimbarea la Față din Cucuteni () [Corola-website/Science/322178_a_323507]