822 matches
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 504 din 18 mai 2012 Toate Articolele Autorului VISÂND PE MALUL MĂRII Înmiresmate-amurguri și marea-ndrăgostită De-a soarelui lucire sublim se-mbrățișează Când îți foșnește gândul prin tâmpla vălurită Mătăsuri de speranțe - privește și visează Te furișează-n valuri înfășurându-ți trupul În falduri de albastru, îmi prinde tandru mâna În mâna ta, recheamă-mi spre nemurire lutul Când
VISÂND PE MALUL MĂRII PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 by http://confluente.ro/Georgeta_resteman_visand_pe_malul_ma_georgeta_resteman_1337334185.html [Corola-blog/BlogPost/358839_a_360168]
-
Șterge-mă din mintea ta, Ca pe ceva care miroase. *** Oricât mă ispitește vinul, Ochii îmi sunt obosiți, Iar limba suge veninul, Din trandafirii otrăviți. Ce să mai caut în viitor, Nici voi nimic nu o să găsiți, Nu mai văd lucirea stelelor, Vor fi doar trandafirii otrăviți. Stele nu mai văd pe cer, Ochii îmi sunt foarte obosiți, Vederea nu vreau să-mi transfer, Spre trandafirii obosiți. Oare ce-mi puteți oferi? Nu mai căutați, n-o să găsiți, Din mine totul
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 by http://confluente.ro/Trandafiri_otraviti_mihai_leonte_1342323913.html [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > UMBRELE APUSULUI Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2085 din 15 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Văd soare care fuge spre apus Lăsând în urmă umbre și regrete. Lucirea lui acuma m-a pătruns Cu dâra care-o lasă pe perete. În ochi de prunc fantasmele înșală Stafiile din umbră au ieșit. Și năvălesc spre mine, se strecoară Vrând ca să știe de m-au biruit. Tresar de spaimă când
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1473912029.html [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
bântuind mereu. Tresar de spaimă când se-arată negrul Fiorul nopții aprig mă cuprinde. Și-ar vrea acuma să își vadă sensul Când peste lumea noastră se întinde. Văd soare care fuge spre apus Lăsând în urmă umbre și regrete. Lucirea lui acuma m-a pătruns Cu dâra care-o lasă pe perete. Brăila, septembrie 2016 Referință Bibliografică: UMBRELE APUSULUI / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2085, Anul VI, 15 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florin
UMBRELE APUSULUI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 by http://confluente.ro/florin_cezar_calin_1473912029.html [Corola-blog/BlogPost/375215_a_376544]
-
de insecte care fac parte din ordinul Diptera. Numele dipterelor din familia derivă din cuvintele grecești "kallos" - frumusețe și "phoros" - purtător, indicând frumusețea tegumentului lor colorat în culori din jumătatea spectrală cu lungimi de undă mai scurte, cu nuanțe și luciri metalice, strălucind în mod deosebit în bătaia razelor de soare. Ele fac parte dintre cele mai familiare insecte, însoțind animalele și afectând omul încă de la începuturile evoluției sale, atât prin compania lor supărătoare, cât și prin diferite acțiuni exercitate de
Calliphoridae () [Corola-website/Science/309280_a_310609]
-
i Riven, o dată cu „Dulcea povară” a iubitei îl face să mărgăritare a iubitei‚ „hurmuzul manuscrisele ce-l duseseră la împletească faustian iubirea cu setea pământului”, arzător, în timp ce, sub iconoclastic față de divina iubire de frumos („Și ce frumos făcuse el în lucirea semnului arab, călugărul creatoare. Pierderea manuscriselor și lună”) sau să-și exprime adorația prin prezicea melodia îngerilor, notă cu a tabloului înseamnă ieșirea lui Dionis contopire absolută, făcând din drumul notă, în cel mai candid spectacol din pactul mefistofelic pe
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
elep easc , dar că nimeni altul un ndreptar ini iatic, gra ie c ruia poetul se i a a a a âăț a mb tr nesc odat cu mine. Doar el r m ne eternul impune posterit îi cu str lucire, m-a impresionat cel mai i a a ai a a confident al unui suflet ce nc mai cuteaz s se caute mult. Ideile nemuritoare, indiferent n ce b ț i de lumini ne s ăă a s a ț
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
așteptată, nu se manifestă sau este de manieră marginală. Stephen Boyden adaugă : "Aici Frank și cu mine gândim diferit. Amândoi suntem conștienți de gravitatea situației, dar eu nu accept că ar fi neapărat prea târziu. Deși nu există decât o lucire de speranță, asta face să merite efortul de a rezolva problema. Noi avem cunoștințele științifice ca să o facem, dar nu avem voința politică." Cu acest titlu, Frank Fenner (1) a deschis la 23 iunie 2010 simpozionul "Healthy Climate, Planet and
Dispariția omului () [Corola-website/Science/319699_a_321028]
-
Sheikhul, considerat a fi mediator între cer și pământ,pășește ultimul în spațiul celebrării. Îi salută pe ceilalți și le primește salutul,după care se așează în fața covorului roșu(a cărui culoare evocă strălucirea soarelui la apus și ultimele sale luciri pe cerul Konyei din momentul în care Rumi a murit,la 17 decembrie 1273). Fără să fie acompaniat muzical,cântărețul intonează laudele lui Rumi către Profet:”Tu ești cel preaiubit de Dumnezeu,trimisul Creatorului unic...” muzica fiind concepută de celebrul
Ordinul Mawlawiya () [Corola-website/Science/329370_a_330699]
-
provenind de la lasere infraroșii, leduri sau de la lumina zilei) poate fi detectată până la aproximativ 780 nm și va fi percepută că și lumină roșie. Sursele ce emit lungimi de unda lungi de 1050 nm pot fi percepute că și o lucire roșie monotona într-o sursă intensă. Benzile infraroșii utilizate în telecomunicații În comunicațiile optice, partea din spectrul infraroșu utilizată este divizată în șapte benzi ce se bazează pe posibilitatea de transmitere a luminii precum și de absortia și detectarea ei. Bandă
Infraroșu () [Corola-website/Science/310798_a_312127]
-
înotătoarelor ventrale. Spatele este albastru ca oțelul călit sau cenușiu-verzui, cu reflexe metalice; iar laturile și abdomenul albe-argintii, bătând câteodată foarte ușor în roșu-trandafiriu. Înotătoarele dorsală și caudală cenușii, celelalte înotătoare cenușii-gălbui cu reflexe roșcate. Irisul este argintiu sau cu luciri aurii. Se hrănește mai ales cu viermi, crustacei și plancton; prinde, însă, și peștișori și deseori sare din apă, spre a prinde insectele. Depune icre care se lipesc de plante acvatice, în aprilie-iunie. O femelă depune cam 100.000 de
Sabiță () [Corola-website/Science/331518_a_332847]
-
formă hexagonal-rotunjită; solzii sunt netezi și plați, cu luciu de smalț și sunt dispuși în șiruri longitudinale; la mijlocul trunchiului 20 șiruri de jur împrejurul corpului. Vârful cozii este format, de un singur solz. Pe spate au un colorit arămiu sau brun-cenușiu, cu luciri de smalț. Pe flancuri se observă două dungi late longitudinale, brun închise, care se întind de la rostru la coadă. Abdomenul este cenușiu-albastru, cu luciu sidefiu. Solzii de pe cap (pileus) pătați cu pete mici brune. Zona dorsală între cele două dungi
Șopârlița de frunzar () [Corola-website/Science/333935_a_335264]
-
-se în blocul lor. ― Doamne, o să ne atace câinii, zise el făcându și cruce. Abia apucă să-și termine semnul crucii când pe trotuar zări trecând ceva sclipitor. Vehicul nu părea a fi pentru că nu făcea nici un zgomot. Doar o lucire stranie în noapte, doar atât. Rămase cu privirile ațintite în întuneric așteptând. Deodată, niște irizări stranii înconjurară contururile ciudatului obiect din care ieșeau câteva siluete mișcătoare. Le urmări cu teamă și curiozitate. Văzu cum dispar printre ruinele și săpăturile șantierului
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_299]
-
când Kanbei auzi acest strigăt sever, poarta palisadei se deschise în fața lui. I se păru că vedea, în întuneric, cel puțin o sută se soldați îmbulzindu-se laolaltă. De fiecare dată când valul de oameni se înălța și se rostogolea, lucirile lăncilor îi străpungeau ochii. — Îmi pare rău că te deranjez, îi spuse Kanbei omului care strigase. Sunt invalid, așa că am venit cu lectica Te rog, scuză-mi lipsa de politețe. Cu această scuză, se întoarse și-i vorbi fiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Sanjuro cercetau terenul până departe în față, călărind de-a lungul satului îngust, fără nici un neajuns. Oprindu-se într-un loc unde drumul ocolea un pâlc de bambuși, îi așteptară pe Mitsuhide și grupul său. Siluetele celor doi oameni și lucirile lăncilor se vedeau limpede în umbra copacilor care se înălțau la cincizeci de metri mai în față. Deodată, din întuneric izbucniră zgomote de bambuși călcați în picioare pi mormăielile unui animal sălbatic. Tatewaki, care-și mâna calul înaintea lui Mitsuhide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați de frecau unii de alții, în lupta de a ajunge în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și spade lungi fulgerau în lumina dimineții, iar din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile stăruitoare ale scurtei nopți de vară! Pantele Muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
loc curgea râul Kiso, pe cursul superior. Ecourile apei care se lovea de bolovani sau șipotea prin vaduri reverberau în văzduh, dar luna, muntele și râul, învăluite în vapori denși, păreau spuzite cu mica. De pe mal nu se vedeau decât lucirile slabe ale lămpilor de pe țărmul opus. — Descălecarea Ikeda Shonyu coborî primul de pe cal și-și instală scăunelul de campanie pe malul râului. — Seniorul Yukisuke a sosit la timp. Trupele lui sunt acolo, arătă unul dntre vasalii lui Shonyu. Shonyu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
aceleași cu cele de o jumătate de secol în urmă. Exemplul cel mai recent ni-l oferă complexul "Pallas" din municipiul Iași. Iarba, scările și curățenia de peste tot rămân exemple demne de urmat pentru întregul oraș plin de multe reziduuri. Lucirile sticloase ale clădirilor au înlocuit griul de altădată, dar liniile și planurile intersectate tăios cu pereți tip lame dau fiori vizitatorului sosit din locuri cu mai puțină agresivitate. De aceea, exemplul acesta ne îmbie să revenim la tema "imitație și
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
am cuibărit pe canapea într-un colț cu lumină difuză, și Rachel a început să-mi maseze mâna teafără. Eram pe punctul să ațipesc când s-a auzit din nou soneria. Spre uimirea mea, era Jacqui. A țâșnit înăuntru, emanând luciri și scânteieri și având chef de vorbă: dinții placați cu aur fuseseră readuși la normalitate, cineva îi dăduse nu știu ce chestie Louis Vuitton și se ducea la o vizionare în cerc restrâns. —Bună, i-a salutat cu un gest pe Bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În evantai. Niște viori vechi, de culoarea pânzei din tablourile de altădată, se grămădeau la intrare pe o masă de o iregularitate anamorfotică. Un crocodil mare atârna, mumificat, din bolta Înaltă a acestei spelunci, oscilând ușor În adierea serii, la lucirea slabă a unei singure torțe, sau a mai multora, sau a nici uneia. În fund, În fața unui soi de cort sau de baldachin, sub care se Înălța un tabernacul, rugându-se În genunchi, murmurând fără Încetare și blasfemiator cele șaptezeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
pronunțând "...un porumbel a fost", galeria exulta. De la un capăt la celălalt, tot tineretul se pleca peste balustradă strigând: Auzi, d-le Cuza? Porumbelul... Cuza! Porumbeii! Trăiască porumbeii... etc., etc. D. Cuza surâdea. Sub ochelari, ochii săi sumbri aveau o lucire veselă. Fața sa rămânea totuși liniștită. Pe atunci, el n-avea încă popularitatea la care a ajuns mai târziu nici nu profesa încă teoriile cu care a cucerit această popularitate. Iar tineretul care se ridica avea și el altă ținută
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
memorie în care nu figuram: cu timpul, sfârșise prin a mi le ceda pe toate. Nu era o bucurie, dar nici o supărare. Din primele noastre întâlniri, păstrasem esențialul. Pielea întinsă, bronzată în culoarea crocantă a franțuzoaicelor. Ochii mari, curioși, cu lucirea neagră a obrăzniciei sub pleoape. Părul negru și el, strâns într-o coadă la spate. Îmi plăceau energia și forța cu care firele fuseseră silite să stea grupat. Puteam reconstitui gestul (deși nu-l văzusem niciodată), emana o sexualitate violentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
rame și se pusese pe sine în loc, cu an de naștere, profesie și statut social: 1980 - Poet. Muritor de foame. Omul își lucrase afișul pe calculator, fotografia era ovală, șlefuită cu praf și pudră de talc, până și ochelarii păstrau lucirea aia stinsă, gălbui-cafenie, din pozele bunicilor. Vreo două zile, n-a observat nimeni, până a dat un student alarma, silitor, la decan. S-au urcat secretarele cu scara până sus, pe perete, să-l coboare pe impostor și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
pupilei. Călcai pe mochetă și tabloul se deplasa odată cu tine, fără un sunet. Dacă vroiai să te plimbi pe hol, te însoțeau frizele și arabescurile tavanului, cu fetițe și amorași moțăind printre lauri. Lângă ele, sticla și nichelul jucau în luciri stinse, gândite să ascundă sau să oglindească părți din desen. Austrieci, flamanzi, valoni, nemți își dăduseră mâna aici, combinând priviri, istorii și-arhitecturi. Nu-ți auzeai nici respirația. Erai scufundat în burta Vienei, nu știa nimeni de tine. Părea locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
c? aceast? Întunecime ?i moliciune nu sunt altceva decât norii ?i c? universul cu adâncimea lui Începe abia la marginile ?i În fiordurile acestor mun?i de nori, de acolo se scufund? În infinit, acolo se afl? stelele cu str?lucirea lor solemn???i Înf????and pentru noi, oamenii, simbolurile supreme ale limpezimii ?i ordinii. Adâncimile universului ?i tainele lor nu sunt acolo unde se g?sesc norii ?i umbră lor neagr?, adâncimea st? În limpezime ?i senin?țațe ". (Hermann Hesse
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]