586 matches
-
turme de oi, simțind plăcere să verse sânge. Îmbrăcămintea i se preschimbă în păr de animal, brațele în picioare. Se face lup, dar îi rămân trăsăturile chipului de mai înainte: aceeași căruntețe a părului, aceeași violență în apucături, aceiași ochi lucitori, același chip al sălbăticiei"3. (s.m.) Prin urmare, trăsăturile acestei fiare sunt evidente din firea prototipului său: cruzime, ferocitate, viclenie, îndrăzneală, patima sângelui. Lupul este, deci, un animal blestemat de zei, un dușman al vieții, care își găsește plăcerea numai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
comuniști, avalanșa arestărilor din anii 1948/49, îl aruncase și pe dânsul în închisoare sub culorile stindardului țărănist. L-am recunoscut numai după nume și timbrul vocii, caracteristic tribunilor. Din 1938, când absolvise, în locul părului bogat, căzut pe spate, negru lucitor, în frizură eminesciană, vedeam o chelie respectabilă, în locul siluetei arhanghelești, o corpolență aparent greoaie, iar în locul mișcărilor dezinvolte, o reținere puțin timorată. Mai greu i-am recunoscut privirea. Ochiul, luminătorul sufletului, a vorbit aproape totdeauna mai mult decât cuvântul. Privirea
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
înfundat, bolți luate în serpentine, aleea de parc asfaltată rătăcește în sus, pentru alții traseu de raliu, toate astea au să se răzbune odată, codrul ca la carte, mușchi pe scoarță, trunchiuri, dar fug în sus ca brazii, litieră mai lucitoare pe arămiu iar coroana invers, ea face roata de întuneric, "Ocrotiți vînatul!" în termeni tot paradoxali, plini de inscripții într-un muzeu al cugetării pădurarii din pădurile statului, pe el le vine mai greu să îl taie, epoca defrișării suprimate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
duce crengi, sălciilor le mișcă apa nuielele, decorul silvic revine ca timp interior, hălcile de zăvoaie, Bogata Mureșului lărgimea dată de gol, chiar nimeni nu înțelege, ființe care țin virtutea inerției în transporturi! stația Chețani, pîrîul Grindeni, umbrela pe șoseaua lucitoare, ploaie iar, pre limbă feroviară pierea pasărea lume și se făcea de înțeles, șanțuri între culmile Apusenilor îndoielnice cu linia de abur, Gligorești compactarea pe grade de încredere în cuvînt, culme, nor, cețuri cu duhurile sub aripă la jumătate dealul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
o mare densă, radioasă, placidă, foarte frumoasă. Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe bolovani se holbează la mine cu ochi sticloși, lucitori. Un cormoran smântânește marea de glicerin\. Stâncile sunt năpădite de fluturi. Temperatura se menține ridicată. Continuu să-mi spăl rufele și să le usuc pe pajiște. Am înotat zi de zi și mă simt în formă și saturat de sare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zăcut și am meditat și mi-am îngăduit să nutresc speranțe, să fiu aproape fericit. Mai târziu, după cum am mai spus, am înotat. Marea îmi îmbrățișa mădularele fierbinți, înveșmântându-le, parcă, în solzi răcoroși. Apa se ondula calm, mângâios și lucitor la suprafață, ca o coajă de fruct. Chiar și fără „funia mea din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este cea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
trăsese în jos. Simțind nevoia să râd de bucurie, am început să mă dezbrac cu aceeași grabă, dar abia apucasem să-mi deschei nasturii de la cămașă când plonjonul său perfect a despicat marea cu un plescăit care a împroșcat stânca lucitoare de la picioarele mele. După o clipă l-am urmat, cu răsuflarea tăiată de răceala apei, dar, după câteva momente, am început să mă încălzesc și să mă avânt. Servitorul meu Opian venise să ne aducă prosoape. Părea să se fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn, Pe copite iau în fugă fața negrului pământ, Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
gura spurcată și umor contagios. La filmarea în cauză, purta o mantie lungă și neagră pe care o flutura ca un personaj din desene animate. Am primit și eu de la scenografa mamei, Reli Ticulescu, o fâșie lungă de "Jimbolia" - celofan lucitor care se agăța peste fundaluri - și am început să-i imit mișcările. Mioara era eroina mea, prezența mult așteptată la toate concertele organizate de mama și, de multe ori, la noi acasă. Aici, mai tot timpul, răsărea întrebarea "Ce mai
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
grâu răsărit. Vântul sufla, izbea botul mașinii cu furie, vuiet ce se adăuga, separat, la foșnetul neîntrerupt al roților pe asfalt. Deodată, fulgi de nea își făcură apariția în văzduhul cenușiu. Drumul era alunecos, acoperit de o pojghiță de gheață lucitoare. Aproape de orașul din nord care arăta de parcă venise iarna: amorțit și nemișcat, înghețat și vântos -, zăpada se depusese peste tot, ningea, rafale iuți, vijelioase își schimbau direcția clipă de clipă. Parcă mașina lângă hotel. La coborâre își încheie pardesiul, deși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
punct de vedere geologic, mai vechi decât alte locuri, Ins) dolomitul și lutul par mai str)vechi decât În alte p)rți. Sumbru și Întunecat, ca În gândurile domnului Bloom din românul Ulise al lui Joyce. Ins) În aerul str)lucitor și În masivii nori albi suspendați deasupra munților Încrețiți nu este nimic ce ar putea p)rea obositor. Aceast) atmosfer) face ca banală expresie „din alt) lume” s) fie Îndeajuns de adev)rât) că s)-ți fac) sufletul s) tresar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
deasupra lui. Am mai remarcat acest lucru și alte d)ți. A fost vizibil și la r)posații Jack și Bobby Kennedy. Parc) erau niște creaturi care consum) numai organe de animale - ficat, rinichi și momite. Aveau p)rul str)lucitor, un ten s)n)tos și dinți puternici. Presupun c) acesta este efectul bog)ției și puterii, nu al faptului c) m)nânc) m)runtaie de pas)re sau icre de cod, pentru c) Leopold Bloom, c)ruia Îi pl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
trebuie s)-si afirme identitatea prin vorbe și prin fapte și tocmai aici intervine politică. Pentru c) geniul unic al politicii este faptul c) ea „Îi Învăț) pe oameni cum s) scoat) la iveal) ceea ce este m)reț și str)lucitor...”. M) gândesc Ins) la ceva mai puțin atenian. Greutatea material) a vietii ne apăs) din ce In ce mai mult. Pentru Hannah Arendt, o asemenea presiune nu este cu adev)rât politic), ci social), economic). Poate c) are dreptate. Eu nu sunt teoretician; folosesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
sociologic asupra militarilor, intitulat The Professional Soldier. A scris mult despre rolul forțelor armate În politica Lumii a Treia. În plus, a studiat problemele urbane În domeniile educației, infracționalit)ții și bun)st)rii. Cunoaște acest oraș enorm, murdar, str)lucitor și infam. Sentimentele lui Janowitz fâț) de orașul Chicago constituie unul din lucrurile care ne apropie. Poate c) nu-l intereseaz) prea mult Conrad, Tolstoi sau Stendhal, dar este, cum spun cei de prin partea locului, „genul meu de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
ment → tim 65. Grupați în aceleași coloane cuvintele care au același număr de silabe: Vintilă, Vlaicu, Victoria, Vinea, Văleni, Valentin, Valeria, Vrancea, Voicilă, Cicerone Lucian, Maricica. 66. Alcătuiți propoziții în care să fie și cuvintele: mărăcine, circ, meci, licurici, rătăcit, lucitor, cineva, altcineva, voci, tocit, maci, tricicletă. 67. Transcrieți textul: Trenul trece la ora cinci. Cu el vine Cicerone. Cu cine mai vine? Vine cu nouă voinici. Numai cine vrea vine cu el. 25 68. Alcătuiți propoziții din cuvintele: tricicleta, Lucian
Primii paşi în lumea cuvintelor/ Auxiliar curricular pentru perioada preabecedară şi abecedară by Teodora Covrig () [Corola-publishinghouse/Science/697_a_980]
-
de obicei, În primul rând vârfurile plămânilor. Bolnavii de plămâni se prezintă de obicei În adolescență plini și grași, ei indică deja apăsare puternică Înspre partea de sus, iar pe trup formațiuni de noduri, provocate de călduri. Fața Înroșită și lucitoare luând din ce În ce o Înfățișare pătrată. Mai târziu, gura nu se mai ține Închisă și anume nici chiar În somn. La Început, deschizătura este slabă și insesizabilă, succesiv Însă devine mai Însemnată. Nasul este atunci puțin iritat În
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
mai spus, și lepra este o boală de friguri ca orișicare alta, căci corpul se silește de a dizolva nodurile și de a Îndepărta materiile străine. Dacă Îi reușește de a produce umflături, atunci dispar prin acestea nodurile, iar pielea lucitoare și uscată de mai Înainte, devine din nou poroasă, În alt caz, ele iau o formă mare, Îngrijorătoare, sau se usucă și se sting, sau putrezesc cu adevărat, pe când celelalte părți ale corpului continuă a trăi. În paginile 230-232 este
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
Capul: prea mare Fruntea: Îngroșată Ochii: normali Nasul: prea subțire Gura: puțin deschisă Fața: delimitarea lipsește cu totul Gâtul: umflat, peste tot prea gros, nemișcător, delimitarea la partea dinapoi a capului lipsește cu desăvârșire Încărcare generală Capul: prea mare Fruntea: lucitoare Ochii: apăsați Nasul: ceva prea gros Gura: puțin deschisă Fața: pătrată, delimitarea lipsește (nu e vizibilă) Gâtul: prea gros, nemișcător, delimitarea la partea dinapoi a capului lipsește, nu e vizibilă Încărcare generală Capul: prea mare Fruntea: aproape normală Ochii: normali
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
de unde să încep. Locul e frumos luminat, și ici și colo sunt mese colorate aranjate ca pentru nuntă, și sunt tone de vitrine pline cu pahare strălucitoare, cuțite și cratițe din inox. În timp ce mă îndrept spre o piramidă de cratițe lucitoare, observ o fată cu coadă de cal fluturândă, care, în timp ce se plimbă, își tot notează câte ceva pe un formular. Mă dau mai aproape de ea, încercând să văd ce face, și zăresc cuvintele „Înregistrare la Crate and Barrel“ pe antet. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
înfrumusețată de o dragoste uriașă. În cele din urmă Bologa se aștepta ca gura condamnatului să se deschidă și să scoată un strigăt îngrozitor de izbăvire, întocmai ca cei dintîi credincioși care, în clipa morții silnice, vedeau pe Hristos. (...) Cu privirea lucitoare, cu fața albă și luminată, părea că vrea să vestească oamenilor o izbîndă mare. (...) Brațul spînzurătoarei pîrîi (...) În ochi lucirea stranie, arzătoare pîlpîia mai puternic, cu tremurări grăbite, din ce în ce mai albă... Bologa vedea bine cum bulbii ochilor se umflau și se
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
cu ele cârma: cârmaciul se remarcă prin agilitate, viteză de reacție. Ei bine, pe una dintre sănii, rolul de cârmaci îmi revine mie. Am primit în urmă cu un an de la un unchi din Brașov o pereche de patine nichelate, lucitoare și de atunci sunt privit cu alți ochi de prietenii mei, chiar și șeful nostru, Biță, un băiat mai mare care se bucură de respect și de o incontestabilă autoritate printre noi toți, mă tratează cu deosebită bunăvoință, mai cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
în anii tranziției. Și totuși, mistificare rafinată, au un nume științific grațios: "Pica-pica". Nume de fată delicată. Sunt periculoase și au obiceiuri urâte: fură, sunt agresive, este notorie pasiunea acestor păsări apropiate de gaițe de a colecționa prin furt obiecte lucitoare, sclipitoare, pe care le ascund în cuiburile lor, construite în locuri variate. Sunt găsite în diverse regiuni, deseori în localități distruse sau pe cale de dispariție. Iau aceste note din bătrânul patriarh al "Vieții animalelor", celebrul zoolog Brehm, tradus în toate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mici se țineau după căruța sa, ca după aur. Erau curioși să vadă lucrurile din enigmatica-i ladă, ce-o avea în căruță. În special fetițelor, le plăceau pieptenii strălucitori, panglicele, mărgelele, hurmuzul, broșele, inele și fluturii. Băieții preferau curelele lucitoare, țipătorile, fluierașele, coifurile, portofelele, praștiile etc. Eu nu m-am lăsat până nu mi-am luat o broșă în formă de inimioară și un pieptene cu mărgele, pe care-l purtam mereu în păr (țop). În schimb i-am dat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
în a-și făuri cuiburile. Pe prund, vrăbiuțele zburdalnice țopăiau vesele în căutarea musculițelor proaspăt ieșite dintre crăpăturile soaței copacilor, sau dintre pietre. Vietăți minuscule mișunau prin iarbă și prin apa limpede ca cristalul, căutându-și de-ale gurii. Pești lucitori săgetau apa Sucevei, ce venea gălăgioasă dinspre Ulma și Straja. Câte-un broscoi mai îndrăzneț, apărea pe câte o frunză lată de brusture și orăcăia de răsuna toată lunca. Părea că și el era fericit că primăvara s-a instalat
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
existența însăși. Prezența acestei oglinzi este ușor de explicat: „ea simbolizează sufletul omenesc care, atunci când este perfect liniștit și curat, reflectă adevărata imagine a Dumnezeirii. Dacă cineva se înclină într-un templu șintoist, vede imaginea sa proprie reflectată pe suprafața lucitoare a acestei oglinzi și actul închinării este echivalent vechii scrieri de pe frontispiciul templului de la Delfi: „Cunoaște-te pe tine însuți!” ( Inazo Nitobe) Templele budiste sunt foarte frumoase și beneficiază de o arhitectură deosebită. În plus, zeitățile expuse în interior sunt
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]