2,956 matches
-
Eminescu. Aș putea să vorbesc o oră întreagă numai despre teologia din Luceafărul, despre personajul Hyperion, și să vă demonstrez că acest personaj este inspirat din Evanghelia după Ioan, din prologul Evangheliei după Ioan: „La început era cuvântul." Hyperion este logosul. Luați poemul, mai citiți o dată și vedeți că este personaj necreat, că este fiul Tatălui, pe care îl numește „Părinte", că el a participat, așa cum vă spuneam, logosul a participat la creație, deci este necreat. „Fii muritor ca mine!", îi
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
Ioan, din prologul Evangheliei după Ioan: „La început era cuvântul." Hyperion este logosul. Luați poemul, mai citiți o dată și vedeți că este personaj necreat, că este fiul Tatălui, pe care îl numește „Părinte", că el a participat, așa cum vă spuneam, logosul a participat la creație, deci este necreat. „Fii muritor ca mine!", îi spune fata de împărat. El își dă seama că nu se poate, pornește în acea fascinantă călătorie și, dacă îmi amintesc bine, „Vedea ca-n ziua cea dintâi
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
Noi" nu este pluralul maiestății, pe care îl folosește un suveran, un rege. Noi este noi gramatical, eu și tu. Noi nu avem nici timp, nici loc și nu cunoaștem nici moarte. Deci amândoi suntem supratemporali, supraspațiali și nemuritori. Este logosul. Este fiul Părintelui ceresc, al celui pe care îl numește Părinte, este nemuritor, este ființă increată, căruia Tatăl i-a încredințat o misiune, aceea de a lumina Pământul. Iisus Hristos a rostit: „Eu sunt lumina lumii." Luceafărul își are locul
ÎPS Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului: „Va trebui să ne reîntoarcem neapărat la principiile moralei creștine” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6016_a_7341]
-
disidenți, cîțiva oameni care au spus „NU". Am avut admirație și interes pentru stilul lui Grotowski, a lui Kantor, pentru vîlva și filosofia precipitatului Barba, pentru fenomenul Brook. Nu știu de ce, nu am mers cu experimentul mai mult decît în logos. Frămîntările artiștilor, neînțelegerea și respingerea celor din jur, luptele pe care trebuie să le poarte atunci cînd idealul lor, cînd arta este rațiunea însăși de a trăi au bîntuit mereu, au hăituit și ostenit mințile lor, trupurile. Citesc la pagina
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
nu e doar un instrument de cunoaștere și cu atît mai puțin un simplu mijloc de comunicare. Mai mult, limba nici măcar nu e creația oamenilor, ci un fenomen care se petrece concomitent cu specia umană. Detaliul că suntem însoțiți de logos în periplul nostru prin viață nu ne dă dreptul de a ne crede creatorii lui. Tocmai de aceea diversitatea limbilor nu poate fi redusă la unitatea unei gramatici universale din care putem deduce apoi structura particulară a fiecărei limbi. Logosul
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
logos în periplul nostru prin viață nu ne dă dreptul de a ne crede creatorii lui. Tocmai de aceea diversitatea limbilor nu poate fi redusă la unitatea unei gramatici universale din care putem deduce apoi structura particulară a fiecărei limbi. Logosul nu provine din creier, ci creierul s-a format sub influența logosului. Iată, într-o singură nuanță, esența gîndirii lui Coșeriu în marginea limbilor omenești. Volumul de față cuprinde prelegerile pe care profesorul le-a ținut la Tübingen în anii
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
ne crede creatorii lui. Tocmai de aceea diversitatea limbilor nu poate fi redusă la unitatea unei gramatici universale din care putem deduce apoi structura particulară a fiecărei limbi. Logosul nu provine din creier, ci creierul s-a format sub influența logosului. Iată, într-o singură nuanță, esența gîndirii lui Coșeriu în marginea limbilor omenești. Volumul de față cuprinde prelegerile pe care profesorul le-a ținut la Tübingen în anii 1968- 1969 și 1970 și 1971. Doi dintre studenții lui Coșeriu, Rudolf
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
aceeași vîrstă cu omul. În al doilea rînd, nu există o realitate a lumii independentă de limbă. Ce noi numim univers e imaginea pe care ne-o facem sub influența limbii. Prin urmare, structura universului lui e pendinte de structura logosului uman. Codul genetic e tot un limbaj a cărui structură e condiționată de limba cu care îl descriem. De aceea noi nu știm cum arăta realitatea în afara limbajului. Dependența de limbă nu ne permite să scoatem din ea o gramatică
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
în altul, așa cum un poet nu poate fi mutat dintr-o limbă în alta. Ideea că partea inefabilă a unei limbi e insignifiantă și lesne de înlăturat nu o poate avea decît un logician sau un adept al filosofiei analitice. Logosul e cunabula verborum (leagănul cuvintelor), vorba lui Augustin, și nu o unealtă sintactică cu care construim silogisme. Francezii spun la sertar tiroir (cutia de care tragi, de la tirer = a trage), iar nemții spun Schublade (cutia pe care o împingi, de la
Cunabula verborum by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4875_a_6200]
-
intra în ecuație. Trăind din speculații, parafrazări și alegorii, spiritul scolastic își e sieși suficient, neavînd nevoie de ipoteze preliminare pe care să-și sprijine curiozitatea. Lumea începe cu gîndirea lui, caz în care esențele sunt de găsit în cuvinte, logosul fiind un concept căruia îi poate găsi o puzderie de sinonime: Dumnezeu, entelehie, duh sau principiu - drama minții sale nestînd în alegerea expresiilor, ci în lipsa aderenței la fundament. Scolasticul nu are organ pentru temeiuri și origini, de aceea e mereu
Scolastica științei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5449_a_6774]
-
vieții, în spatele cărora caută mereu numenul divin, de aici grija pentru ecourile fine de esență duhovnicească. Să-ți resimți cu bucurie reacțiile la contemplarea lumii și să stărui în această bucurie, avînd speranța că un canal nevăzut te leagă de logosul transcendent - iată ecuația de suflet a firii religioase. Deși n-are înclinații mistice, Dan Iacob tinde în jurnal către o tehnică a liniștirii făcută după rețete de isihie: 1) să nu judeci pe nimeni, doar să cauți să înțelegi; 2
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
o stare care nu e nici estetică și nici morală, ci cosmică, adică religioasă. Că așadar arta cuvîntului are sens numai în măsura în care te face să simți un miros care nu ține de lexic, ci de ceea ce precede lexicul, și anume logosul. Dialogurile părintelui cu tînărul Ioan Pintea (Steinhardt avea 72 de ani, iar viitorul preot 23) au avut loc la Mînăstirea "Sfînta Ana" de la Rohia în anii '80 și s-au desfășurat de-a lungul unui heptameron cu tentă ritualică - șapte
Un autor de interior by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6639_a_7964]
-
decît prin profeții și prin ritualuri. Așadar fatalism, predestinare, încrederea în oracole, personificarea lucrurilor - într-un cuvînt o vedere magică care împrumuta universului alura unei vietăți miraculoase. A trăi însemna pentru grec a purta un dialog cu spiritele din jur, logos-ul filosofic nefiind decît o prelungire a mythos-ului ancestral. Ideea că logos-ul ar fi putut să sleiască mythos-ul nu intra în formula intimă a minții eline, logos-ul fiind de fapt acea necesitate (ananke) divină care, atunci cînd cobora
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
personificarea lucrurilor - într-un cuvînt o vedere magică care împrumuta universului alura unei vietăți miraculoase. A trăi însemna pentru grec a purta un dialog cu spiritele din jur, logos-ul filosofic nefiind decît o prelungire a mythos-ului ancestral. Ideea că logos-ul ar fi putut să sleiască mythos-ul nu intra în formula intimă a minții eline, logos-ul fiind de fapt acea necesitate (ananke) divină care, atunci cînd cobora în lumea oamenilor, începea să vorbească limba miturilor. Chiar și latinește „ne-cesarul
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
trăi însemna pentru grec a purta un dialog cu spiritele din jur, logos-ul filosofic nefiind decît o prelungire a mythos-ului ancestral. Ideea că logos-ul ar fi putut să sleiască mythos-ul nu intra în formula intimă a minții eline, logos-ul fiind de fapt acea necesitate (ananke) divină care, atunci cînd cobora în lumea oamenilor, începea să vorbească limba miturilor. Chiar și latinește „ne-cesarul“ cere negația verbului cedo, cedere, cessi, cessum, adică cere neputința de a întrerupe un eveniment. Un
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
vorbească limba miturilor. Chiar și latinește „ne-cesarul“ cere negația verbului cedo, cedere, cessi, cessum, adică cere neputința de a întrerupe un eveniment. Un act e necesar în măsura în care nu poate fi întrerupt, iar destinul curge fără a i se putea întrerupe logos-ul din care provine. Logos-ul dă sensul, dar mitul dă carnea alegorică prin care viața capătă gust. Fără mituri, viața ar fi un grafic plat trasat de un creion lipsit de imaginație, cum fără logos viața ar fi un
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
latinește „ne-cesarul“ cere negația verbului cedo, cedere, cessi, cessum, adică cere neputința de a întrerupe un eveniment. Un act e necesar în măsura în care nu poate fi întrerupt, iar destinul curge fără a i se putea întrerupe logos-ul din care provine. Logos-ul dă sensul, dar mitul dă carnea alegorică prin care viața capătă gust. Fără mituri, viața ar fi un grafic plat trasat de un creion lipsit de imaginație, cum fără logos viața ar fi un zigzag de peripeții căzute din
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
i se putea întrerupe logos-ul din care provine. Logos-ul dă sensul, dar mitul dă carnea alegorică prin care viața capătă gust. Fără mituri, viața ar fi un grafic plat trasat de un creion lipsit de imaginație, cum fără logos viața ar fi un zigzag de peripeții căzute din ordinea spiritului. În descrierea etosului grec, Robert Flacelière procedează ca un strateg care are de cercetat un tărîm străin, dar de care se apropie încetul cu încetul, din afară spre interior
Docimazia filologică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4748_a_6073]
-
magistra vitae. Cuvântul Domnului pune în mișcare viața practică a omului, dar o și reflectă. Și aici, în spațiul de o rezonanță copleșitoare, tu, cel care încerci mereu să faci ascultător cuvântul, vibrezi ca nicicând altădată, gândindu-te la esențele Logosului în multitudinea lui de sensuri ce duc spre Unic, spre Dumnezeu. (fragmente)
Jurnal de Armenia by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/4958_a_6283]
-
sincer tribulațiile prin care a trecut. La drept vorbind, ar fi fost o dezmăgire să-l vezi alunecînd într-un scenariu previzibil: să-l vezi lăudîndu-se, sub perdeaua smereniei jucate, cu adîncimea revelațiilor de care s-a înfiorat sub incidența logosului divin. Mai mult, ți-ar trebui o imaginație fără frîu să ți-l închipui pe Dan C. Mihăilescu prins în fervoarea mistică a răpirilor suprafirești. Din acest motiv, dacă ar fi mărturisit că s-a întors de acolo transfigurat, jurînd
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
politic vorbind, autorul nu privește cu ochi buni spre Bruxelles. Enzensberger își mărturisește nu doar aderența la modelul Gutenberg (tipul de cultură avînd ca principal vector cuvîntul tipărit), dar pe deasupra se îndoiește că epoca internetului va putea să clatine hegemonia logosului. Cel mult poate pune sub semnul îndoielii noțiunea de proprietate intelectuală, așa cum se întîmplă azi în urma cazurilor de compilație electronică. În rest, viitorul literaturii e sigur. E drept, poeții nu mai au cititori, romancierii se pomenesc tot mai des în
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4594_a_5919]
-
rar și numai atunci cînd a primit un imbold venit din afara lui. Sursa acestui imbold a fost mereu divinul. Divinul este o stihie care se manifestă și totodată se retrage, și din acest joc de „du-te vino“ se naște logosul grecesc. Iar filozofia nu apare decît atunci cînd elementul divin îl atinge pe om în adîncul ființei sale, provocîndu-i un sentiment de uimire (thaumazein). Uimirea e o dispoziție prin excelență contemplativă, adică starea de spirit cea mai prielnică gîndirii, ea
Plastronul semantic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5754_a_7079]
-
Am întâlnit un Eugen Negrici foarte atent la tineri. În confesiunea lui de autor, a povestit despre începuturile lui de critic literar, începuturi datorate unui eșec și unei farse: a picat la admitere, iar prima carte, despre Antim Ivireanu, Antim. Logos și personalitate, a fost scrisă în urma unui fals contract, extrem de mobilizator de altfel, semnat cu prietenul său, scriitorul și editorul Mircea Ciobanu. Eugen Negrici s-a adresat mereu tinerilor, povestea sa fiind oferită ca exemplu pentru a nu abandona un
Vitalitatea dezbaterii critice în România by Adriana Bărbat () [Corola-journal/Journalistic/5598_a_6923]
-
despre „răul ontologic” al finitudinii umane? Un spirit care se revoltă, ca puțini alții deasemeni, împotriva „răului secolului”, acea „dictatură carteziană a spiritului” pe care a adus-o cu ea mecanicitatea civilizației industriale de masă. Un spirit care nu acceptă „logosul castrator” al ideologiilor, fie ele de stînga sau de dreapta, acest logos orb al programelor „muncitorești sau rasiale”, naționale sau internaționale, politice sau estetice, care au bulversat, au desfigurat secolul XX. Sau să fie oare vorba de acea complicitate pe
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
puțini alții deasemeni, împotriva „răului secolului”, acea „dictatură carteziană a spiritului” pe care a adus-o cu ea mecanicitatea civilizației industriale de masă. Un spirit care nu acceptă „logosul castrator” al ideologiilor, fie ele de stînga sau de dreapta, acest logos orb al programelor „muncitorești sau rasiale”, naționale sau internaționale, politice sau estetice, care au bulversat, au desfigurat secolul XX. Sau să fie oare vorba de acea complicitate pe care orice poet desțărat, sau orice persoană exilată, o poate resimți cu
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]