2,476 matches
-
el se lansă într-un plonjon pe orizontală, cu capul ridicat în așa fel încât fața îi deveni o provă, purtându-și zonele vopsite ale rănilor spre parbrizul venind din direcție opusă. Lovi cu pieptul capota mașinii, zgâriindu-i celuloza lucioasă ca o placă de surf. Deja, în timp ce vehiculul intra în recul sub impactul primei coliziuni, cei patru ocupați ai mașinii se îndreptau ei înșiși spre a doua coliziune. Fețele lor netede se lipiră de parbrizul intrat înăuntru, parcă dornice să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
asta, cauciucul drept din față se dezumflă încet. Catherine coborî și se uită la mine. Ne-am dus împreună prin lumina tot mai limpede spre intrare. Pe când traversam porțiunea de pietriș, în garaj se auzi huruitul unui motor. O mașină lucioasă de culoare argintie, pe care am recunoscut-o imediat ca fiind mașina mea, țâșni pe rampă în sus spre noi. Catherine strigă, împiedicându-se în propriile picioare, dar, înainte s-o pot apuca de braț, mașina ne ocoli și plonjă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
paginile cărții sunt aburite, ca geamurile unui tren vechi; pe fraze se așterne norul de fum. E o seară ploioasă; bărbatul intră în bar; își desface pardesiul umed; un abur îl învăluie; un fluierat se pornește de-a lungul peroanelor lucioase de ploaie, cât vezi cu ochii. Un fluierat ca de locomotivă și un jet de aburi se înalță din mașina de făcut cafea, pe care bătrânul barman o pune sub presiune, de parcă ar lansa un semnal, sau cel puțin așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
victorii financiare, într-o epocă cu atâtea crize, prăbușiri la bursă și falimente, a fost întotdeauna acesta: nu m-am gândit niciodată în mod direct la bani, la afaceri, la profituri, ci doar la unghiurile de refracție stabilite între planurile lucioase, diferit înclinate. Ceea ce vreau să multiplic e imaginea mea, dar nu din narcisism sau megalomanie, cum s-ar putea crede: dimpotrivă, pentru a ascunde, în mijlocul atâtor fantasme iluzorii, adevăratul eu care le pune în mișcare. În acest scop, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Ramotswe și, deși mai slabă decât Mma Ramotswe, părea mult mai solidă, având bicepși conturați și picioare bine-făcute. Pe cap purta ditamai pălăria roșie, uzată, și avea un halat albastru peste rochie. Purta pantofi confecționați dintr-o piele curios de lucioasă, aproape ca pielea lăcuită din care se fac pantofii de dans. Domnul J.L.B. Matekoni își drese glasul pentru a-și face cunoscută prezența, iar menajera se întoarse încetișor. — Sunt ocupată... începu ea, dar se opri când dădu cu ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
salonul lui, deși era liber să-și aducă tabloul cu muntele pictat pe catifea și două-trei obiecte decorative. Acestea se vor alătura lucrurilor ei, care includeau fotografia tatălui, a tăticului, cum îi zicea ea, Obed Ramotswe, îmbrăcat în costumul lui lucios favorit, fotografia dinaintea căreia se oprea adesea și se gândea la viața lui și la tot ce însemna aceasta pentru ea. Era sigură că tăticu’ ar fi fost de acord cu domnul J.L.B. Matekoni. O prevenise în legătură cu Note Mokoti, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
rămâne-al tău dup-asta, am eu grijă. Poți să ceri și vreo mie cinci sute de euro, poate două... Cam vreo sută și cincizeci de pagini standard, dau un corp mai mare de literă, blancuri, marginea mai lătuță, copertă lucioasă, colorată, cu steagul găurit în fundal, am învins... Cred că ți-ar putea sponsoriza și cartea ta s-o tipărești, dacă insiști. Gândește-te că nu-ți trebuie decât vreo lună și ai banii, plătește pe loc. Dacă vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întreagă și eu am stat acolo și-am tăcut. Am adormit cu capul pe o haină de catifea gri, adusă de unchiu-meu, vaporeanul, cu genunchii strânși sub bărbie, era bine, mirosea a busuioc și a mentă. Haina aceea are căptușeala lucioasă și fâșâie când dai cu unghia încet. Toată lumea e acolo-n dulap și nu mai e nevoie de nimeni din afară. După ce te înveți cu întunericul, poți să vezi oamenii mici de sub casă. Știu sigur că stau acolo, am desprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
da numai de Darvon și Demerol și Darvocet 100. De asta se și uită cu toții la mine. Rochia mea-i o copie a Giulgiului din Torino cumpărată la solduri, maro cu alb, drapată și croită așa încât nasturii de-un roșu lucios să țină loc de stigmate. Apoi am pe mine metri întregi de voal negru de organza înfășurat în jurul feței și cusut cu mici stele de cristal austriac tăiat manual. Nu-ți poți da seama cum arăt, dar tocmai asta-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
siguranță. Ea zise: — Mașina s-a rostogolit chiar peste el. Ea zise: — De-asta ar fi așa perfect pentru tine. Mai-nainte, când eram încă sedată, cineva îmi luase oglinda din baie. Infirmierele păreau să mă ferească de orice suprafață lucioasă, așa cum îi fereau pe sinucigași de cuțite. Pe bețivi de băutură. Lucrul cel mai apropiat de-o oglindă era televizorul, dar ăsta arăta doar cum eram înainte. Dacă ceream să văd pozele făcute de poliție la locul accidentului, infirmiera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
neșters. Mai întâi mi-au făcut morfină, intravenos. Apoi m-au trântit pe-o targă cu roți. Nu-mi amintesc mare lucru din asta, dar infirmiera de zi mi-a vorbit despre pozele făcute de poliție. Poze, poze mari 20x25, lucioase, frumoase ca orice altceva din portofoliul meu. În alb și negru, a zis infirmiera. Dar în acele 20x25 șed pe-o targă cu rotile, cu spatele lipit de peretele camerei de urgențe. Infirmierei de serviciu i-a luat zece minute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
s-a oprit sângerarea și eram într-un salon separat. Atunci se arătă Manus. Manus Kelley, care mi-a fost logodnic până când a văzut ce-a mai rămas din mine. Manus s-a așezat și s-a uitat la pozele lucioase alb-negru ale noii mele fețe, amestecându-le și reamestecându-le, întorcându-le cu susul în jos și de-a lungul, așa cum ai face cu una dintre imaginile alea misterioase în care apare o femeie frumoasă, dar când te uiți din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
e așa dată peste cap. E de la soare, îmi spun, așa că port în continuare ochelarii și mă-mpleticesc oarbă și suferindă. Sari la a doua oară când Manus vine-n vizită la mine la spital și le spune acelor 20x25 lucioase cu mine-n cearșaful cu Proprietatea Spitalului Memorial La Paloma că ar trebui să mă gândesc să mă reîntorc în viața mea. Ar trebui să-ncep să fac planuri. Știi tu, zice el, să faci niște cursuri. Să-mi iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
fratele meu gay, dar a murit de SIDA. Și ea zice: — Păi, atunci totu-i bine, nu? Sari la săptămâna de după ultima vizită a lui Manus, ultima însemnând cea finală, când Evie trece pe la spital. Evie se uită la pozele lucioase și vorbește cu Dumnezeu și Iisus Christos. Știi, îmi spune Evie peste teancul de reviste Vogue și Glamour pe care mi l-a adus, am vorbit cu cei de la agenție și-au spus că, dacă-ți refacem portofoliul, vor lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
-mi fac veacul prin Brumbach de dragul intimității. Acasă, în apartamentul meu, era Manus cu revistele lui. Revistele lui porno pentru gay pe care trebuia să le cumpere pentru serviciu, zicea el. La micul dejun, în fiecare dimineață, îmi arăta poze lucioase cu tipi care și-o sugeau singuri. Adunați, cu coatele agățate după genunchi și lungindu-și gâturile ca să și-o ia în gură, fiecare tip era pierdut în propriu-i mic circuit închis. Poți pune pariu că aproape toți bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se rostogolește pe față-n jos. — Numai mie îmi pasă de problemele astea? zice. Să fiu oare singurul din mașina asta care simte ceva cu-adevărat? Brandy citește o carte în ediție de piață. Cel mai adesea, Brandy citește broșuri lucioase agresive despre vagine, scrise de cine știe ce chirurg plastician, cu tot cu poze color înfățișând imaginea perfectă a felului cum o uretră ar trebui să fie aliniată pentru a asigura un flux descendent de urină. Alte poze arată cum ar trebui să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
comică pălărie-flacon de medicamente de la Bon Marché. Toate speranțele și știința și cercetarea și strălucirea lui rămase aici în ruină: Acul Spațial. Centrul Științific cu domurile lui dantelate și globurile de lumină agățate. Monotrenul avântându-se înainte acoperit de aluminiu lucios. Uite cum ar fi trebuit să ne arate viețile. Du-te acolo. Alege excursia, zice Seth. Îți va frânge sufletul, pentru că familia Jetson cu menajera lor robot, Rosie, și mașinile lor zburătoare și paturi tip prăjitoare de pâine care dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ai tu nu e-un streptococ, domnule, și ne-ar plăcea să știm pe unde-i umblat și cu ce te-ai ocupat. — Drogurile, zise mama, asta am fi putut înțelege. Shane n-a scos nici o vorbă. Cu fața încă lucioasă și brăzdată de lacrimi. Graviditatea juvenilă, zise mama, asta am fi putut-o înțelege. Nici un cuvânt. — Doctorul Peterson, zise ea. A zis că nu există decât un singur fel în care să iei boala așa cum o ai tu, dar i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
te sperie cel mai tare. Capitolul 22 În Seattle, o privesc pe Brandy cum moțăie în grota noastră submarină de mai bine de o sută șaizeci de ore. Cât despre mine, eu șed aici cu un teanc de broșuri chirurgicale lucioase care arată operații de reatribuire sexuală. Operații transsexuale tranziționale. Schimbări de sex. Fotografiile color arată vagine de calități diferite surprinse mai mult sau mai puțin din același unghi. Obiectivul e focalizat drept în întunericul văgăunii vaginale. Degete cu unghii vopsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
buze! zice ea. Ea zice: — Avem o hemoragie! Și Vivienne se apropie cu o batistă de hârtie ca să tamponeze Plumbagoul în exces de pe bărbia lui Shane. Sora Katherine îmi aduce ce i-am cerut, te rog, și sunt fotografiile, pozele lucioase 20x25 cu mine în cămașa mea albă. Nu sunt bune sau rele, urâte sau frumoase. Sunt pur și simplu așa cum arăt. Adevărul. Viitorul meu. Doar realitatea normală. Și-mi dau jos vălurile, broderia și muselina și dantela, și i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Stavri deschise gura, avea totul în gît, îi plăcuse gîndul că i se recunoaște puterea de jertfă, de sacrificiu pentru un țel măreț, dar nu reuși să scoată nici un sunet. August Stoicescu arătă cu degetul hîrtia de pe masă, avea ochii lucioși, de antracit, puteai să vezi stelele nopții prin ei, ca prin gura unei fîntîni adînci, ziua, în amiaza mare, arătă către hîrtia țeapănă, acoperită cu scrisul ordonat și plin de ascuțimi al maiorului, "Subscrii, domnule adjutant?" Radul Popianu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ofițeri în retragere, după cîte le treceau prin cap sigur erau în retragere, un ofițer care să mai țină cît de cît de oștire n-ar fi îndrăznit să se gîndească la asemenea minuni, se liniștiseră cu totul, în privirea lucioasă a colonelului Stoicescu licărea chiar un fir de ironie sau de compasiune, cine să mai știe despre ce era vorba?! Rotofeiul s-a dus la dulapul cu haine, a deschis ușa scîrțîitoare, era o mobilă veche și uscată, după plecarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
știa, nu s‑ar fi Încumetat să știe). Le lovi cu pantofiorii de lac, frângându‑le ca‑ntr‑un acces de furie. Doar că pantofii nu fură Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe‑un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se‑ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci când respiri În oglindă. Ea‑și aminti și‑și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i‑o cumpărase de la un țigan, dintr‑un iarmaroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de carnețelul și reportofonul lui. Bucătarul Asasin, de cuțitele lui. În lumina slabă din autobuz ne uităm cu toții pe furiș la domnul Whittier, organizatorul atelierului. Profesorul nostru. Sub cele câteva fire cărunte pieptănate de-a curmezișul i se zărește țeasta lucioasă cu scalpul acoperit de pete. Gulerul cămășii apretat, ridicat ca un gard alb în jurul gâtului său subțire și pătat. — Oamenii de care vă ascundeți, va spune domnul Whittier, nu vă vor iluminați. Ei vor să știe la ce să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
acvariul cu șopârla care-și schimbă culoarea după zugrăveala pereților. Acum doamna Keyes e exact opusul celor fără adăpost. Are parte de prea mult adăpost. E împovărată de adăpostul ei. Îngropată în casă. Își citește cataloagele. Se uită la fotografiile lucioase ale ornamentelor de grădină. La bijuteriile de diamant confecționate din cenușa celor domnișoaragi. Sigur, îi lipsesc prietenii. Soțul. Dar, cum ar zice Inky, „A absenta e acum a fi prezent”. Și încă mai cumpără bilete la evenimentele caritabile. La licitații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]