658 matches
-
de des. Și nu o privește cu ochiul circumscris unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
nopții Și frunzele ce freamătă în vânt. Se lasă frig, mai cade câte-un picur Din norii-ngreunați și plumburii, În case-i bine-n sobe arde focul, Un mistic dans de flăcări aurii. Din când în când un scârțâit lugubru, Trezește din visare orătănii, E cumpăna ce-npunge orizontul Și vadra aplecându-se-n mătănii. Fântâna e secată, doar rugina Ce mușcă din bucata argintie, Mai spune că aici a fost odată, Izvor de apă rece, apă vie. Ca un oștean
LĂSAȚI PE DUMNEZEU SĂ GUVERNEZE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374106_a_375435]
-
lovită, în acest război inegal dintre el și mafie. Ieri, după plecarea ei, primise acel telefon și era chemat la Qestură de urgență. Nu reușise inițial, să se dumirească despre ce anume ar putea fi vorba, insă avusese o presimțire lugubra. Îi trecuse că o străfulgerare prin minte, că putea fi ceva, în legătură cu fata. Ceea ce îl liniștise la început, era faptul că ea pleca la Irene . Verișoară lui era o persoană de mare încredere. De aceea se simțise mai liniștit, neștiind
PARTEA A II-A( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2243 din 20 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375439_a_376768]
-
de des. Și nu o privește cu ochiul circumscris unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul
CĂLIN SĂMĂRGHIŢAN, REFERINŢE CRITICE LA CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, DE TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/371900_a_373229]
-
Impact > Scrieri > PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENȚĂ Autor: Mihai Batog Bujeniță Publicat în: Ediția nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului PUNGA DE PLASTIC, EXTREMĂ URGENȚĂ! Vântul iernii ridica fuioare de praf înghețat și gunoaie de pe străzi, scoțând sunete lugubre din coastele ieșite la vedere ale unui mileniu anemic. Cântecul de jale al ineditei orgi eoliene era susținut ferm de un cor de câini răpciugoși a căror motivație, foamea năprasnică, se dovedea suficientă pentru entuziasmul lor aproape contagios. Desigur, nu
PUNGA DE PLASTIC-EXTREMĂ URGENŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372331_a_373660]
-
său de scrutător al sinelui însingurat. E insistent în lacrima pentru trecut și pentru un viitor opac, previzibil și scadent în vrerea de neostoit a timpului ucigaș( Pisica neagră). Timpul implacabil vestit de ecoul clopotului/ din adâncuri( Lacrima icoanelor). Clopotul lugubru, mesianic, clopotul prevestitor al morții iminente într-o lume a deșertului de sare al mării( Sirena deșertului) și a diluviului terifiant( Făptura ta). O necuprindere împresurată de ape . Apa morții imaginată ca matrice leșioasă în care eșuează înțelesul din cuvinte
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
obscure, se văd râzând și licărind, La strugurii de catifea, la catifeaua strugurindă, Având pe mese, cupe ruginițe și pline pe jumate cu veninul tău. E-un loc, în care, m-am întors și e ultima oară, Când mă aștepți lugubra, rece și întunecată, Doar ceva lumânări arse pe chipu-ți, mai lăsa o pată de culoare, Decat murdarul uleios și uns de chelnerii grăbiți, S-așeze carnea fripta și grasă, pe bucăți de lemn, Sau chiar direct pe masă... Acuma
AM DAT VIAŢĂ MORŢII.(MI-A FOST ATAT DE DOR.) de COSTI POP în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347749_a_349078]
-
regret este că își lasă aici părinții și bunicii sau poate uneori nici măcar această remușcare nu mai există. Ea se pierde undeva, în abisul transatlantic și ajunge în adâncurile oceanului sau se evaporă în eter. Zările nedefinite ale unui orizont lugubru, aducător de sărăcie și prevestitor de demoralizare vor rămâne pentru ceilalți, cei care nu au avut șansa de a înfrunta necunoscutul sidefiu prin pânza de păianjen a Occidentului Încrezător și care, dintr-un ghinion înnăscut sau din lașitate, au ales
EDUCAŢIA ŞUBREDĂ de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348307_a_349636]
-
rândul nostru, așa? Vom ajunge să ne întrebăm dacă nu cumva asta e ultima noastră noapte, dacă nu cumva asta e ultima noastră zi, dacă nu cumva săptămâna viitoare va aduce cu ea un suflu abia simțit pe un pat lugubru de spital, ori poate că vom cunoaște cu adevărat pământul, din chiar interiorul lui? Dar oare n-ar trebui să fim mai îngăduitori? Oare nu ar trebui să-i înțelegem, să le înțelegem incapacitățile, să le ignorăm acreala? Un conflict
BĂTRÂNEŢE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 577 din 30 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348418_a_349747]
-
sub raportul tipului de discurs pe piața manipulărilor de tot felul. Altfel spus, va fi o altă minciună frumos ambalată și distribuită întregii umanități de către extrem de comercianți de realități mistificate!... Sigur că cine va pierde în tot acest joc teatral lugubru, trăind un nou experiment inepto-ocult pe propria sa piele, nu va fi nimeni alcineva decât omenirea însăși. Dar cui îi pasă până la urmă de așa ceva?!... Răspunsul este evident și simplu: nimănui. Nici în România lucrurile nu stau cu mult mai
ÎNTRE DEMOCRAŢIA NENĂSCUTĂ ÎNCĂ ŞI OLIGOCRAŢIA CU CHIP DE DRAC ICONIC de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348421_a_349750]
-
în: Ediția nr. 315 din 11 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Mi-aș vopsi ușa la intrare, Un preș soios aș pune-n față, Să par, în lumea asta mare, Un suflet viu cuprins de gheață. Mi-aș pune draperii lugubre, Pereții toți, i-aș zugrăvi Cu ghiare lungi, zdrențe și umbre, Suspinul, să-l pot isprăvi. Mi-aș pune solzi ciudați de fiară Și coarne de distrugător Să-ți spun, când vei veni diseară, Că nu am suferit de dor
DE DOR de DANIELA PĂTRAŞCU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345094_a_346423]
-
ploaie, dezmăț așternut acum, pe foaie, visând că totul e așa, precum, fatidicul blestem, ca m-oi întoarce-acasă, să nu te mai pot iubi vreodată. Respir încet și rar, precum un tren marfar, plin de speranțe, garat într-un triaj, lugubru, ruginit de timp, răpus de întuneric, măcinat de ploi, acide, aduse de umbra ta, pe trotuarele murdare, traversate de oameni, ce-și caută tristeți, lăsate la-ntâmplare de dirijori isterici, purtând sub braț, orchestre ireale, așteptându-ne pe noi, îmbrăcați
FRUMUSEȚE A PĂCATULUI INFINIT de COSTI POP în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376932_a_378261]
-
mele avide; arta de a fi prezent printre catifelele moi ale dragostei, învățată de la Ovidiu, de la acel poet năucit, exilat la Tomis, cu schimbări de decor și miros de singurătate, e arta vânării de vânt, frumoasă târfă, Durere, ce latri lugubru la lună, strângând cerul de gât, alergai, îmi strigai pe nume sângele pentru a mă numi, flacăra părului tău, hărțuindu-mi umbra și incendiindu-mi inima, eu care puteam sorbi din pumni un cer întreg, acum pierdut, printr-un labirint
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
Acasă > Poezie > Oglindire > SUFLET STINS... Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Text scris de Denis Sulintan: Într-un veșnic mister, destăinuiesc... Cum oare conștiința mea lugubra provoacă atâta vacarm în rândul minților neatent culese? Cum altfel chipuri uitate ce apar și dispar, asemenea lui Hermes, de-a lungul și de-a lațul, ca gândul și că vântul, uneltesc în castelul lor sumbru? Mistic este oceanul în
SUFLET STINS… de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1479 din 18 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377855_a_379184]
-
mai multe ori fiindcă suferi de claustrofobie, pulsul ți se va accelera când, cu un copil în brațe și cu altul de mână, vei coborî în siguranța relativă a unui bunker, vei trăi o normalitate bizară atunci când rachetele își fluieră lugubrul cântec și vei înțelege mai bine cât de lungă este o zi atunci când gheara răului este adânc înfiptă în viața unor oameni care au o singură vină: își iubesc pământul zălogit de miticii lor strămoși și se străduiesc să facă
BIANCA MARCOVICI ŞI TĂCUTELE EI ROSTIRI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1441 din 11 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376738_a_378067]
-
Vocea sa cavernoasă reverberă în bolțile înalte, cu arcade gotice, ale criptei, lumânările negre își fâlfâiră flăcările, iar din tavan căzură fleașcă, pe pardoseala de piatră, câțiva lilieci. Erau morți. Infarct! Întunecata adunare fu străbătută de un vaier prelung și lugubru. Contele îi privi pe sub uriașele sprâncenele albe și continuă, cu vădită tristețe: - Bă, moartea-i cât capra pe noi, fiindcă nenorociții ăștia de oameni, ființele astea vulgare și josnice, acești troglodiți cărora noi le-am furnizat cultură, basme, legende, subiecte
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
de des. Și nu o privește cu ochiul circumscris unui fatalism inexorabil, ci cu ochiul credinței ingenue a copilului fermecat de taină. Moartea e mai degrabă o grădină plină de lumină în care se perindă chipuri cunoscute, decât un tărâm lugubru și întunecat. Fluturele însuși este un simbol al efemerității, iar această trăsătură, atât prin titlul cărții cât și prin textele ei, este imprimată asupra morții. Bine, și atunci moartea e efemeră?, veți întreba. Bineînțeles că da, vă va spune autorul
CĂLIN SĂMĂRGHITAN DESPRE CARTEA; MOARTEA, UN FLUTURE ALB, AUTOR TEODOR DUME de TEODOR DUME în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372200_a_373529]
-
pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste. Scheletice umbre mă prind în capcane, Să-mi sfâșie suflet și inima trează; Se-ntind către mine precum niște-arcane, Când versuri lugubre în minte-mi vibrează. Citește mai mult Când toamna se zbate în lanțuri de-aramă,Pădurile toate se simt pustiite;Își poartă, umile, gălbuia maramă, Pe umărul nopții plângând, despletite.Își leapădă straiele arse în toamnăși goale rămân sub a
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
pe creste; Se clatină-n ploaia cea deasă-al meu umblet, Când eu mă cufund în a toamnei poveste.Scheletice umbre mă prind în capcane,Să-mi sfâșie suflet și inima trează;Se-ntind către mine precum niște-arcane,Când versuri lugubre în minte-mi vibrează.... XVII. TOAMNĂ DESPLETITĂ, de Curelciuc Bombonica , publicat în Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015. În grabă, despletită, vine toamna Cu-alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul
CURELCIUC BOMBONICA [Corola-blog/BlogPost/379611_a_380940]
-
Fără țară și pământ, Și-a lăsat dorul la vamă Și mormântul în mormânt... De Cenzime De Cenzime la Rusalii Se pogoară Duhul Sfânt Când în cer imense falii Se deschid, și pe pământ... Când în haită ies șacalii Și lugubru latră-n vânt, Când îngroapă criminalii Cornul lunii-n două frânt... Când își sapă-n mări coralii Unul altuia mormânt, Când își blestemă hamalii Veșnicul deznodământ, Când se-njunghie rivalii Din al urii simțământ, Când se-mpușcă generalii Sub al
DE RUSALII, TRIST ROMÂN de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377795_a_379124]
-
doamna Moscu, vizitiul și caii de la rădvan, fantome ca și stăpâna ei. Viața este reprezentată de Egor și aliații lui : Nazarie, doctorul și, în final, țăranii din sat. Egor și Sanda aparțin alternativ celor două lumi. Camera, un alt element lugubru, este descrisă astfel: „Mirosea ciudat în odaie; nu a mort, nici măcar a flori funerare, ci un miros de tinerețe oprită pe loc, oprită și conservata aici, între patru pereți“. Prezența Christinei este sugerată de faptul că, în camera acesteia, nimic
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
a anilor '30, scrierile lui Blaga vorbesc de salvare. Cele ale lui Eliade din aceeași perioadă arată creșterea violențelor sociale și a incertitudinilor politice; "Grevele de la Uzinele Grivița, povestește Eliade în jurnalul său în februarie 1933, sirena ale cărei strigăte lugubre le puteam auzi toată ziua, aveau un rol important. Această grevă a uzinelor Grivița simboliza și ea, într-un fel patetic și artificial, "pierderea paradisului", adică intrarea noastră brutală în istorie". O CULTURĂ NAȚIONALĂ: AMBIVALENȚĂ ȘI MULTIPLICITĂȚI În această perioadă
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
am abătut să văd ce mai este cu legendara casă.. Mi-a trebuit o oră pînă s-o descopăr, pînă să-mi dau seama că cea pe lîngă care tot treceam, nerecunoscînd-o, era chiar casa lui Pallady. Avea un aer lugubru. De sediu de colhoz. Urmașii slujnicei de la masa boierilor spurcaseră totul, modificaseră totul, de la acoperiș la poartă. Cum făcuseră cu țara întreagă. Cineva trebuie s-a ivit momentul să se gîndească acum și la venerabila casă din Bucium. Să-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
un Enescu deja bătrîn, e geniul peste care a trecut tăvălugul vremii, e omul nevoit să-și părăsească țara ocupată de bolșevicii ruși și români și condamnat să moară sărac, între străini. Mai întîi, ochii: atinși de un strabism invers, lugubru prin lipsa focalizării și prin exoftalmie, doar unul își îndreaptă sensul spre noi, celălalt caută, rătăcit, în altă parte. Automat, îm vine să împart, cu palma, fața aceasta de Ianus disperat, s-o împart în două. Descopăr întîi o jumătate
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Retrospectiva Țuculescu. Dar nu în încăperile fostului Muzeu național (în care, de altfel, s-au consumat momentele fierbinți ale tronului României), încăperi ciuruite în același decembrie telegenic, ci în față, în incintele dinspre Piață. Ale căror ferestre, într-o seară lugubră, îmi amintesc, erau spăimos luminate: se desfășura acolo vizita nu știu cărui buzat african, congener întru dictatură de-al Ceaușeștilor. Deschid princiara ușă și mă aflu, subit, în lumea "ochioasă" a insolitelor pînze. Trecînd pe lîngă santinela albastră, flăcăul-stană-de-piatră, cu fața lui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]