422 matches
-
p. 234. 379 Ibidem, p. 236. 380 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., p. 395. 381 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., pp. 234-235. 382 Alexandru Surdu, Vocații filosofice românești, Editura Academiei, București, 1995, p. 108. 383 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., pp. 399-400. 384 Cf. Alexandru Surdu, "Aspecte moderniste ale filosofiei lui Blaga", în Meridian Blaga, vol. I, Casa Cărții de Știință, Cluj, 2000, p. 279. 385 Ibidem. 386 Sergiu Al-George, op. cit., p. 226. 387 Ibidem, p. 231. 388
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
cunoașterii, p. 14. 674 Alexandru Teodorescu, Lucian Blaga și cultura populară românească, p. 21. 675 Ibidem, p. 22. 676 Georges Piscoci-Danesco, "Préface" à Lucian Blaga, La trilogie de la connaissance, Librairie du savoir, Paris, 1992, p. 12. 677 Lucian Blaga, "Cunoașterea luciferică", în op. cit., p. 429. 678 Gheorghe Al. Cazan, " Raționalismul ecstatic formă specifică a raționalismului", în op. cit., pp. 53-54. 679 Lucian Blaga, op. cit., p. 429. 680 Respingând atât raționalismul clasic, cât și antiraționalismul, Mircea Florian va pleda pentru un raționalism reformat
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sleit în determinările lui" și care apare, astfel, ca o temă mereu deschisă a rațiunii, lăsându-i domeniul veșnic neîncheiat (Mircea Florian, "Misologia sau "filozofia absurdului"", în Scrieri alese, p. 234). 681 Cf. Teodor Dima, ""Revelare" și "irațional" în "cunoașterea luciferică"", în Revista de filosofie, nr. 2, 1989, p. 152. 682 Teodor Dima, "Émile Meyerson și raționalizarea existenței", în Teodor Dima ș.a., Întemeieri raționale în filosofia științei, Editura Junimea, Iași, 1983, p. 49. 683 Ibidem, p. 50. 684 Émile Meyerson, De
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
excelenței estetice și al "canonului" axiologic. În ultima vreme, a început să se vorbească și la noi de necesitatea metodologiilor alternative, integratoare: s-a lansat proiectul unei "istorii politice a literaturii române", Radu Cernătescu a publicat, în 2010, o istorie "luciferică" a literaturii române, inventariind adeseori partizanal și suprainterpretativ fațeta "de umbră", ezoterică a scriitorilor autohtoni și s-au editat, în traducere, câteva istorii alternative, dintre care memorabilă este una dedicată bolilor; momentul este, așadar, favorabil pentru alte perspective, cât mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tânărul Melmoth: înțelegerea poate fi transferată în contul unui alt individ, dispus să accepte fără rezerve clauzele necruțătoare. Cavalcada declanșată apoi de personajul central, în căutarea disperată a unui substitut contractual, este redată cu talent, iar metafora omniprezentă a amenințării luciferice străbate paginile ca un rafinat parfum al damnării. Nu pot încheia succinta trecere în revistă a numelor relevante pentru secolul al XVIII-lea fără a menționa contribuția lui William Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
extrasă din gândirea vreunui filosof sau mărturia unuia care a îmbrățișat imperativul evanghelic al iubirii? „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Gen 3, 5), vechea ispită a răsfățat instinctele noastre cele mai primitive: ridicarea omului deasupra omului; orgoliul luciferic al omului care s-a crezut un dumnezeu, care a avut pretenția de a se pune în locul lui Dumnezeu, de a-l elimina pe Dumnezeu - umplând pământul cu idoli însetați de sânge. Plecând și de aici, se poate vedea cât
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
este numai cel ce spune nu, care neagă... În fine, Max Scheler, filosoful ce a scris Natura și forma simpatiei, epocală, apărută după Primul Război Mondial, în anul 1923, a făcut literatura europeană să se încarce de o anume tentație luciferică, după unii, după alții, negativistă, demonică... De exemplu,... puterea lăsată omului de a se auto-nega, de a se concepe cu totul altfel decât este el în realitate, de unde bovarismul, apărut în aceeași perioadă cu gândirea lui. Apoi, antinomia modernă dintre
Ființa care spune nu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11458_a_12783]
-
chiar poetul, care a trăit, prin intermediul privirii, o voluptate vecină cu nebunia și moartea. Nu e de mirare, deci, că, în închipuirea lui, lumina se transformă într-o ghilotină, aneantizînd obiectul adorației. E vorba aici, desigur, de o lumină neagră, luciferică, izvorîtă din dorința posesiunii. În aceasta lumină formele se metamorfozează, trecînd din planul existenței, în cel al nonexisteneței. Din negrul viu spre negrul mort, stăpînit de beznă pură, plin de forme fără contur aflate într-o perpetuă mișcare. Pentru a
Negru pe negru și negru pe alb by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/4299_a_5624]
-
și-au asumat- o ca pe descoperirea înțelepciunii primordiale, ca pe arhetipul unei lumi hrănită cu mituri și magie care nu mai promitea o sistemă, ci o libertate, libertatea de a vedea lumea de la statura zeilor. O astfel de vanitate luciferică a însoțit mereu toată această filosofie adusă din lumea barbară pentru a scruta, vorba lui Lucretius 8, mai adânc în umbra lucrurilor. Ea a înflăcărat imaginația Apusului cu promisiuni despre existența unui secret al secretelor. Dar poate fi mitul un
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
al acesteia. Chietudinea contemplativă a poetului e un soi de imitatio Dei. Spre deosebire de artiștii damnați, care-și cîntă patetic frustrarea, Adrian Popescu găsește de cuviință a-și declara împlinirile, satisfacțiile, "norocul", printr-o suită de mulțumiri ce exclud orice reziduu luciferic: Tot ce mi-am dorit, am avut./ Călătorii/ imposibile și prietenii stelare, alianțe cu/ înaripații și sobolii tainici. Sărbători fără/ seamăn și prilejuri fericite de a pătrunde/ în labirint. Extaze și zboruri dincolo de/ lizieră. Puțini au fost atît de norocoși
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
Blaga, poet și filosof, lucrând mai mulți ani în diplomație, Basil Munteanu, istoric literar, comparatist, redactor la "Revue de littérature comparée" au schimbat în permanență opinii, bucurându-se fiecare de opera celuilalt. Cercetătorul și criticul parizian îl numea pe poetul-filosof "Luciferic Lucian", publicase despre opera lui în diverse reviste europene și, firește, în lucrarea sa fundamentală Panorama de la littérature roumaine contemporaine pe care i-o trimite în 1938. Lucian Blaga îi comunică părerea la fel de entuziast: "...am citit-o dintr-o răsuflare
Edite și inedite by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10829_a_12154]
-
Radu Cernătescu De numele lui Faust se leagă nu doar o întreagă bibliotecă luciferică, dar chiar și inventarea tiparului, sub numele său, arta magiei ajungând în vremea Contrareformei să echivaleze cuars imprimendi. Mistificarea a început cu Thritemius, abatele care scria cât se poate de cuminte pe la 1506, în Cronica mănăstirii Spanheim din dioceza de
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
nu mai păstrează de la vechiul Wagner decât titlul de „famulus” (lat., ‘servitor’). Ca o ilustrare a magului desăvârșit, el ajunge să împlinească visul lui Paracelsus și idealul oricărui practicant al științelor oculte: crearea omului artificial, „Homunculus” ilustrând aici împlinirea vanității luciferice de a fi asemenea divinității. În opoziție cu Faust, reprezentantul artei magice, pe noul Wagner nu îl atrag nici „bucuriile vulgare”, nici călătoriile romantice, iar în locul „căii simțurilor”, cum își definește Faust destinul, el preferă un laboratorium plin de lumina
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
ironizat de Herder: „Este el un geniu, un demon? sau un strigoi, un înviat din vechi morminte?, ori poate e o suflare de vânt cu sunet de seducătoare harpă eoliană?”. Obosit de toate aceste lecturi prea „cuminți” pentru un spirit luciferic, Faust ajunge să se declare nemulțumit nu atât de cât știe un om, cum o face Wagner, cât de ce înțelege el: „Am studiat cu râvnă, ah, filosofia/ Din scoarță-n scoarță, dreptul, medicina,/ Și din păcate chiar teologia,/ Arzând de
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
al vacuității etice, care nu poate fi "imparțialitate", care exclude departajarea, constituind o capitulare. Acestei capitulări morale a ființei i se poate urmări plinătatea negației, abjecta "desăvîrșire". Estetica urîtului are ca pandant o estetică a Răului. Desigur, sub asemenea auspicii luciferice, lumea Hortensiei Papadat-Bengescu nu poate fi decît una a anomaliei ce se supralicitează. Diformă, pocită, dereglată deopotrivă sub raport sentimental, comportamental, social, fiziologic, e o caricatură atroce care implică decăderea umană fără rest. Ne învîrtim într-o societate de monștri
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a produs, prin reacție, pe abjectul, pe amaratul, pe an starele de orice om modern". Nici macar cinismul nu i se recunoaște cinicului prin definitie Cioran. Acesta e stors că o lămâie pentru a i
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
a patologicului (schizoidia are între simptome și un exces al folosirii instrumentului rațional). E limpede că poeta își trasează un program strict al antivalorilor estetice și morale deopotrivă, că dorește a scandaliza prin discursul său compact, plin de-o verva luciferica, într-un climat literar în care pînă și scandalul a devenit o habitudine. Dar ceea ce a fost licitat nu s-ar putea supralicita? Saturația putea fi urmată de suprasaturație? Astfel, prin elaborarea unei coerențe intenționale superioare, rațiunea întinde încă o
"Îndrăcirea" Ruxandrei Cesereanu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18115_a_19440]
-
la/ mesele lunge ale veacului" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Un mit colțuros, agresiv, hrănit de mentalitatea omului primar, subcivilizat, care iese la suprafață cu sumbra voluptate a trivialității, în condițiile unei anomalii obștești. Însă nu mai puțin un mit luciferic, precum o vînzare-cumpărare de suflet: " Țin paharele în mîini ca niște șișuri reci/ proptite pe pieptul tău. Pe gît. Pe omoplați./ Asta e: te privesc. Ești deja de-al beznei/ din jur" (Pieziș, Nordul stă pe litere). Poezia lui George
Un poet al Nordului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15172_a_16497]
-
să rezide și în alinierea precocității artistice la multiplicitatea de posturi între care oscilam necontenit. Asta că nu cumva să ne deturnam de la omenescul celor două forme de cunoaștere, cunoașterea paradisiacă, mizând pe legătură între instanțe spirituale fertile, și cunoașterea luciferica, corespunzătoare presiunii misterului asupra ordinii rațiunii. Firește, citarea lui Blaga, căruia îi datorăm (vezi Eonul dogmatic, 1931) viziunea sus-amintită propune o bază creativității, avansează un criteriu de care conștiința intelectuală ține seama. I-am citat contribuția ca să am la îndemână
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
Pentru recenzenții dispuși a menționa iraționalul implicațiilor incomode (adulter bănuit, fabricitare a simțurilor etc.) realismul incisiv în accesoriile sale vorbește despre modernitatea curiosului deliberat. Prin urmare, particularitatea lui Benador îl situează estetic între mizantropii profunzi, speculativi peste poate, textual vorbind luciferici, complicați, chinuiți de suferințe tulburi. Cum am afirmat la început ieșim astfel din tiparul galițian al mediilor. Acum dialogam sfidător cu tenebrele, primim un pașaport la europeitatea avangardei. Mă refer la viziuni răscolite de convulsii crude, asociate dereglărilor. Încrucișarea de
Sondarea abisului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17663_a_18988]
-
constituie tot atâtea proiecții, măști, avataruri liricodramatice și filosofice ale autorului însuși. Personaje ca Toma Nour, Ioan (din romanul Geniu pustiu, tradus de regretatul italienist Marin Mincu prin Genio desolato), Andrei Mure- șanu sau Horia, întrupează atât tentativa titanică sau luciferică a demonului romantic, răzvrătit, cât și căutarea absolutului. Sărmanul Dionis este o natură faustică, un metafizician interesat de necromanție, de astrologie, ispitit de regresiunea în timp, dar și de ascensiunea cosmică. Toate aceste personaje, ce atestă o tipologie fantastică, recontextualizată
Eminescu, recitiri by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4009_a_5334]
-
febrila, mereu reluată, retușata și completată, a romancierului, tinde la imaginea unui personaj, exprimat la persoana întîi, printr-un monolog, care, asumîndu-și confruntarea antitetica cu juna Georgetta, visează o expresie obiectivă. "Scandalul", "oroarea", "monstruozitatea" puse în joc aparțin unei tipologii luciferice. Afectînd debarasarea de literatură, Cezar Petrescu nu contenește a face literatura, implicîndu-si declarațiile dur-expiatoare în structurile acesteia: "Ce odios îți voi fi părînd! Am însă o scuză, mica Georgetta. Era datoria mea să-ți arăt în toată monstruozitatea cine și
Cezar Petrescu, îndrăgostit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17602_a_18927]
-
Logosul, care se obtenebrează asemenea îngerilor căzuți: „cum intră reumatismul în oase. sau igrasia în zid./ așa a intrat culoarea neagră în aceste cuvinte. culoarea neagră umedă/ și tăcută, fără memorie și arogantă” (cum intră igrasia în zid). Negrul, culoarea luciferică, a cotropit limbajul, silindu-l pe autor a alerga de la un cuvînt la altul, prin propoziții și fraze, într-un maraton epuizant care ar fi chiar viața sa: „îți porți maratonul prin vorbire, și parcă ai înainta printr-un coridor
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
ei, ce-i îngînă substanța în negativ, fiind deci dependentă de pietate. Satanismul nu e, prin urmare, decît o răsfrîngere a creștinismului dislocat, însă paradoxal conservat chiar și în absența pe care contestarea năzuiește a o demonstra. Mai mult, teza luciferică e necesară pentru articularea celei celeste, conform unor concepții ale creștinismului timpuriu, maniheene și gnostice, care au reapărut la iluminații secolului al XVIII-lea precum Swedenborg și Saint-Martin, ca și la Joseph de Maistre, toți menționați în ascendența lui Baudelaire
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
trăseseră husa peste oraș și se culcaseră./ Numai eu priveam luna, ca o rană/ Pe trupul unui proaspăt bărbat" (Intersecție marcată). Real care nu e doar refuzat în numele ingenuității native, al purității "anilor puțini", ci și acceptat, asimilat, cu o luciferică satisfacție, ființei lăuntrice. Pătrunzînd în bolgia unui pragmatism al vîrstei mature, autorul își vizionează gratuitățile ca pe niște dansatoare adormite, ce tresar în atmosfera unei desensibilizări suverane: " În casa aceea dormeau dansatoarele/ Cu trupurile lor abia îndrăznind/ Să lumineze în
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]