2,384 matches
-
drept pretext de expresie ideea de fericire. O definea ca fiind armonia între indivizi, însă constata cu amărăciune că în acele vremuri conceptul de fericire era greșit înțeles, indivizii căutând să fie satisfăcuți și deplin liniștiți căutând lucruri mărunte și lumești: banii, desfrâul, bogăția, uneltirea pentru propria ascensiune sau conservatorismul ca motiv al interesului individual. Însă cea mai mare frică i-o producea ceea ce numea, în mod extrem de sugestiv, fericirea mulțimii, adică a acelora "care aprind lumânări deodată și lui Dumnezeu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lumii și obiectelor sale, legate de acestea ca proprietate a lor. Suprafața este cea colorată, zidul este cel amenințător, încrucișarea pustie și cufundată în întuneric este cea care devine suspectă. Iluzia constă astfel în a lua aceste proprietăți drept determinări lumești, de a le încredința exteriorității ca și cum ele ar putea să-și găsească în ea locul lor veritabil și esența lor, ca și ar putea să crească în ea și să se nutrească din ea, să fie, în sfârșit, ca "exterioare
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Ca și cum ar putea fi "culoare", "amenințare" sau "suspiciune" fără ca această culoare să fie simțită sau această amenințare încercată, și ca și cum suprafața, încrucișarea sau zidul ar putea simți ori încerca ceva. Așadar nu în ele, nu în lume sălășluiesc aceste determinări lumești, ci acolo unde fiece lucru poate fi încercat sau simțit: în ceea ce se simte și se încearcă pe sine astfel încât să poată simți și încerca orice. Pretenția științei de a reduce lumea vieții la o lume de idealități și de
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Întâmpla. Vă spuneam că tot ce-mi pot imagina, sau presupune, este că anumite interese s-au Încrucișat pe drum. Biserica, de pildă... — Biserica e foarte mare. Te referi la cineva anume? — Mă rog, sunt prelați care au și putere lumească, nu numai eclesiastică. Ei nu văd cu ochi buni ca un eretic... — Înțeleg, Îl Întrerupse ministrul. Te referi la bărbați sfinți ca fray Emilio Bocanegra, de exemplu. Alatriste văzu că secretarul regelui Își stăpânea o tresărire. — Eu n-am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
cu atâta încântare, încât îți vine a spune că tocmai acesta a fost scopul încrâncenării lor. Amândouă știu bine că, nu după multă vreme, atunci când se va observa că bărbații au prins a se lenevi ori deda unor treburi prea lumești, dăunătoare, prin pildă, generației mai tinere, cârmuitorii vor da iarăși semnalul pregătirilor de luptă. Adică vor începe un alt război. Și povestea se va repeta. Morții vor fi înmormântați tot în câmpie, noaptea, pe furiș, pentru ca nimeni să nu știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
i-a sugerat când i-a reproșat drumul spre Biblioteca Academiei, în locul Academiei de Biliard și îi dă dreptate, recunoscându-i meritul, devenind "ucenicul ascultător" al acestuia. De altfel, Povestitorul vede în el un sprijin de nădejde în descurcarea problemelor lumești: la moartea Ilincăi, el este cel la care apelează fără a ezita, recunoscând că "nu cunoșteam pe nimeni mai priceput ca Pirgu", iar acesta nu îi înșeală așteptările: "Ilinca fu prohodită domnește, ca împărătesele de la Bizanț, când a treia zi
Pirgu și dandismul by Alina-Nicoleta Ioan () [Corola-journal/Journalistic/8053_a_9378]
-
care reglau viața individului și a comunității) a fost smulsă din inima omului. Nu poți aduce in-di-vidul pe calea credinței când exemplul pe care-l dai ceas de ceas trimite mai degrabă la intoleranță și dorință de control asupra valorilor lumești. Ce treabă are, chiar în aceste zile, Comitetul Central al Bisericii Ortodoxe Române, numit Sinod, de a se izmeni la ideea că papa Benedict ar trebui ori nu să viziteze România? Numai un dușman al țării poate gândi privitor la
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
încă făcea ravagii. Iată că neo-activiștii în sutană ai momentului au mai coborât un etaj în catacombele fundamentalismului, intoleranței și urii față de celălalt. Nu-i mai puțin adevărat că, în România, apartenența religioasă e legată mult prea puternic de cele lumești. N-am să dau un exemplu din zona ortodoxiei, pentru că ai noștri sunt iritabili la maximum. Am să mă refer la protestanți. Un enoriaș din parohia preotului luteran Eginald Schlattner - binecunoscutul autor al volumelor Cocoșul decapitat, Mănușile roșii, Pianul din
Credeți în Dumnezeu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8065_a_9390]
-
în două limbaje, două ritmuri și două lumi diferite. Întâi, ele ne țin în lumina unei inteligențe aflată în permanentă comunicare și comuniune, prin persoana lui Prospero, cu divinitatea privită ca Instanță superioară oricăror încrâncenări, înscenări și jocuri ale puterilor lumești, naturale sau paranatural-magice. În al doilea rând, însă, prin magia artelor reprezentării rearticulate într-un tot, conglomeratul de instincte, sentimente, intuiții, obsesii, frică și revolte domină scena subliminal. Privind atât dansul expresiv-alegoric, hieratic, de Ariel, ori amenințător-instinctual, erotic, de Caliban
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
și duminica este dezlegare la untdelemn și vin. Pe 6 august, de Schimbarea la Față este dezlegare la pește, untdelemn și vin. Lăsatul secului semnifică renunțarea la mâncare cu grăsimi, dar are și un altfel de înțeles: acela al renunțării la spiritul lumesc în favoarea unei vieți duhovnicite. Postul Adormirii Maicii Domnului este cel mai nou dintre cele patru posturi ale anului. Originile sale se află prin secolul al V-lea, când s-a dezvoltat și cultul Maicii Domnului. La început, acest post nu
SFÂNTA MARIA. Lăsata secului pentru Praznicul Adormirii Maicii Domnului din 15 august by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/78851_a_80176]
-
icoane și de glasuri tremurate,/ Strai de purpură și aur peste țărâna cea grea.ť Ca și la Eminescu, intervalul dintre amurg și zori nu e decât tărâmul obscur al tranziției spre puritatea ființei, somn și vrajă deopotrivă, smulgere din lumesc." (pag. 1061) E de prisos să adaug că, în deplin acord cu această dependență analitică, defectul de care se face vinovată, până la un punct, poezia lui Dan Laurențiu este, după Manolescu, acela de a fi "sorbit îndelung aerul altora." Va să zică
Câteva afinități (VI) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7380_a_8705]
-
chip de dincolo de vremi, sanctificată de dragostea fiului, printre ultimele cuvinte ea îi strecoară și o impresie a vieții, greutatea ei care nu-i retrage frumusețea pentru că suntem înconjurați în filmul lui Sokurov de frumusețe, o frumusețe doar în aparență lumească, o frumusețe a creației. Ceea ce fiul o și spune: „Creație, tu ești minunată." Ultimele cuvinte ale fiului către mama lui au valoarea unui angajament, despărțirea nu poate fi decât temporară, iar fiul își roagă mama să aibă răbdare și să
Mama și fiul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6765_a_8090]
-
Președintele venezuelian Hugo Chavez a prezentat un nou sicriu ce conține rămășițele lumești ale eroului revoluționar al Americii Latine de secol XIX, Simon Bolivar, anunță BBC News. Autor: Alexandra Dumitru Sicriul din mahon, încrustat cu diamante și stele de aur a fost prezentat în cadrul unei ceremonii menite să marcheze moartea „Eliberatorului”din 1830
Noul sicriu al lui Bolivar încrustat cu diamante şi stele de aur () [Corola-journal/Journalistic/67770_a_69095]
-
altă parte, lirica Luminiței Niculescu are ca punct de reper și spațiu de lansare tradiția sonetelor lui W. Shakespeare și a continuatorului său, Vasile Voiculescu, în literatura română. De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care rămân învăluite în misterul unei dragoste lumești (tânărul aristocrat, doamna brună), Vasile Voiculescu face, trei sute de ani mai târziu, saltul în spațiul spiritual al iubirii de Dumnezeu. Misterul se amplifică, se adâncește, în zbuciumul omului îndrăgostit de Creatorul său, de necuprins și de necunoscut, cutremurător de aproape
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
mai mult. Vîrtejul ne ia, ne ridică și ne duce sus. Sus este în sus? Ce este asta "sus"? Amînăm mereu întîlnirea cu conștiința proprie. Ochii și mintea și sufletul tînjesc după altfel de acumulări, vanitatea împinge la contabilități de lumești fapte, succese, glorie, bani. Deșertăciune. Există momente în viață, experiențe, întîlniri - șanse, cu alte cuvinte - cînd cerurile se deschid și ceața se ridică. Ceața din mine, din tine, din noi. Atunci, dăm cu ochii unii de ceilalți. Atunci, ne vedem
Dragul meu Lev Abramovici by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7812_a_9137]
-
și-a căpătat credința că nimeni nu-i mai stă în cale, Cititorului începe să-i slăbească pasiunea. El e lovit de impresia că nimic nu e nou sub soare și începe să răsfoiască volumele, lăsându-se dus de gânduri lumești, citind din ce în ce mai puțin. Însă locul lui rămâne neatins. El are autoritatea să dea în continuare verdicte, mai ales că nimeni nu-și dă seama că el a renunțat să mai citească. În virtutea faimei sale, trece mai departe, luminos, printre siluetele
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
prin care se aduce laudă cuvântului încărcat de senzorialitate, renăscător de arome și pasiuni. Există un punct critic, un prag, de unde acest idiom suculent își adună forțele, spre a vira într-un plan cu totul diferit, depășind limitele arealului strict lumesc, pentru un salt în translucid, în metafizic. Este dimensiunea în care domină incolorul și mângâierea știutoare a stihiei apei: "E cum ai sta în soare și umbra/ Și s-ar așeza în cale,/ Și s-ar muta, mereu, agale,/ Spre
Poezia retro by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7690_a_9015]
-
însă un dandy. în prefața la a doua ediție o spune categoric: "Cel care a scris Despre dandysm și despre George Brummell n-a fost un dandy". Și totuși. După o existență tumultuoasă, care n-a ocolit extremele, de la tentațiile lumești ale Parisului până la convertirea la catolicism și apoi la statutul de catolic practicant, Barbey d'Aurevilly pare să fi fost destul de marcat de tipologia dandy. Psihismul androgin, care-l va preocupa mai târziu pe Jung, îl va conduce pe Barbey
Bicentenar - Barbey d‘Aurevilly, un dandy? by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/7693_a_9018]
-
care centrul de putere se deplasează mereu, în funcție de trecerea autorității supreme de la un șogun la altul, Persia ajunsă la apogeu are un centru unic pe care îl formează în Isfahșn piața numită "Oglinda lumii" în care se concentrează și puterea lumească a șahului, cea a credinței reprezentate de moschei, a banilor și a artei ce-și etalează opulența în bazar. Opțiuni scandaloase Cele două personaje feminine au în comun și o libertate frizând nesăbuința; mânate de pasiunea lor, încalcă normele societății
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
de altădată, cînd se putea să nu vezi și auzi, dacă din amintiri pierdute n-ar înflori, șuierător, tîrziul: „Golul apasă tăcerile în care spaimele cresc,/ Vântul trântește fereastra smucind-o din balamale,/ Geamuri se sparg în rafale de ireparabil lumesc,/ - Dar cât o fi ceasul, vecine, mă rog dumitale." Rugăminte, firește, fără răspuns. Vag absurd, nu, însă, mai mult decît viața, e Răsăritul peste apus: „Care dintre voi înțelege oare/ Ce urât se minte singur omul până moare,/ Dar odată
Chimicale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6814_a_8139]
-
Distincția proustiană între eul estetic și eul empiric a transformat interesul pentru viața unui artist într-o preocupare nerelevantă, chiar maladivă, și a încurajat asocialitatea și amoralitatea scriitorilor. Secolul al XX-lea a și produs destui autori ale căror prestații lumești, social-politice și etice trebuie uitate spre a le putea citi cărțile cu o privire senină. În cazul lui Fondane avem o unitate între viață și operă. Avem în față un om autentic, nu un om de hârtie, un om care
B. Fundoianu, 65 de ani de la moarte by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/6835_a_8160]
-
cum ar spune ăla care își tunde oile la lumina unui neon aproape roz." (pag. 25) Dimensiunea "Umbrella" rămâne, din păcate, doar un pseudonim pretențios al uneia din cele trei dimensiuni cunoscute ochiului. Ea nu se află nici deasupra celor lumești (dormind pe vreo frunte, ca la Naum), nici dedesubtul lor (în abisurile cutreierate de Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu cu Submarinul lor iertat). Dimpotrivă, e aici, e lângă noi și nu e dintre cele ieșite din banalitate. Reîncălzit la temperatura
Manierisme by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6838_a_8163]
-
de ceață-s înlăcrimate. El e ca și orb. Ba mai mult: mamut pare a fi. A și ieșit din modă. El știe - nu se poate: Trecut-au cele vremi - analfabetismul reveni. El vede cum se joacă nunți în bucurie lumească, Și cum se îmbată, spre-a se trezi, și-a se-mbăta iar. Cum simplele, bicisnicele icre de broască, Sunt numite, înnobilator, - icre negre, caviar. Cum viața, ca pe o perlată chestiune de Vatto, Se pricep a o substitui cu
Boris PASTERNAK (1890 – 1960) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7531_a_8856]
-
are un nume sinonim cu al surorii sale Colombe, dar se deosebește radical de ea. Numele lor înseamnă "porumbiță" și au conotații contradictorii, cea mai potrivită contextual fiind cea de simbol al purității și al imortalității sufletului, desprins de lucruri lumești și de păcat. Porumbelul este inima celui drept, iar ochii săi sunt termen de comparație pentru omul luminat și pur. Cea mai interesantă explicație onomastică o oferă prenumele Kakuro, ce apare în primul roman japonez, Genji Monogatari, desemnând pe cel
Ariciul și camelia by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7305_a_8630]
-
îndărătul căruia se ascunde un soi de comando demonic) apar din senin pe străzile orășelului, mai mult ca să sucească minți decât ca să comute reglatoriu poziții sociale. Misiunea ălora, asimilată unui necruțător replace all, nu ilustrează nici o sentință a vreunei justiții lumești. Dintre cei care au nenorocul de a-i întâlni, majoritatea ajung să piardă ceea ce se numește îndeobște priza la real. Ei lovesc cu cureaua în aer, se urcă pe lămpi, fac cruci peste cruci dintr-o psihoză indusă a schimbării
Arta programării textuale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7122_a_8447]