339 matches
-
de a fi Tudorel Ioanide. Acesta scoase un plic din buzunar și, fără nici o sfială, deși părea că observase a fi privit de la fereastră, îl lăsase în cutia de scrisori de la poartă, întîrziind ostentativ depunerea scrisorii, parcă în semn de luare-aminte. Apoi plecase foarte calm, fără nici o teamă de a fi identificat. Pomponescu trimise subreta să-i aducă plicul, de cea mai bună calitate. În el se afla un carton pe care era bătută la mașină următoarea amenințare: " Te prevenim
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
intervin În mod direct prin prezența (pareinai) și prin acțiunea lor (sympragmateuesthai)”, trebuie „să atribuim acest rol celor cărora le revine de drept”, și anume daimonilor, care sunt „instrumentele zeilor (leitourgois theon), slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte (episkopous) sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor”3. Mai există și „sacrii Împărțitori de bogății”, cum Îi numește, În Munci și zile (122, 126), Hesiod, citat de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
două precepte „Tu ești” și „Cunoaște-te pe tine Însuți”, dacă aparent par că Întru câtva se opun unul altuia, de fapt se completează. Primul, pronunțat cu sfială și respect, proclamă existența eternă a Zeului; celălalt reprezintă pentru muritori o luare-aminte a naturii și a slăbiciunii lor. DESPRE ORACOLELE PYTHIEITC "DESPRE ORACOLELE PYTHIEI" (DE PYTHIAE ORACULIS)TC "(DE PYTHIAE ORACULIS)" Notă introductivătc "Notă introductivă" Titlul Despre oracolele Pythiei traduce de fapt În limba română titlul latin al dialogului De Pythiae oraculis
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
ei intervin În mod direct În treburile noastre prin prezențași prin acțiunea lor. Să atribuim mai degrabă acest rol celor cărora le revine de drept, și anume celor care sunt instrumentele zeilor, slujitorii și secretarii lor, cei care cercetează cu luare-aminte sacrificiile oferite zeilor, care iau parte la celebrarea misterelor; dar există și alții care pedepsesc trufia și fărădelegile oamenilor 1. (B) Așa se face că Hesiod atrage atenția În mod solemn asupra «afurisiților risipitori de averi» cărora le-a fost
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
am ales, considerând-o deosebit de ilustrativă căci fusese realizată de un ex-adept și practicant, parodia discursurilor sorbonarde "împreună cu modul de argumentare scolastică", de pildă secvența în care monologul îi revine teologului Janotus de Baligardo, adică celui care se ocupă "cu luare-aminte" de "tăierea firului de păr în patru". În plus, maniera rabelaisiană de denunțare a superficialității anumitor personaje prin limbaj este, la rându-i, o preluare, o adaptare chiar pe teritoriul francezei colocviale a stilului voit obscur, plin de incongruențe, cultivat
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
întreabă de mine, -s bolnav, stau în pat; chiar dacă mor pentru asta (cum nu cu mai puțin m-a amenințat), trebuie să-l ajut pe rege, bătrînul meu stăpîn. Ciudate lucruri stau să se întîmple, Edmund; te rog, fii cu luare-aminte. (Iese) EDMUND: De-această milă, -oprită ție, ducele Va ști îndată, de scrisoare-asemeni. Pare-un frumos serviciu; mi-o atrage Ce pierde tata: tot, nu mai puțin. Cel tînăr suie, cade cel bătrîn. (Iese) SCENĂ 4 (Pîrloaga. În fața colibei. Intra
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ape al celui înecat ori în Scrisoarea din urmă), apă și iluzie (în Descoperire lacustră), de fiecare dată năzuind spre unitatea dintâi. Experiențe ca acestea se vor comunicate, agreate, împărtășite, de unde chemări adresate partenerilor ipotetici: "Ascultă glasul ierbii..." "Privește cu luare-aminte salcâmii..." Apoi repetata comuniune cu întregul din Scrisoarea din urmă: "De mult m-am ascuns în adâncuri de apă / și m-am înecat în azur..." Istoria Marelui Ceas și a Orbului e pretext de "povestire" despre Marea Trecere, o alegorie
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vreme așezăminte școlare de prestigiu, dovedindu-se un „pedagog cu multiple și alese calități“, cum definea el însuși pe director, într-un text reprodus și în cartea de față. Era firesc ca această misiune (nu doar administrativă) să-i rețină luarea-aminte și să-i furnizeze considerații mai înalte, de ordin educativ, dacă nu chiar filozofic. Considerații de profesionist al pedagogiei, posesor al unei vaste experiențe în acest domeniu și pregătit să abordeze critic realitățile respective. Un aer melancolic plutește peste unele
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
F3, rebobinând filmul, Faulques a văzut-o cu coada ochiului pe fată. Se trântise În țărână pe o rogojină mică, ținea un urcior spart În poală și-și atingea fața cu un gest obosit, de sfârșeală. Gestul i-a atras luarea-aminte. Cu un reflex automat, a controlat cât film Îi mai rămăsese În bătrâna și solida Leika 3MD cu obiectiv de 50 de milimetri, care Îi atârna la gât. Trei expuneri ar fi suficiente, s-a gândit Îndreptându-se delicat spre
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Mexic, pe care Faulques avea s-o descopere cu stupoare privind spre stânga, lângă un colț al peretelui: un loc unde putea trece cu ușurință neobservată de vizitatorii care intrau În sală și mergeau Înainte, spre celelalte tablouri ce atrăgeau luarea-aminte În fund și la dreapta. Erupția vulcanului Paricutín. Nu auzise nicicând vorbindu-se de doctorul Atl. Nu știa nimic despre el, nici despre faptul că-l obsedau vulcanii, nici despre peisajele lui de gheață și foc, nici despre adevăratul său
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Ralea, 1924/1997, pp. 85-86). 5.3. Prudența Prudența este considerată mama tuturor virtuților. Ea presupune pătrunderea esenței lucrurilor, cunoștințe folosite în scopul unei judecăți practice cu efecte în plan personal. Presupune atenție, circumspecție, grijă, precauție, prevedere, băgare de seamă, luare-aminte, fereală, pază, priveghere, socotință, veghere, prevedere, memoria lucrurilor, inteligență, istețime, agerime, iuțeală a minții, grijă la detalii. Un om prudent are capacitatea de a-și controla/inhiba atât emoțiile negative (teama, disperarea, ura, enervarea etc.), cât și pe cele pozitive
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Ochii condamnatului răspîndesc lumina unei înțelegeri. O seninătate de dincolo de lume, în care revelația morții se însoțește cu mîntuirea. Reacțiile personajului sînt mai tulburătoare decît însăși imaginea beatitudinii, neînțelese altfel decît cu puterile gîndului: "Apostol Bologa se făcu roșu de luare-aminte, și privirea i se lipise pe fața condamnatului. Își auzea bătăile inimii, ca niște ciocane, și casca îi strîngea țeasta ca și cînd i-ar fi fost mult prea strîmtă și îndesată cu sila. O mirare neînțeleasă îi clocotea în
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
foarte atenți la bestia ce stă ascunsă în noi și care ieșită de sub control devine adesea pustiitoare. O pictură de Goya ne previne de aproape două secole că "somnul rațiunii naște monștri". Este o constatare ce merită să ne rețină luarea-aminte, dat fiind că rațiunea poate adormi în adevăr foarte frecvent și oricând ni se întâmplă aceasta, ca indivizi sau ca entități colective, acei monștri ne tulbură și ne răvășesc existența. Un monstru proteic și sângeros se vădește intoleranța născută din
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de a-și revizui atitudinea în acord cu propria conștiință. Ceea ce nu înseamnă că s-a ajuns dintr-o dată la acea stare de libertate interioară, capabilă să garanteze autenticitatea noii atitudini. Mass-media a revelat, între timp, circumstanțe, conjuncturi demne de luare-aminte sub acest unghi. O societate civilă, încă timidă, e pe cale de a se forma, depășind vechile inerții și complicități. Adevărul e norma de conduită la care trebuie să consimtă oricine se interesează de res publica. Fără adevăr nu există libertate
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
generații. Timpul, I, 18-19 (17 mai 1990), p.1, 4 SPERANȚA NOASTRĂ Un cântec de odinioară invita pe oricine să vadă Bucureștiul noaptea. Era un fel de a mărturisi fascinația produsă de o metropolă a cărei vitalitate pitorească atrăgea numaidecât luarea-aminte. A fost așa până în anii dictaturii, când capitala a intrat într-un declin progresiv, înecându-se, odată cu țara, în mizerie, trivialitate și disperare. Mizeria există și acum, după atâta timp de la Revoluție, aspecte triviale se pot întâlni încă peste tot
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
vechiul regim, devine tot mai evident că între schimbările produse pe tărâm social-politic și acelea așteptate în sfera eticului există o discrepanță alarmantă. A doua zi după Revoluție (dacă poate fi vorba aici de un după) s-a și atras luarea-aminte asupra reformei morale de care avem nevoie, ca o condiție sine qua non de rodire în adâncime, ca o șansă de a valoriza schimbarea produsă în sfera politică. De atunci, semnele unei întârzieri neliniștitoare în această sferă n-au făcut
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
care a știut să vadă limpede problemele societății românești și să propună remedii a căror valabilitate nu se limitează la epoca respectivă. Între sabie și pană, alegerea lui, acum un secol și mai bine, era făcută. Ea ne reține încă luarea-aminte, ca o temă de reflecție permanentă, una reactualizată dramatic după răsturnarea dictaturii comuniste. Cronica, XXV, 41 (12 octombrie 1990), p. 1 STRATEGII, STRATEGII... La început cu sens militar, strategia a ajuns a fi azi o noțiune curentă în mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
militar (Géostratégie de l'Atlantique Sud, 1985; La puissance maritime. Castex et la stratégie navale, 1885); Géostratégie du Pacifique, 1987) și spre conduitele istoriografice, Le phénomène "Nouvelle Histoire" (1983) fiind un studiu de "strategie și ideologie". Ni se atrage astfel luarea-aminte iarăși asupra legăturii consubstanțiale dintre istoria-eveniment și studiul acesteia. Noua istorie, cu marea ei faimă, nu e doar rezultatul unei cercetări de calitate, ci deopotrivă rezultat al unei strategii de înstăpânire intelectuală. S-a și recurs la un cuvânt anume
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
rezervă, nici o restricție programată. Tot ce privește existența cronotopică a omului interesează și la recuperarea ei sistematică, anevoioasă, nedeplină, istoriografia participă cu instrumente proprii, alături de alte discipline antropologice. E un teren de reflecție inepuizabil care ar merita să ne rețină luarea-aminte. Text transmis radiofonic la 12 februarie 1990 O STRATEGIE CULTURALĂ Capitol mereu deschis, fiindcă deschisă rămâne dilema pe care o rezumă pilduitor, Maiorescu cere să fie abordat mai ales global, ca acțiune socio-culturală într-o etapă cu multiple întemeieri. Această
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
căutări anxioase, interogații. După atâtea studii de mare interes pe această temă (R. Abelio, John Bowlw, Altiero Spinelli, M. Richonnier etc.) noile eseuri strânse laolaltă de G. Duby invită stăruitor la definirea unei identități. N-am făcut decât să atrag luarea-aminte asupra lor. Text transmis radiofonic, februarie 1990 NOSTALGIA SIGURANȚEI Cine se interesează de noile teme ale istoriografiei află în palmaresul lui Jean Delumeau, profesor la Collège de France și membru al Institutului, indicații dintre cele mai semnificative. Modernist ca formație
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
întotdeauna justa măsură. Eticheta de istorism, adăugată la atâtea isme care au copleșit veacul nostru, era și un mod de a incrimina. De la K. Heussi și F. Meineke la K.R. Popper și analiștii mai noi, fenomenul istoric continuă să rețină luarea-aminte, fără a se ajunge totuși la un consens. Pentru Valéry, istoria nu era decât "produsul cel mai primejdios" rezultat din alchimia spiritului uman. La antipod, se pot aminti atâția gânditori, mai ales din sfera atinsă de ideologia marxistă, care vedeau
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
un alergător epuizat altuia plin de elan și vigoare, te întâmpină la intrarea în Faculdad de Medicina, unde au loc, într-un "labirint" bine ordonat, lucrările congresului. Un simbol mai elocvent, mai eficace, nu putea fi ales pentru a atrage luarea-aminte asupra misiunii didactice, a științei în ansamblu. Știința, ca în scena sculptată de Anna Hyatt, e o însumare de forturi ce se transmit de la o generație la alta și presupune nu numai înfruntare a valorilor, competiție, dar și un acord
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
soartei altuia” (Hyperion) Hyperion este aphronetic, nu ia aminte (phronesis) la vorbele Demiurgului. Cităm din Evagrie Ponticul Tratatul practic dimpreună cu comentariul lui Cristian Bădiliță: „faptele care după cum le folosim, sunt bune sau rele duc la virtuți și vicii. Revine luării-aminte să le folosească Într-unui sau altul dintre cele două sensuri”. Este vorba de părțile sufletului, care, prin natură, nu sunt nici bune nici rele. Ele devin astfel prin folosire. Viața sufletului Înseamnă a te mișca Într-un sens sau
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
astfel prin folosire. Viața sufletului Înseamnă a te mișca Într-un sens sau altul, a alege Între bine și rău. A rămîne neutru Înseamnă a alege a treia variantă, moartea. Prin urmare constrînși la a trăi În dilemă, să Încredințăm luării-aminte phronesis, sarcina de a alege cum se cuvine. De ce tocmai ei ? Întrucît luarea-aminte este virtutea părții raționale, așadar, cea mai Înaltă virtute.” Îndepărtarea de virtutea rațională, pradă părții pasionale, to pathetilcon meros, parte care Înglobează atît partea poftitoare epithymia cît
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
altul, a alege Între bine și rău. A rămîne neutru Înseamnă a alege a treia variantă, moartea. Prin urmare constrînși la a trăi În dilemă, să Încredințăm luării-aminte phronesis, sarcina de a alege cum se cuvine. De ce tocmai ei ? Întrucît luarea-aminte este virtutea părții raționale, așadar, cea mai Înaltă virtute.” Îndepărtarea de virtutea rațională, pradă părții pasionale, to pathetilcon meros, parte care Înglobează atît partea poftitoare epithymia cît și pe cea pătimașă thymos. Din această cauză magul, Hyperion suferă dezamăgirea fiindcă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]