105,709 matches
-
undă a binelui și pe cea a răului. Prin sagacitatea limbajului a fost descoperită de mult natura luminiscentă a Universului. Eul său coincide cu fenomenologia luminii. Prin caractere și moravuri străbate focul. Omul trăiește pe fața pământului, în "alba sa lumină" ce are o viteză de 300.000 de kilometri (pe secundă) și visează la "cealaltă lume" cu o viteză mai mare decât a luminii. Întotdeauna, înțelepciunea limbii a premers înțelepciunii științei.[...] Nu mai e mult până vom fi în stare
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
fenomenologia luminii. Prin caractere și moravuri străbate focul. Omul trăiește pe fața pământului, în "alba sa lumină" ce are o viteză de 300.000 de kilometri (pe secundă) și visează la "cealaltă lume" cu o viteză mai mare decât a luminii. Întotdeauna, înțelepciunea limbii a premers înțelepciunii științei.[...] Nu mai e mult până vom fi în stare să elaborăm ecuația problemelor abstracte, reieșind din faptul că obârșia "păcatului " se află la neagra și fierbintea extremitate a lumii/luminii, iar originea binelui
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
mare decât a luminii. Întotdeauna, înțelepciunea limbii a premers înțelepciunii științei.[...] Nu mai e mult până vom fi în stare să elaborăm ecuația problemelor abstracte, reieșind din faptul că obârșia "păcatului " se află la neagra și fierbintea extremitate a lumii/luminii, iar originea binelui - la cealaltă extremitate, luminoasă și glacială. Oare dracii negri ai infernului populat de sufletele pământenilor păcătoși n-ar fi chiar undele invizibilei lumini calde? Așadar, se poate demonstra că lingvistica merge înaintea științelor naturii, încercând să evalueze
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
din faptul că obârșia "păcatului " se află la neagra și fierbintea extremitate a lumii/luminii, iar originea binelui - la cealaltă extremitate, luminoasă și glacială. Oare dracii negri ai infernului populat de sufletele pământenilor păcătoși n-ar fi chiar undele invizibilei lumini calde? Așadar, se poate demonstra că lingvistica merge înaintea științelor naturii, încercând să evalueze lumea morală și tratând-o drept unul din capitolele științei despre radiație. Dacă dispunem de cuvinte-dublete, precum dvor (curte) și tvor (a crea), luând în calcul
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
-și retușeze viața prin îngroșarea unor tușe, astfel încât să stîrnească admirația contemporanilor și, mai ales, să dea bine în ochii posterității. Autorul își povestește anii copilăriei și ai adolescenței timișorene cu un soi de naivitate sentimentală. Scoate cu inocență la lumină fapte pe care, probabil, 95% dintre oameni, în situația lui, ar fi preferat să le îngroape definitiv în uitare, dacă nu să le confere un sens contrar. Descendent al unei familii de evrei, tînărul Holender nu-și ascunde fascinația pe
VIP-ul din stația de metrou by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14425_a_15750]
-
clar că femeile sunt ceea ce sunt. Astăzi lucrurile au evoluat enorm. Femeile au Înaintat pe scara valorilor intelectuale, pe liniile profesiunilor pe care le practică și datorită legislațiilor socio-economice și politice, sunt În măsură săși desfășoare calitățile sau defectele la lumina zilei. Nu mai putem vorbi de femei slabe, deoarece ele nu mai sunt decât Într-o mică măsură prin comparație cu ce au fost acum o jumate de secol În urmă. Există astăzi femei care pot fi socotite ca foarte
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
aceea horele fac față sârbelor. E nevoie de schimbare, de reînnoire a sentimentelor, deoarece, altfel, viața ar deveni un adevărat coșmar. Ceea ce ne menține pe linia de plutire este acest fel de a alterna durerile cu plăcerile, caldul cu frigul, lumina cu Întunericul... Veți vedea că poemele din acest volum nu dezmint realitatea feminină românească.
Prefață. In: Editura Destine Literare by Eugen de Panciu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_336]
-
am deprins minuția, meticulozitatea, pasiunea față de obiectul cercetării, împletirea acribiei cele mai severe cu emoția descoperirii datelor, pierdute în noianul ziarelor uitate. Fără asemenea muncă și dăruire, nu s-ar mai fi ajuns vreodată ca acestea să fie scoase la lumină și valorificate în perspectiva amănuntului și a sintezei.
Repere pentru literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14433_a_15758]
-
sub cerul natal! În văpaie și vrajă miresme stîrniți! Înrudirea, tăcut, creați-o cu pura,-ndărătnica-i coajă, cu sucul ce-o umple,-n extaz să se piardă! I, 17 Jos, încîlcitul, Străbunul, izvor-rădăcină tuturor, însă nici unul să-l știe-n lumină. Coif, corn de vînătoare, bărbi pricepute, frați în mînia lor mare, femei ca lăute... Crengi între ele se strîng, libere nu-s nicăieri... Una! ah, urcă nespus... Însă mereu se mai frîng. Ea se-arcuiește-n tăceri ca liră-abia sus. I, 20
Versuri de Rainer Maria Rilke by Mihail Nemeș () [Corola-journal/Journalistic/14446_a_15771]
-
spumă de aur și zahăr". Multă vreme însă n-a fost admis pomul de Crăciun, prin 1642-1645 apărând o carte care denunța bradul ornat cu păpuși. Încă în 1785, baroneasa Oberkirch din Strassbourg consemna rezerva bisericii față de brazii "decorați cu lumini". Obiceiul, se precizează, este de origine alsaciană, de unde a pătruns, la începutul secolului al XIX-lea, la restul popoarelor germane. Au fost menționate câteva date ale atestării pomului de Crăciun: Goethe a văzut primul pom împodobit, în 1765, la Leipzig
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
ci și pentru a fi conservate pădurile de brad. În același an, în Cele trei Crișuri, Gr. Tăușan, invocând tot motivul protejării pădurilor de brad, propunea să se găsească un substitut tehnic, așa cum s-a procedat în biserici prin introducerea luminii electrice în locul lumânărilor. S-a întâmplat însă ceea ce au prevăzut Petru Șpan și T.T. Burada. Acesta, cu pregătire etnografică superioară și călător în multe spații etnografice de dincolo de granițele țării noastre, deși s-a opus adoptării obiceiului despre care vorbim
Tradiții - Pomul de Crăciun by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/14424_a_15749]
-
astăzi din ce în ce mai mult despre nivelarea de gen dintre literatură și teoria literară. Subiectul a stîrnit deja numeroase dezbateri, dar cel puțin într-o privință, punctele de vedere converg: toată lumea pare să fie de acord că o asemenea "nivelare" scoate la lumină un lucru aproape uitat - valoarea literaturii pentru existența umană. în Teoria secundarului (Univers,1997), Virgil Nemoianu remarca, la un moment dat, că multe texte teoretice sau științifice au tendința de a deveni din ce în ce mai literare, pe măsură ce eficiența lor practică scade. Calitatea
Umberto Eco și literatura by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/14449_a_15774]
-
nelimitată a rațiunii și a ideii de progres care, odată cu primele cuceriri ale științei moderne, a luat locul credinței în supranatural, creînd postulatul unității speciei umane în locul perierarhizării ei, cum se face că aceste teze de sorginte carteziană a secolului Luminilor au dat naștere regimurilor totalitare cele mai implacabile din istorie, care nu s-au sfiit să le batjocorească, să le pervertească și denatureze cu cinism, pentru a justifica în numele lor cele mai mari crime și fărădelegi, de la minciună, jaf și
Umanitatea pierdută a secolului XX by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/14483_a_15808]
-
era pustietate... Cât poți să te iubești?... Am trăit un an... Cum de-a rămas grea, nu înțeleg... Stătea, câteodată, ca lemnul. Zic: "Tu, cumva, ai adormit?" - "Nu, - zice, - aud tot". - Zic: "Nu prea ești focoasă." Iar ea: "Parcă arde lumina la bucătărie..." "De unde ai scos-o?" - "Păi, se aude cum merge contorul..." - "Ai putea, - zic, - să iei exemplu de la el..." Așa am trăit un an... Kuzin scoase din geantă sticla cu rom și o înclină ademenitor. Am băut din nou
Compromisurile by Margareta Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/14448_a_15773]
-
Spre deosebire de Schopenhauer, Nietzsche a fost atras puternic de natura dionisiacă; el a căutat să pășească chiar deasupra abisului pentru că a întrevăzut acolo taine încă și mai ispititoare și pentru că s-a considerat insensibil la amețeală." (p. 50) Văzută în această lumină, alegerea lui Nietzsche de a deveni filolog ar trebui privită nu drept o, să zicem, încercare de a câștiga o poziție sigură în establishment-ul învățământului umanist german de atunci, ci drept o formă sofisticată de deghizare, drept o mască
...doi diavoli s-au întâlnit și ședeau de vorbă by Costică Brădățan () [Corola-journal/Journalistic/14447_a_15772]
-
nasturii desperecheați. Frumoasă poză o fi ieșit. Curînd s-a constatat că hoții luaseră plicul cu premiul meu de la Asociația Scriitorilor, cutia în care țineam sumele prinse ordonat cu o clamă și cîte un bilețel pe care scria întreținere, telefon, lumină, mîncare, doctorii - era goală, iar cele cîteva bijuterii cu valoare mai mult afectivă dispăruseră și ele. Plus motanul, dar ăsta nu intra la prejudicii, mi s-a spus, deși eu îl consideram o comoară. Ne-am așezat cu toții la masa
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
o jardinieră cu fund dublu din balcon. Ideea tuturor era că trebuie să fii pregătit oricînd pentru o vizită de lucru a hoților. Îmi și închipuiam cunoștințele mutînd mobilele din loc și extrăgînd parchetul de cîte ori vine încasatorul la lumină. Sau împodobindu-se cu un medalion congelat. Sau ascunzînd, de cîte ori pleacă de acasă, tot ce cred ei că-i de valoare, te miri unde, prin mașina de spălat sau în sacul cu cartofi. Oricum, noi de grija asta
Aneii papagali by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/14473_a_15798]
-
Purgatoriului, cuminecarea se poate face și cu pâine nedospită (azimă), primatul Papei. Este din acest punct de vedere o carte reprezentativă pentru Biserica Greco-Catolică din Transilvania și pentru iluminismul românesc, Gherontie Cotore profilându-se în această perspectivă ca "om al luminilor". Scrisă sub formă catehetică, de întrebări și răspunsuri, cartea lui Cotore probează o cultură teologică temeinică, susținând ideea că Unirea cu Biserica Romei este o revenire la religia străbună sau, cum se spune în limbaj religios arhaic, la "legea strămoșească
Precursori ai Școlii Ardelene by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/14468_a_15793]
-
fost rău scrisă până acum", iată raționamentul și emoția lui Nicolae Bălcescu, expuse în introducerea lucrării sale Românii supt Mihai-Voievod Viteazul. Descopăr în cuvintele cu care îmi deschid cronica de față preocuparea constantă a lui Nicolae Bălcescu de a aduce lumină acolo unde istoricii, după opinia sa, au greșit. În faptul de a nu fi văzut decât "lupte de pretendenți la tron" și de a fi pierdut tocmai esența, "principiul și interesele ce fiecare pretendent reprezintă." Altfel spus, că fiecare s-
Istorie și literatură by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14493_a_15818]
-
invitate la multe festivaluri internaționale. Spectacolul-emblemă, totuși, în acești doisprezece ani care au trecut din 1990 rămîne Adunarea păsărilor a lui Cristian Pepino. Premiera cu Dragostea celor trei portocale are foarte mult spirit ludic și, așa cum spuneam la început, o lumină specială care aduce un ton optimist și nobil spectacolului. Am rîs de la început și pînă la sfîrșit, timp de o oră, am gustat din plin gag-urile și spumoasele apariții ale personajelor, ritmul alert al construcției și structurării poveștii, priceperea
Portocalele lui Pepino by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14500_a_15825]
-
firească (și emoționantă) cu aceeași trupă am văzut Othello?!, o adaptare scenică liberă a regizorului ucrainian Andryi Zholdak după tragedia Othello sau Maurul din Veneția de Shakespeare. Un spectacol absolut incitant, cu un desen vizual remarcabil, cu o poveste a luminilor cum n-am văzut în ultimul timp, cu scene memorabile, un spectacol care m-a dus cu gîndul la Bob Wilson. Felul în care sînt dezvoltate și urmărite propriile obsesii în teme cu variațiune, plecînd de la personajele binecunoscute din piesă
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
Scutindu-l de întrebări neplăcute și de-o scotocire degradantă în căutarea actelor de identitate și de alte dovezi irefutabile că el, dimpotrivă, făcea parte din această Lume Nouă, sau să-l facă pierdut în imensitatea Franței și a Orașului lumină, jandarmii îl împinseseră amabil într-o mașină și-l depuseseră, cu adresa unui hotel și bilet în mână, grațios, pe peronul a ceea ce părea să fie stația unui tren sau a unui metrou. S-au regăsit bucuroși și cu simțul
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
care-și vorbesc, realul se naște - și se instalează confuzia totală. Aici am ajuns, la înghesuială, domnule locotenent! Domnul Carol nu se-ndoia defel, spânul făcea parte dintre aceia care își făceau iluzii crezând că singura realitate care există este lumina și cine o vede altfel, cu siguranță că este rău sau nebun. Domnul Carol știa mai cu seamă că realitatea lui, a altuia și a lucrurilor în general nu putea fi decât rezultanta compromisurilor, a subterfugiilor, a mistificărilor, a vicleniilor
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
Riscul de a nu ști ce să faci cu timpul tău. Mă grăbesc să vă sugerez o soluție - următoarele două cărți. Tot antropologie, dar ceva mai "clasică". Drum către corp Literatura de specialitate antropologică nu a obosit să scoată la lumină multitudinea de reprezentări ale corpului la așa-numitele populații primitive. Construcții complexe, adesea uimitoare. Cineva a fost totuși ignorat. Iar acest cineva ar putea fi chiar antropologul. Era prea aproape de el... Ce crede lumea "civilizată" despre corpul omului "civilizat"? Iată
Un subiect imposibil by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14484_a_15809]
-
renunțat complet la piesa lui Mihail Sebastian ca sursă de inspirație. "Steaua" filmului are un nume: Adrian, Copilu' Minune! Doi "tineri ai zilelor noastre" - cu un vocabular minimal, cu vocația supraviețuirii din expediente, la granița dintre tenebrele lumii interlope și lumina crudă a unei lumi care nu le oferă nimic - intră într-o încurcătură (o "datorie" pe care nu o pot achita la timp), din care ies prost: unul e lichidat la propriu, celălalt la figurat. "Cum se poate transforma un
Alți tineri furioși by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14502_a_15827]