1,871 matches
-
funcționarea mecanică a individului în societatea care i le impune. E chiar esența totalitarismului: X sau X nu mai au personalitate, se topesc într-o masă (o clasă) de cetățeni deposedați de atributele gândirii și deciziei pe cont propriu. Transformarea lozincilor în "literatură" a fost specialitatea realismului socialist: eroii au un schematism care îi face absolut neverosimili în epocă și de-a dreptul comici, ulterior. Citim astăzi producțiile din anii '50 cu un uriaș hohot de râs. D.R. Popescu, ca și
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
autorului Scrisorii pierdute. O altă criză, mai subtilă, dar având consecințe mai concrete, semnalată de Victoria Dragu-Dumitriu, se arată a fi aceea a formelor clasice de protest. Fie că sunt inscripționate pe bannere, fie că sunt lipite pe stâlpii Capitalei, lozincile se dovedesc tot mai greu operante. Tot astfel cum, din relatările lui Nicolae Noica, cunoscut specialist în istoria construcțiilor, în fața unor investiții de zeci de milioane de dolari, posibilitatea refuzului de-a elibera o autorizație de construcție se evaporă pe
Dramele Bucureștiului istoric by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9718_a_11043]
-
coloana manifestanților. Autorizația pentru demonstrație a fost cerută în numele organizației non-guvernamentale Salvați-l pe Lionel ! Primul rând este alcătuit din personalități atât locale, cât și de la Paris. Pilierii care întind de-o parte și de alta a rândului bannerul cu lozinca mobilizatoare „Salvați-l pe Lionel!“ sunt doi rapperi voinici, aflați pe pozițiile 7, respectiv 9, în ultimul top publicat de revista NRJ. Talonneur este chiar Claude Fernandez, patronul bistroului Aux Immigrants Heureux, care a lăsat baltă lucrările de reamenajare a
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
autorul scrie cu un haz nebun, rememorînd (?) și inventînd, atacînd și ingenuizînd, Îngîndurîndu se și voioșindu-se, alternativ. Vecinii, proletarii, milițienii, dascălii, funcționarii micului oraș În care se petrece acțiunea, compun un puzzle uimitor prin vivacitate și incredibil prin observarea detaliilor. Lozincile epocii, programul tv idiotizant, poncifele din manuale, mecanizarea locuitorilor În timpul primirilor cu urale, supapele către băutură și adulter, și o oarecare naivitate a viziunii, aruncată peste epocă, fac din carte o lectură delectabilă, În care pe ici, pe colo, se
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
o relaxare a politicii interne. Una din primele decizii luate viza oprirea construcției Canalului Dunăre Marea Neagră, lucrare a cărei construcție a fost impusă de Stalin, fiind apoi folosită ca instrument de represiune de către Dej.138 Pe plan extern, renunțarea la lozincile antititoiste a încurajat mișcările critice; dacă acuzațiile ce au fost aduse iugoslavilor erau pure invenții, atunci meritau a fi reconsiderate înseși fundamentele organizării instituționale a regimurilor leniniste. Perioadă 1953-1956 a fost acea în care a avut loc disoluția mitului lui
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
întrucât aici se plănuiseră acțiuni ostile, care ar fi putut fi periculoase pentru el.Căposulnu! Să nu participați voi acolo. Eu - da! și a mâncat papara! Mii de patrioți români l-au întâmpinat cu huidueli și fluerături. Cu pancarde și lozinci din care spicuesc: Jos trădătorul! Jos, vânzătorul de țară! Jos, tiranul Băsescu! Dezbinătorule și vrăjbitorule Băsescu, ieși afară! Cu toți zbirii tăi,ieși din țară! Tovarășe Ceaușescu. - Ia-l la tine, pe Băsescu! Băile de mulțime, de altădată, sau topit
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
iscusit se dovedește, pe de altă parte, autorul, atunci când își construiește pledoaria, plină de probe peremptorii, în favoarea tineretului din generația 60, căreia și el îi aparține. Cine ar crede, astăzi, că în deceniul șapte tinerii nu știau decât să scandeze lozinci și să-i aplaude pe conducători de 1 Mai și 23 August se înșală. În mod aproape patetic, autorul ține să precizeze: "Tinerii de atunci se mulțumeau cu mai nimic și tot plini de entuziasm erau, tot vitali, tot simpatici
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
naturaleții realiste puse în pagini de Iulian Ciocan. Întregul farmec imund, vascularizat abundent în povești, capătă o contrapondere nițel rigidă, ostentativă și repetitivă prin toate citatele propagandistice selectate și expuse din loc în loc. Le recunoașteți? Vi le amintiți de undeva? "Lozinca partidului despre lichidarea deosebirilor dintre sat și oraș, dintre munca fizică și cea intelectuală, o vedem în realitatea vieții noi. Secole întregi, partidele burgheze, care vânau voturile țăranilor la alegeri, numeau țărănimea opincă-talpă a țării. Marea primenire adusă de razele
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
în centru. Suntem dispuși în cordon în fața Comitetului Județean de Partid. Doamne ce de lume!! Mii, zeci de mii de oameni! „Jos Ceaușescu, jos Ceaușescu”, scanda într-un strigăt de disperare mulțimea adunată în piață. Pancartele de pe blocuri cu aceleași lozinci anti - Ceaușescu, sfârtecate de gloanțele soldaților pe care noi iam înlocuit în dispozitiv, completau imaginea hidoasă a unui regim căruia populația îi dădea lovitura de grație. Regim pe care noi eram chemați să-l apăram! Doamne! Dar nu, soldații în
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
am Închis, fără să mai aștept răspunsul lui. De aceea, visul cu Petru cel Mare care arăta cu degetul În jos mă cam punea pe gînduri. Altădată visam că zbor cu un elicopter, iar dedesubt numeroși oameni ai muncii strigau lozinci mobilizatoare și Îmi făceau semne cu mîna. Firește, eram mulțumit că populația ieșise Într-un număr atît de mare pe străzi, dar parcă erau totuși prea mulți și prea entuziasmați, iar cînd mă uitam mai bine, vedeam că de fapt
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
N-o să vă vină să credeți în ce grup pestriț am nimerit în drum spre Universității. — Dintre toți eu am picat cel mai rău, se plînge Tîrnăcop, nenorociții ăia nu înțelegeau o iotă în limba română, scandau numai două trei lozinci ca de pe bandă. M-am gîndit, fie ce-o fi, hai să mă lipesc și eu de ei, mai mult din curiozitate. Microbuzul care m-a depășit la un moment dat era ticsit, n-aveam nici o șană să prind un
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
o Revoluție adevărată, am fost acolo și am văzut-o cu ochii mei, am simțit-o pe pielea mea, spune Tîrnăcop. Timișoara ăsta era doar unul dintre zecile care s-au perindat prin fața noastră împărțind tot felul de bilețele, scandînd lozinci împotriva Piticului, spunînd c-au venit cu trenul de pe Valea Jiului, că abia au răzbit cu chiu cu vai pînă în București. Ziceau că sînt organizați în Frontul Muncitoresc Român, că trebuie să ni le alăturăm, pînă în clipa în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
se aud lătrînd cîini. De unde avusese impresia că se află în mijlocul unui oraș părăsit, se trezește în mijlocul unei hărmălăi de neînchipuit, înconjurat din toate direcțiile de indivizi care aleargă pe străzi ca niște bezmetici țipînd în gura mare înjurături și lozinci deocheate la adresa regimului. Nici nu-și dădu seama că luat de val ajunsese deja pe Calea Victoriei, se trage la Palat, aude pe cineva strigîndu-i la ureche, noi într-acolo ne îndreptăm, să le venim de hac, să nu creadă ei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
braț, i se recomandă de către un tip care mestecă gumă și scuipă pe jos după fiecare propoziție. Păi dacă toată mișcarea asta a fost spontană, ce mai căutați voi în mijlocul manifestanților? auzi cîtă fantezie, să le băgați oamenilor pe gît lozinci, să împărțiți bilețele cu versuri patriotice, să-i împopoțonați cu tot felul de însemne caraghioase. Îți mai punem o dată întrebarea, da sau nu? Cu specificația că dacă va fi nu, așa o să rămînă, nu ți se va da ocazia să
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
asta mă interesează mai puțin. Intră pe Dorobanți dinspre Ștefan cel Mare, simțind cum pulsul îi crește tot mai tare pe măsură ce se apropia de turnul Televiziunii. Deși bulevardul era ticsit de lume care se înghesuia, se călca în picioare, scandînd lozinci anticomuniste, înjurînd de mama focului, alese să nu se oprească din mers, conștient că fiecare clipă pierdută ar fi putut să-l coste scump. Își dădu seama de la distanță că gardul de fier care înconjura curtea interioară era păzit din
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nori... Dezideriu a avut o copilărie obișnuită ca unic fiu al unor părinți de condiție medie. Născut Într-un orășel prăfos de câmpie, Într-o perioadă când frontoanele caselor, cele ale instituțiilor, fabricilor, uzinelor ș.a.m.d., erau Împânzite cu lozinci patriotarde, după modelul rusesc, a avut șansa unor părinți iubitori, care nu l-au sufocat cu o dragoste incomodă și castratoare. Elev model, a știut de mic să-și Îngrijească memoria, salvând-o de la atacurile proletcultist-șablonarde la care era supusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a îndrepta lucrurile în căsnicia voastră este soluția cea mai bună. Tu ești croit pentru o lume mai blândă. Găsesc că este soluția cea mai bună pentru nevoile fundamentale ale sufletului tău. N-am de gând să te insult debitând lozinci pe tema moralității. Detașarea ta față de asemenea încătușări a fost primul lucru care m-a apropiat de tine. Și nici n-am de gând să fac, iar tu n-ai să-mi ceri, comentarii pe seama a ceea ce s-a întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rabini? Știi ce, de ce nu ne scutești până și de religie, măcar în numele demnității noastre umane! Iisuse Hristoase, deja a aflat o lume întreagă, mamă, de ce nu și tu? Religia e opiul popoarelor! Și dacă crezul se confundă cu această lozincă, făcând din mine un comunist la paișpe ani, apăi, asta înseamnă că și sunt, și sunt mândru de asta! Mai bine comunist în Rusia decât evreu la sinagogă, la orice oră din zi - îi spun și lui taică-meu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ce-ar fi să mă-nsor cu ea și să rămân aici? De ce să nu urc în munții ăia și să-ncep o viață nouă?“ Imediat ne-am și lansat într-o discuție gravă despre omenire. Conversația ei abunda în lozinci pasionate, deloc diferite de cele din adolescența mea. O lume dreaptă. Lupta comună. Libertatea individuală. O viață productivă pentru societate. Cu cât naturalețe își poartă idealismul, mi-am zis eu. Da, iată genul meu de fată, așa trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Herr... — Czinner. Îl lăsă pe străin să-i afle numele adevărat fără să ezite. Trecuse timpul deghizărilor și, În noul suflu al autenticității, trebuia să-și scoată mai mult decât masca identității. Existaseră cuvinte asupra cărora nu se aplecase Îndeaproape, lozinci răsuflate pe care le acceptase pentru că Îi fuseseră de folos În lupta sa: „Religia e prietena omului bogat“. Îi spuse străinului: — Dacă nu ești spion al poliției, atunci cine ești? Ce făceai aici? — Numele meu - și dolofanul se Înclină puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
-i spânzure pe cei bogați, să Închidă teatrele de varieteu, s-o ducă În sinistrele tabere de vară unde se practica amorul liber și după aceea s-o facă să mărșăluiască În procesiune pe Oxford Street, purtându-și nou-născutul sub lozinca „Femeile muncitoare britanice“. — Mai mult timp decât mi-a rămas, spuse el. Ea nu-l asculta. Era Închisă pe moment În gândurile ei, În siderale Înălțimi deasupra lui. Era amanta unui om bogat, iar el era un simplu muncitor. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
în fereastră. "...copilul, greutățile..." reverberează în profesor vorbele femeii, făcîndu-l să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
călugărit, desigur... N-aveau mănăstirile atîtea locuri pentru cîți ar fi trebuit s-o facă gîndește cu glas tare profesorul, dar cînd observă privirea bătrînei întoarsă brusc spre el, aceiași ochi mari, speriați, ca ai fetei ieșită de după paravanele cu lozinci, încearcă un surîs: Și apoi, eram prea tînăr ca s-o fac... Ce mănăstire m-ar fi primit? Pe dumneata?! Dumneata n-aveai de ce, chiar singur ai spus mai înainte că erai prea mic pentru... surîde femeia, apoi se întoarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ei, pe ei, pe mama lor!”. După părerea mea, vremea pusului mâinii pe bâtă a apus. Miron Cozma scrie versuri în pușcărie. „Jos comuniștii! Murim, luptăm, Brașovul apărăm!” s-a scandat luni sub Tâmpa. Dar atacă cineva Brașovul? Recursul la lozincile anticomuniste, la gloria luptei brașovenilor din ’87 împotriva regimului ceaușist nu arată astăzi decât confuzie și neputință. În ’87, răsculații luptau cu partidul, cu Securitatea, cu propaganda comunistă, într-un cuvânt cu minciuna, în vreme ce acum au un adversar cu mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
în prim-plan figuri respingătoare ale ceaușismului, care sunt „cu respect” lăsate să pună aceeași placă, veche de zeci de ani, fără ca nimeni să-i contrazică „verde în față”, așa cum ar merita. Gen. Stănculescu, între înmormântarea soției lui, sinucisă sub lozinca „Fiți blestemați!”, și jurizarea unor fundulețe de studente, ne spune cum deținea el planurile bombei atomice a lui Ceaușescu, precum și alte filme de Sergiu Nicolaescu. „Domnul” Niculescu-Mizil zice că altfel ar fi stat lucrurile în decembrie ’89 dacă în balconul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]