422 matches
-
se schimbă-n ne-nțelesuri și mai mari". Atitudinea eului liric față de "corola de minuni a lumii" e definită de iubire. În Trilogia cunoașterii, Blaga folosea conceptele de "cunoaștere luciferică" și "cunoaștere paradisiacă". Gândirea paradisiacă este una rațională, spre deosebire de gândirea luciferică (poetică, autentică). Altfel spus, poetul are de ales între "lumina minții" și "lumina iubirii", aceasta din urmă restaurând ipostaza originară a omului. Cunoașterea poetică amplifică "spațiul de rezonanță" al lumii (I. Pop). Paradis în destrămare Poezia Paradis în destrămare face
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lumile anterioare. Metamorfoza umbrei în personaj a permis scindarea personalității. Vicleanul Ruben a reușit cu greu să-l ademenească pe călugărul Dan: "Mult a trebuit până l-am prins în laț pe acest călugăr evlavios...", căruia i-a sugerat ideea luciferică de a se crede Dumnezeu. Personajul a trecut prin experiența unui demon romantic, atras de aventura cunoașterii, dar nu ajunge la revelație, la iluminare, pentru că nu reușește "să justifice Creația și cu atât mai puțin să o transfigureze" (Rosa del
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-și sufletul cât pentru zece sinucideri, noi spunem că minte. Nu e nimic, Emil Cioran, tu minți. Dar poți să minți înainte. Eu te cred"58. Cioran judeca lumea și pe om inclusiv pe el însuși cu arma specifică revoltei luciferice, încât un cronicar francez se întreba retoric: "Est-il Cioran le diable?" Irina Eliade 59 spune despre André Malraux că "în viață acestui om insolitul se ivește mereu, ca un fulger pe un cer ce nu părea să fie acoperit de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
da existenței expresie caracteristică lui Cioran, care implică și divinizarea ființei care face acest sacrificiu, pentru că aceasta repeta gestul primordial al Creatorului"72. Acest sacrificiu, deși nu îi aduce lui însuși salvarea, dar altora, da, Cioran îl proclama cu "orgoliu luciferic": "Este moartea mea cea care este condiție de supraviețuire sau de naștere a valorilor sau a unei ființe"73. Pentru Sábato, iubirea îmbracă forme diferite. Este emoționantă dragostea pe care omul-Sábato o are pentru semeni, compasiunea să pentru suferință, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și gingășia dincolo de rău, dar și dincoace de el, în momentele de tandra și măruntă fericire, de modestie și inocentă. La Sábato, însăși culoarea neagră este susceptibila de nuanțe. Coborârea în subteran este pentru Fernando Vidal Olmos 92 o călătorie luciferica, în timp ce, întreprinsă de Sábato-personaj, "dobândește un caracter orfeic și chiar golgotic, autorul vrea să împărtășească și, dacă e posibil, să răscumpere turbulenta întunecată a creaturilor sale"93. Fernando Vidal Olmos, "un sfânt al infernului" așa se prezintă în Dare de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
banalului, al cotidianului frust sau al biografismului manifestat direct. Totul stă, dimpotrivă, sub semnul decisiv al misterului greu, al evenimențialului simbolic. Aproape fără excepție, textele relatează ceremonialuri bizare, pe jumătate sacre, pe jumătate demonice, în care umilința consună cu furia luciferică, iar bucuria de a trăi cu voluptatea murindului: o funestă Cină de toamnă, cuminecare cu viața, dar și cu moartea, vegheată de o ambiguă Ea și întreruptă de Marele Câine de Veghe; o Apariție în timpul unui ritual executat de micul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
puțin explicit, sursa autenticistă a suferinței prelucrate în text. Îi preferă, în schimb, infiltrațiile livrești de cea mai bună calitate. Grefate însă pe un temperament melancolic, care se complace (sau se lasă de bunăvoie) cotropit de spasmele anxietății, ale impetuozității luciferice. Poetul știe că adâncirea în fermentul imaginației dizolvă febra, angoasele, demonii ființei în viziune. Adică în creație. Am văzut că pentru poetul-pictor infernul sunt ceilalți, dar nici celelalte ipostaze ale alterității nu sunt străine de această încadrare. Propria identitate biologică
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tine, nu există pentru tine și în zadar îl cauți, zise îngerul serios (Sărmanul Dionis Eminescu: 2011, II, 54). Replica ascunde o mustrare pentru ce urmează să se întâmple.Văzător cu duhul, îngerul a simțit lipsa de smerenie, începutul ispitei luciferice, ceea ce ne face să ne gândim la ideea exprimată de Constantin Noica, în opinia căruia începutul tuturor miturilor, fără de care celelalte nu ar fi existat, este mitul căderii din rai. Modelul atracției exercitate de Început se aplică și pentru lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
o dimensiune în alta. Dionis-Dan depășește, din dorința de cunoaștere, registrul natural al lumii, accede la înălțimi/adâncimi 2 încă neatinse, dar el este și sfârșitul acestora, prin mândrie. Eterna poveste a omului: când stăpânește prin știință, cade în ipostaza luciferică. Sacrul corespunde unui ansamblu de comportamente individuale și colective care urcă până în timpurile imemoriale ale umanității. Descrierea lor poate fi realizată la trei niveluri: 1.cel al experienței psihice individuale, 2.cel al structurilor simbolice comune tuturor formelor de reprezentare
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
secretă (transmiterea unei limbi secrete, a unui semn de recunoaștere), condiție a unei transformări ireversibile a ființei. 3. Ritualul de confirmare autorizează renașterea la viață. În Sărmanul Dionis, jocul inițiatic nu este autentic, de vreme ce transformarea ființei nu este ireversibilă. Păcatului luciferic săvârșit doar pe jumătate (din fericire sau din nefericire) și căderea din rai reprezintă, în scenariul ludic, cauza eșecului. Astfel se explică și falsa recunoaștere (schimbarea statutului, revenirea la viață) din finalul nuvelei. Efortul inițiatic și întreaga călătorie sfârșesc într-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Sunetul unui clopot urieșesc moartea mărei, căderea cerului bolțile se rupeau, jumalțul lor albastru se despica, și Dan se simți trăznit și afundat în nemărginire (Eminescu: 2011, II, 55). Poate că principiul holografic l-a ajutat pe eroul pe jumătate luciferic să ocolească radiațiile lui Hawking și să se recompună după dezintegrare. Chiar dacă amnezia l-a ferit și de amintirea Paradisului, și de dramatismul căderii din el, informația rămâne stocată undeva, ca un vag ecou oniric. I se pare că s-
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
excelenței estetice și al "canonului" axiologic. În ultima vreme, a început să se vorbească și la noi de necesitatea metodologiilor alternative, integratoare: s-a lansat proiectul unei "istorii politice a literaturii române", Radu Cernătescu a publicat, în 2010, o istorie "luciferică" a literaturii române, inventariind adeseori partizanal și suprainterpretativ fațeta "de umbră", ezoterică a scriitorilor autohtoni și s-au editat, în traducere, câteva istorii alternative, dintre care memorabilă este una dedicată bolilor; momentul este, așadar, favorabil pentru alte perspective, cât mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
tânărul Melmoth: înțelegerea poate fi transferată în contul unui alt individ, dispus să accepte fără rezerve clauzele necruțătoare. Cavalcada declanșată apoi de personajul central, în căutarea disperată a unui substitut contractual, este redată cu talent, iar metafora omniprezentă a amenințării luciferice străbate paginile ca un rafinat parfum al damnării. Nu pot încheia succinta trecere în revistă a numelor relevante pentru secolul al XVIII-lea fără a menționa contribuția lui William Beckford. Excentricul și luxuriantul său roman Vathek (1786)26 nu se
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
luptă pentru adevăr și dreptate a luat noi forme în anii '80 ai secolului trecut. "Comunismul leninist" a venit în Rusia și s-a extins în celelalte țări "plutind" pe fluvii de atrocități și sânge omenesc, jertfit în numele unor "zei luciferici". Căci nu numai ideologia leninistă a stimulat violența, dar și variantele "creatoare" ale unor devotați lideri comuniști din statele satelite Moscovei, precum și regimurile extremiste de dreapta din țările vestice și alte mișcări de centru ori de stânga de acolo. Au
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
lumea basmelor / 131 IV.3. Ștefan Popescu feerii bizantine. Theodorescu Sion și Mișu Teișanu / 137 IV.4. G.D. Mirea Vârful cu Dor. Preambul la la senzualitatea secesionistă / 142 Capitolul V. V.1. Misticism și alte inefabile simboliste / 147 V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat / 157 V.3. (Auto)Portretul artistului de la romantism la simbolism și decadentism / 175 Capitolul VI. VI.1. Sculptura simbolistă între secesionism și arta lui Rodin / 185 VI.2. Universul chimeric al lui Paciurea / 199 Capitolul VII
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
precum Viziunea lui Isaia, Învierea lui Iisus, Samson și Dalila, Judecata lui Paris, unele au rămas înregistrate în reproduceri fotografice precum, Golgota, Învierea fetei lui Iair, Martiriul Sf. Ștefan, Regele Saul, Femeia adulteră (1913), Judecata lui Solomon. V.2. Eminescu: luciferic și decadență, geniul damnat Tema geniului este ilustrată de figura complexă și de maximă investiție simbolică a poetului național, poetul romantic, Mihai Eminescu. Figura acestuia este valorificată într-o dublă dimensiune, naționalist-martirologică și în perspectiva unui "eroism al reflecției" ("héroïsme
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dobândește în foarte scurt timp chipul emblematic al propriei sale ficțiuni poetice, al alter-ego-ului său ficțional, Luceafărul-Hyperion. Majoritatea ilustratorilor vor porni de la această corespondență, apelând deopotrivă la o fotografie din tinerețe a poetului, care corespunde idealului, dar și de la chipul luciferic al personajelor sale, pentru a servi drept model geniului eminescian ca genius loci, instanță tutelară a neamului, cu valențe atât etice, patriotice, cât și estetice. În același timp, Eminescu joacă rolul tipic romantic al geniului incomprehensibil, poete maudit, critic impenitent
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca și Hypnos-ul lui Khnopff este personajul tutelar al imersiunii onirice într-o lume spectrală a frumuseții proiectate în chipul demonului. Frumusețea acestei măști trece dincolo de orice relevanță fizică, adevăratul chip al poetului este cel al demonului-daimon al tradiției platoniciene, lucifericul Hiperion, tentat nu de orgoliul unei suveranități absolute, ci de perisabilitatea ființei umane asupra căreia timpul își pune amprenta ireversibil. Zeii tânjesc uneori să devină oameni. Melancolia daimonilor eminescieni se înrudește cu tristețea demonilor vrubelieni. Adriana Șotropa analizează cele două
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Infern în Orfeu în infern, unde poetul apare în întreaga sa splendoare. Poezia singură poate deschide porțile infernului elogiul adus artei în economia simbolică a esteticii decadente îl "sanctifică" pe poet -, dar, în același timp, artistul dobândește ceva din strălucirea luciferică a îngerului căzut. Orfeul lui Delville are înfățișarea unui efeb, ținând lira deasupra capului într-un gest de grație și forță. Ca și cum ar dori s-o ferească de impuritatea locului în care se află, el pășește printre flăcări amenințat de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Germany and Europe", în Kingdom of the Soul. Symbolist art in Germany 1870-1920, Ingrid Ehrhardt și Simon Reynolds (eds.), Prestel, Munich, Londra, New York, 2000, p. 17. 6 În Trilogia cunoașterii, filozoful Lucian Blaga a numit acest tip de cunoaștere, "cunoaștere luciferică", o cunoaștere care nu numai că nu încearcă să epuizeze obiectul cunoașterii, ci mai mult îi potențează indecidabilele. 7 Francine-Claire Legrand, "The Symbolist Movement", în Belgian Art 1880-1914, The Brooklyn Museum, New York, 1980, p. 69. 8 Philippe Jullian, The Symbolists
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În Demonii, roman monumental conceput inițial ca un pamphlet împotriva nihilismului, forma rusească a ateismului, diferite personaje întruchipează tot atâtea aspecte ale noii și devastatoarei Weltanschauung: "îngerul negru" Stavroghin al cărui model istoric real este Bakunin nihilist de o inteligență luciferică și depravată care corodează și distruge totul în jur fără a reuși să-și transforme propria voință demonică într-o creativitate productivă; anarhistul și revoluționarul Piotr Verhovenski, care aplică în planul social și politic principiul lui Stavroghin potrivit căruia "totul
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
extrasă din gândirea vreunui filosof sau mărturia unuia care a îmbrățișat imperativul evanghelic al iubirii? „Veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul” (Gen 3, 5), vechea ispită a răsfățat instinctele noastre cele mai primitive: ridicarea omului deasupra omului; orgoliul luciferic al omului care s-a crezut un dumnezeu, care a avut pretenția de a se pune în locul lui Dumnezeu, de a-l elimina pe Dumnezeu - umplând pământul cu idoli însetați de sânge. Plecând și de aici, se poate vedea cât
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
atunci încoace, profană. Căci, pentru a lua în seamă alternativele gîndirii creștine conform cărora răul "ține de o anume folosire a liberului arbitru, că provine din noi înșine" sau că el "nu are ființă sau esență proprie, originîndu-se în gestul luciferic al luminii care cade", este nevoie mai întîi să înțelegem altceva, așa cum Ștefan Afloroaei sugerează: "Trebuie să vezi singur în timp și în lume inegalitatea binelui și a răului, precumpănirea celui dintîi și apariția ca o lipsă, ca o insuficiență
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
dai naștere la scandal și cele care pretind o soluție pacificatoare? Scandal! Dar ce scandal? Nu scandalul evanghelic de care ne vorbește Cristos, zicând că este inevitabil, că există, dar vai celui prin care vine!, nu scandalul satanic sau cel luciferic, care e un scandal arhanghelesc și infernal, ci scandalul mizerabil al pedanteriilor din speluncile literare, din acelor spelunci meschine și neghioabe ale oamenilor de litere ce nu știu nici să mânânce o carte - nu sunt în stare decât s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
a lui Dante, divină comedie. [Recitind acestea, când mă reapuc să scriu, îmi dau seama, ca cititor al meu însumi, de deplorabilul efect pe care-l va avea acest refuz al meu de a fi iertat. E oarecum o trufie luciferică și aproape satanică, e ceva ce nu concordă cu acel „iartă nouă datoriile noastre, precum și noi iertăm datornicilor noștri“. Căci dacă-i vom ierta pe datornicii noștri, de ce să nu ne ierte și cei cărora le suntem îndatorați? Și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]