1,956 matches
-
timp nedumerit, neîndrăznind să ordone vâslașilor să conducă vasul spre țărm. Ramaseră așadar în așteptare, înfiorați de aspectul acelor ființe, care se fâțâiau de colo colo cu vesmintele lor absurde, purtândla mijloc, unii dintre ei, niște cuțite foarte lungi, care luceau în razele soarelui, și totul era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
la mașinile parcate și la distribuitoarele de ziare. La hidranți. Baroneasa Degerătură și-a adus tuburi peste tuburi de ceară de buze, pentru colțurile gurii, spune ea. Pentru când crapă și sângerează din cauza frigului. Gura ei e doar o gaură lucind ca dată cu grăsime, pe care o închide și-o deschide când vorbește. Gura ei, doar un bot de ruj roz în partea de jos a feței. Aplecându-se spre Contele Calomniei, șoptind în reportofon, Tovarășa Lătrău spune: — O, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Mary Shelley, dar tolerăm anumite căcaturi, așa, să meargă povestea strună. Domnul Whittier, vechiul monstru, s-a dus. Doamna Clark e noul nostru monstru. — Azi, zice Pețitorul, o să fie o zi tare lungă. Și Sora Justițiară ridică mâna, ceasul ei lucește verde-radiu în holul întunecos. Sora Justițiară scutură ceasul ca să-l facă să licărească, și zice: — Ziua de azi o să fie atât de lungă cât spun eu... Doamnei Clark îi spune: — Acuma arată-mi cum să aprind luminile alea. Și Veriga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii petroglife care-l înfățișează pe dansatorului cu flaut, Kokopelli, și pe care o zărise înainte imprimată pe cravate și lucind pe vasele de plastic pentru câini. Brodată în covorașele de baie și pictată pe capace de W.C. Când s-a dus în cele din urmă în New Mexico să vadă originalul sculptat și pictat pe o stâncă, primul lui gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
i se păru că zărește imaginea parcului din orașul în care se născuse. În ceață, apoi din ce în ce mai clar, îl vedea de undeva de sus, din zborul unui fluture ori, cine știe, din ghearele unei păsări de pradă, cu băncile aliniate lucind în soare proaspăt vopsite, vedea copii alergând pe alei, lacul, cu sălciile aplecate în chip de rugăciune, imaginea îi tremură pe pleoape și văzu strada principală, magistrala, cum îi spuneau localnicii, îi apăru în fața ochilor ea, Luana Leon, trecând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
de mari, două bețe veșnic julite, ce-i țineau loc de picioare, o săgeată gata să țâșnească în orice direcție i-ar fi comandat sufletul, când unchiul Vali și unchiul Dali au venit acasă cu două biciclete. Noi nouțe, frumusețile luceau în soare aruncând străluciri de globuri argintii. Bărbații au lăsat servietele lângă perete și emoționați la gândul surprizei pe care o făceau și-au strigat odraslele. Emanuela, fetița unchiului Dali, era un copil mai mult decât grăsuț. Înceată, greoaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu călcâiele proptite în dușumea. Rămas fără vlagă, bărbatul se îndreptă de spate și se repezi spre ele. Plecați de aici, imediat! Ema începu să plângă și se ridică. Dacă nu te așezi te omor, șuieră Luana și ochii îi luciră atât de straniu, încât cealaltă trebui să asculte. Scos din sărite de curajul copilei, bărbatul își încleștă degetele pe brațele ei și-o ridică. În secunda următoare, fata mușcă mâna dușmănoasă cu putere, strânsoarea dispăru și ea căzu bufnind înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
-l facă medic, să-l însoare cu o fată de familie bună și să-l vadă în fruntea clanului doctoricesc. Luana îl privi pe Renar cum stă țeapăn înfipt în scaun și ridică ceașca până sub nas, cu două degete lucind de curățenie. Sorbea fără zgomot, din vârful buzelor, înroșindu-se sub privirea ei critică. "E clar, gândi fata. E o boală de familie. Dacă voi continua să mi-l imaginez pe străbunicul, întors asudat și mort de foame de la câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Carevasăzică, ești și tu printre cei mai buni prieteni ai președintelui? a râs ea și a ridicat o mână ca să-și dea la o parte o șuviță care-i cădea peste ochi. La Încheietura mâinii avea un ceas argintiu care lucea discret. Adam a ridicat din umeri. Nu-i prea venea să creadă că steaua asta de cinema era Z, Însă vocea era a ei, râsul gâlgâit tot al ei. Ea era! — Nu-i așa că-i groaznic? a exclamat ea aproape
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
către triunghiul alb, îl împături și-și tamponă cu el buzele. Atunci observă că femeia din fața ei, care aștepta să-i fie adusă tava cu mâncare, dădea semne de enervare evidente. Se înroșise, porii mari, saturați de cremă și pudră luceau, gura i se schimonosise. Ei, nu, rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar nimic era o varză împuțită de-a dreptul. Păi, eu plătesc aici, nu mă joc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
băiat potrivit de statură, cu părul lins, pieptănat într-o parte. Îi ședea bine în costumul bleumarin cu dungi albe, cu revere mari, rotunjite, părea foarte serios. Ținea în mână o servietă diplomat, știa că asta face impresie, ramele metalice luceau de-ți luau ochii. Carmina se întrebă dacă avea ceva înăuntru. Domnul Simion afișa aceeași exuberanță zgomotoasă. Am adus inculpații, anunță el, uite, sunt ca doi porumbei pe-o baligă, vorba aia românească, prinde orbul scoate-i ochii. Părea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dezumflat, cu o alta. Într-o zi Carmina îl reîntâlni pe profesorul de sport. Nu era beat dar fusese, după cum spunea, la o partidă de tenis și transpirația îi mirosea intens, a acru, a doagă de butoi, porii feței, măriți, luceau de grăsime, dincolo de aparenta sprinteneală, purta cu sine o expresie de om suferind; poate nu băuse nimic în ziua aceea, îi lipsea tonicul existenței, elixirul vieții. Își ștergea mereu mâinile transpirate, părea încurcat, părul transpirat îi tot pica pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
putut crede, Dumnezeului că o să se împotmolească aici și n-o să mai vrea cu nici un chip să mai iasă din glod? Fruntea toată i se umplu de cute, simbolizând schematic mai mulți cocori în zbor, în timp ce, dedesubt, ochii mici, negri, lucind umed ca la vietățile de pădure, păreau atât de neajutorați. Poate eu... aș renunța să mă mai frământ, însă oamenii din jurul meu mă trezesc cu câte o întrebare și mă fac din nou să văd adevărul. Fana ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zac în mine. Apropo: Îți mai amintești de cartea copilăriei noastre: Habarnam în orașul soarelui? Ce s-o fi întâmplat cu ea? S-au îmbrăcat, au străbătut holul spațios și au ieșit în cerdac Era o după amiază frumoasă. Soarele lucea în ochiul de geam al unui turn de apă. Pe mâine, a spus Ovidiu către sora lui și a trântit portiera. Pe mâine, a strigat Fana, venim în zori! Ela s-a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ligamente, strânge, strânge aproape că-i taie respirația, o săgetează prin sâni și minutele trec anevoie, se târăsc chinuitor. Ușa bibliotecii se deschide și se închide, nu vede pe nimeni în fața ochilor, acționează ca un automat, discută, zâmbește, respiră, ochii lucesc, figura îi este transfigurată. Iese pe ușa bibliotecii de îndată ce acele ceasului indică ora de plecare, coboară scările în pripă, balustrada se balansează sub mâna ei, tocurile îi bat pe aleea de ciment din curte, o salută portarul, îi răspunde și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
corijeze, să aibă mândria că bărbatul îi pleacă din casă ca scos din cutie. Deși, dacă era să se gândească bine, Sidonia niciodată nu avusese asemenea preocupări, cu toate astea, Trofin și Ovidiu arătau impecabil! Dimitrie avea părul proaspăt spălat, lucea, probabil colindase pe la foruri superioare cu probleme de serviciu, încercă să ghicească dacă avusese succes ori ba, acolo pe unde fusese, probabil că da, altfel nu i-ar fi telefonat sau chiar dacă ar fi făcut-o, ea i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cetățean de vază al orașului, chiar dacă mașina ta e aceeași Skoda 124 S. S-a hotărât iarna trecută... În Piața Revoluției, fotografiile color ale morților, atâția câți s-au nimerit cu treburi și În bătaia gloanțelor la București ori Timișoara, luceau stins ca niște prapori În brazii tineri din fața primăriei. Doi soldați și trei civili. Cinci eroi la un oraș cu o populație de peste o sută de mii de locuitori. Cam cât curaj revine pe cap de locuitor? Aleea Recunoștinței, lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fericită În jurul unui porc uriaș pârlit sumar, dar tăiat În bucăți mari, frumos așezate pe un cearceaf alb: capul, șuncile și trunchiul Împărțit și el În două părți egale. Într-un lighean uriaș se vedea clipocind Încă sângele, În altul luceau stins măruntaiele. Ăsta-i! Ăsta-i! Începu să strige domnul Gusti Careja Îngenuncheat lângă porc. Ai vreo dovadă? Întrebă conform obligațiilor de serviciu unul dintre polițiști. Inelul din bot. E din argint și cu inițiale: G.C. Puteți verifica. Verificarea s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
este și ea plombată cu bitum, un penel gigantic adaugă asimetric o Lună goală, lumina ei murdară se revarsă pe străzi, apa Dunării o spală și o duce în mare ca pe o trenă, ceea ce a rămas din spațiul lunar, lucește în ochii peștilor. Brăila a devenit dric, oamenii nu-și dau seama că trăiesc vulgar de mult în raport cu dezastrul implacabil. Oamenii au grijă mai mult de orașul lor interior, mai întins decât Europa, mai bogat decât dedesubturile ei, viața lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai bogată decât Dumnezeu pentru că nu-i lipsea nimic, în schimb Iisus nu avea puterea de a-și păstra bogăția divină, risipind-o fără discernământ peste tot. Adevărat. Ești cel mai sărac OM, DOAMNE! Lipit, Mioara! Și toată Ființa Sa lucea de sărăcie, captată de stele sub hota nopții. La ușa unei farmacii un câine aștepta să-și cumpere medicamente pentru diabet. Cățeaua lui bolnavă de SIDA, levita deja spre canisa morții. Mioara se întoarse acasă. În corpul ei locuia altcineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
mai auzi joagărul, o mogâldeață pe care puteai să o strivești cu o paletă de muște sau să o folosești ca balast pentru o parașută din batistă. Prima care a ieșit pe fereastră a fost pistruiata de Tomaida, cu ochii lucind straniu, nespus de frumoasă în lumina aceea, mergând în transă pe marginea unui canion lunar, în adâncul căruia, încet și greu, curgea vâscoasă noaptea. Am urmat-o prelingându-ne pe pervaz, urmați de gașca repetenților din Brăila. Și ca și cum aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense, toate din marmură cu statui de aur, șobolancele îmbrăcate în haine de purpură, cu ochi de smarald și gheare de argint și șobolanii, cu haine de paradă pe care luceau decorațiile de clan, în centrul lor luminând muzica tristă a speciei, concentrată într-un semn runic pe care Mioara Alimentară îl descifră ca fiind un simbol exprimat printr-o gură larg deschisă, în fundul ei văzându-se o gură deschisă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
urmezi? 7 — Există Mercedesul și restul de mașini. Brazilia și celelalte echipe de fotbal. Tangoul și alte dansuri, spune Roja sorbind o înghițitură de Napoleon de cinci stele de contrabandă, privind la ringul de dans proaspăt frecat cu ceară care lucește sub lumina becurilor verzi ce atîrnă din tavan legate cu niște bucăți de sîrmă ruginită. — Și toată tevatura asta ați pus-o la cale doar de dragul nostru? nu-i vine să creadă Curistului, privind în spatele barului la rafturile ticsite cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
nici măcar o vorbuliță din gurile alea puturoase, spune Bătrînul. Pantaloni cu vipușcă, săbii de paradă, cai țesălați, pompă de zile mari, îi trec prin minte. Automobile care merg cu peste șaizeci de kilometri pe oră, țevi de puști și baionete lucind de curățenie, un întreg spectacol numai de ochii lumii. Doar la asta fuseseră buni, cînd era nevoie de-a celebra vreo victorie sau realizare a clasei politice, erau cu toții scoși cu forța din mizeria zilnică, spălați, pieptănați, parfumați și îmbrăcați
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
știuleți, mândri și verzi, zâmbind tuturor trecătorilor (cu plecăciuni marelui trecător, Soarelui!) arătând lumii că s-au Înveșmântat, cu emfază, În mătase albă, galbenă sau portocalie, șerpuia, abia perceptibilă, cărărușa care scurta drumul spre Siret. Departe, spre soare-răsare, se zărea lucind În razele după-amiezii, Întinderea de oglindă a Bălții Peletuci, baltă faimoasă și În județele apropiate prin bogăția de pește, prin varietatea speciilor, frumoasă prin ineditul ei și sălbatică prin vegetația Înaltă, Întinsă și neexploatată, dincolo de care se vedeau dealurile Iteștilor
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]