443 matches
-
Chișinău, la biserica „Sf. Gheorghe”, este numit, de asemenea, profesor de religie la Liceul Militar „Regele Ferdinand” și apărător la Consistoriul Eparhial al Mitropoliei Basarabiei. Începuse să publice versuri din 1922 în „Vulturul Basarabiei”. Mai colaborează la „Raza”, „Basarabia literară”, „Luminătorul”, „Școala basarabeană”, „Viața Basarabiei”. În 1940, nevoit să plece în refugiu, se oprește la Buzău, unde va sluji la biserica „Neguțători”. După un an se întoarce la Chișinău, dar în 1944 ia din nou calea pribegiei, stabilindu-se ca preot
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290024_a_291353]
-
poruncile Domnului. De aceea femeia a rămas la chemarea ei, la rosturile și menirea ei — de soție și mamă. * în istoria neamului nostru sunt celebre numele voievozilor Ștefan cel Mare și Sfânt, Mihai Viteazul, Mitropolitul Andrei Șaguna și ale tuturor luminătorilor, întregitorilor neamului românesc care în cea mai mare parte își datorează valoarea credinței și mamei lor. Vocația misionară a femeii îmbrățișează toate laturile vieții. Femeia este chemată să devină soție și mamă adevărată. Să fie inima creștină spirituală. Și această
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
propria țară, Constantin Ilaș (coord.) Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
1938, când absolvise, în locul părului bogat, căzut pe spate, negru lucitor, în frizură eminesciană, vedeam o chelie respectabilă, în locul siluetei arhanghelești, o corpolență aparent greoaie, iar în locul mișcărilor dezinvolte, o reținere puțin timorată. Mai greu i-am recunoscut privirea. Ochiul, luminătorul sufletului, a vorbit aproape totdeauna mai mult decât cuvântul. Privirea de altădată, luminoasă, francă, neduplicitară, era înlocuită cu o uitătură vinovată, duplicitară, ascunzând o vină încă nemărturisită. Poate că undeva în duhul lui, dorința de parvenire, pusă înaintea jertfei de la
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
eu. Pe noi nu ne-au mai scos, era un avertisment special. Reck și Ardelean n-au revenit în cameră. Domnul comandant străjer Zaharnic Era un bărbat prezentabil, la 40 de ani și i-ar fi stat bine ca dascăl, luminător de suflete și de minți. Absolvise Școala Normală cu mențiunea excepțional și facultatea de filosofie în Elveția, unde l-a avut profesor pe Clopared. Viața îl dusese acolo unde crezuse el că poate parveni mai ușor, în instituția înființată de
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cu capul mai mare decât ar fi fost proporțional cu restul trupului, cu pantalonii scurți, din care ieșeau picioare păroase, osoase și disproporționate, în maieu cu mâneci scurte, cu fața cam lată, asimetrică și cu mișcări de fiară. Ochiul, acest luminător al trupului, este prima fereastră prin care mă uit în adâncul acestui necunoscut, sufletul omului. Ochii lui Țurcanu, pe care îl vedeam pentru prima dată, erau ochii ticălosului, capabil să-și sacrifice tot ce are mai de preț pentru a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
atacă vagonul, piei roșii care defenestrează, extrapolări, cînd știu că legănatul e totul, oamenii care au făcut America, născuți și nenăscuți, ajung la destinație! ciudățenia nopții, prea sînt smolite ferestrele, Hălăucești clipirile neliniștesc mai rău, ne soarbe pacea, exagerăm electric luminătorii, pacea în neliniște, Mircești, apoi legea vitezei, că nimic nu este mai rapid ca moartea! Săbăoani umbra de bicicletă lunecă pe alături, stăpînul a ținut-o de coarne, simbioză, clădiri lamelare la uzina de țevi Roman, agresiune în întuneric, gramatica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
viaduct, est-sud-est în răsărit de lună, lumina de lemn pe care o oferă ea, în fond de formalism urban, mesajul patetic din reluare, luna leit soarele cu apusul lui în lume, ridicată la două-trei diametre, mesaj de două-trei ori rotund, luminătorii cei mari veniți din Facere în curajul Legii celei Noi! lună pe șinele de triaj, în moalele Bucureștiului prezența prinde imensă, maidanul București-Călinescu, prea spectaculoasă revoluția aștrilor, oarba ajunsă de marginile de bloc cu vise de copii cazați în lună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Mit, magie și manipulare politică, Nicu Gavriluță Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
atunce binevoia a se mai îndeletnici încă cu literatura națională perdură curagiu, cu așteptară toate de la vreme și de la împregiurări. Aceștii fură d. aga Asachi și de I. Eliad; unul în Moldavia, altul în Valahia păstra în inima lor focul luminător a științelor. Așteptarea lor nu fu înșelată. Împregiurări cunoscute de toți le veniră întru ajutor. Așa, la 1 iunie 1829, în Iași, ALBINA ROMÂNEASCĂ văzu lumina zilii pentru întăiași dată. Puțin după ea se arătă și CURIERUL ROMÂNESC în București
REVISTE LITERARE DIN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA by Brinduşa – Georgiana Popa [Corola-publishinghouse/Science/91761_a_92854]
-
altfel, în cronici dramatice, dar și în prefețele la două romane traduse în 1856 (Călătorie împregiurul camerei mele de Xavier de Maistre și Octav de Alfred de Musset), sunt exprimate idei despre rostul educativ al literaturii și despre misia de „luminători și conducători de oameni” pe care o au scriitorii. În pofida intențiilor ce îl animă, autorul nu-și depășește mediocritatea nici când scrie proză. Romanul Misterele căsătoriei, apărut în trei volume (1861-1886), împrumută idei și aforisme din La Physiologie du mariage
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285450_a_286779]
-
După adoptarea documentului, Victor Eftimiu a rostit un discurs prin care anunța angajarea societății pe calea "reînoirii totale": "Fără să abdice de la crezul artistic, scriitorul român înțelege să părăsească izolarea de până azi și să devină un luptător social, un luminător, un călăuzitor al neamului, câștigând, astfel, locul ce i se cuvine în noua organizare a lumii". În mod paradoxal, scriitorul va reuși misiunea sa "doar în cadrul ideilor de libertate ale marilor democrații occidentale și-n lumina revoluției rusești", care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și social. Interferențe, Horia Lazăr Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian Jurnal londonez, Dumitru G. Danielopol Jurnal parizian, Dumitru G. Danielopol Luciditate și nostalgie, Dan Ciachir Luminătorii timpului, Liviu Pendefunda Mărturisiri din exil, Pavel Chihaia Moartea care mă apasă, Katherine Mansfield Modernitate și tradiție în Est, Tănase Sârbu Monolog pe mai multe voci, Ion Deaconescu Noi și ceilalți, Tzvetan Todorov Noi și postcomunismul, Sorin Bocancea Nihilismul, Franco
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de înțelepciune și profesionalism. Cultivând bucuria, sentimentul dăruirii și împlinirii prin muncă, păstrând ca pe un foc sacru prețuirea, respectul pentru lucrul bine făcut. Era o disciplină de fier, cu cerințe mari. Aici trebuia să se formeze adevărați îndrumători și luminători ai satelor. Îmi era dor de școala aceea... îmi era tare dor. Gândurile mă purtau acasă... la școală... în Moldova. Primul cocoș ca o trâmbiță despica noaptea în două... somnul, încă, tot nu mă prindea. În dormitor, liniște... doar, răsuflet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
noștri dascăli de la Seminar... Ei erau bucuriile și tristețile noastre... Cum i-ai putea uita !.. Aici, am cunoscut o muncă ce se depunea zi de zi, fără odihnă de către un select corp profesoral, pentru a da țării pe viitorii preoți, „luminători” ai satelor noastre, așa cum a dorit Mitroplitul Veniamin Costache. „Satul nu trebuie lăsat să moară” Spunea cel care a văzut lumina zilei în Roșiești, un sat de lângă Bârlad, și care avea să ajungă unul din cei mai importanți mitropoliți și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
elevilor), fermă proprie cu local și câmp agricol (pentru practica agricolă a elevilor și suplimentarea cu alimente a bucătăriei școlii), locuință pentru director și familia sa, teren special de fotbal etc. toate acestea în scopul pregătirii temeinice a viitorilor învățători, luminători ai satelor... Ioan Popescu "Castelul" Locuința primul director al directorului școlii Școlii Normale din Bârlad Dar toate acestea până în primăvara anului 1944, când o parte din armata hitleristă, în retragere de pe frontul sovietic, și-a însușit forțat localul și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
cerșetori și prostituate, au hotărât să-și schimbe viața, după pilda lui Francisc și în credința lui Cristos. Francisc nu s-a pus pe sine în centru, nu a vrut să fie nici model, nici conducător, el a fost doar luminătorul, care i-a ghidat pe acești oameni, dându-le o Regulă, la început mai simplă, și apoi mai elaborată, în cea de a doua ei, redactare. În acest fel s-a produs o veritabilă omogenizare socială, la îndemnul lui Francisc
Franciscanii în Ţara Românească by Consuela Vlăduţescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100986_a_102278]
-
regimentului valaho-iliric. Din 1792 până în 1829, când C. Diaconovici-Loga îl va înlocui, e director al școlilor naționale neunite române și sârbești din satele regimentului și, până la sfârșitul vieții, protopop la Mehadia. Prin școală și biserică duce o susținută activitate de luminător cultural. A fost pasionat mai ales de istorie, de arheologie și numismatică, deschizând la Mehadia un muzeu - apreciat și de Damaschin T. Bojincă -, unde va aduna colecții antice și medievale, descoperite în Banat. Deși a scris mult și variat - lucrări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289950_a_291279]
-
accesului la sens: "Drept acéia și Smerenia Noastră, văzănd o comoară ca aciasta ascunsî și ca o gradinî încuiată, plinî fiind de toate florile darului Duhului Sfănt, ale Purtătorilor și însuflețiților de Dumnezeu Părinți Sfinți și ai Lumii dascali și luminători, carii au împlut toatî lumé de dulcé blagovonie a Duhului, găndii zicănd: ce folos iaste de amăndoaî să sté încuiate? Cum zice Scriptura. Mai vărtos, aducăndu-mi aminte de cuvăntul stăpănului mieu Hristos pentru sluga cé viclénî ce ascunse talantul în
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
a obținut doctoratul în filosofie la Universitatea din Cluj, cu o teză, scrisă în limba maghiară, despre activitatea lui Vasile Alecsandri. A debutat cu versuri în „Familia” (1874), colaborând apoi și la „Amicul familiei”, „Cărțile săteanului român”, „Gutinul”, „Ideea pedagogică-literară-socială”, „Luminătorul”, „Revista nouă”, „Românul”, „Șezătoarea”, „Tribuna”. Scrierile sale, alcătuite din lirică personală și prelucrări ale eposului popular românesc, au stat, încă de la debut, sub semnul marii admirații pentru Alecsandri. Bardul de la Mircești i-a apreciat primele încercări poetice, pe care i
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
și răspândiți” Clopoțelul care e pus în serviciul vostru al tuturor” redacția declară că „ziarul stă absolut în serviciul adevărurilor învățătorești și nu va ierta absolut pe nimeni care va îndrăzni să se atingă cu ceva în drepturile și demnitățile luminătorilor și îndrumătorilor poporului.” Din cuprinsul ziarului rezultă că abonamentele se realizează prin conducătorii cercurilor culturale care sunt rugați să încaseze și să expedieze suma în fiecare lună la sediul redacției. Clopoțelul de Storojineț, tipărit la Cernăuți, a spus adevăruri fundamentale
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
desrădicarea boerescului sub împăratul Ferdinand I (1848), suirea pe tron a M.S. Împăratul Francisc Iosif I, 19 nov. - 2 decembrie (1848), proclamarea Bucovinei de țară autonomă și ridicarea ei la rangul de „Ducat” (1849), venirea lui Aron Pumnul, redeșteptătorul și luminătorul românilor în Bucovina (1849), înființarea gimnaziului gr. ort. din Suceava (1860), proclamarea unirii Principatelor Moldova și Muntenia sub numele „România” (1861), înființarea „Reuniunei rumâne de leptură (de la 1864, Societatea pentru Cultură și literatură română) în Cernăuți (1862), moartea neuitatului Aron
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pământul și pe marea dumnezeiască; un crater de foc nestins va arde pământul și axa cerului și zilele, iar creația însăși o va topi într‑o singură materie și o va preface până la purificare. Nu se vor mai vedea atunci luminătorii cu globul lor încântător, noaptea, zorii, nu vor mai fi nici zile pline de griji, nici primăvară, nici vară, nici iarnă, nici toamnă”. Cf. vv. 330‑341. . Vezi Or. sib. IV, 125. . De mortibus persecutorum, cap. 2; ed. și trad
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care nu ne mai privește? S-a îndepărtat oare pericolul rătăcirii pentru Biserica menită să fie, la plinirea vremii, „sarea pământului”? Suntem oare siguri că nu ne paște soarta fiilor lui Moise, trecuți și pierduți prin pustie? Am devenit oare „luminătorii lumii”, așa încât mustrarea înțelepților lui Israel nu ne mai atinge? Nu sunt oare prorocii și sfinții în calendarul Bisericii „spre învățătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înțelepțirea cea întru dreptate” (II Timotei 3, 16)? De la Iezechiel citire (22, 26-28): Preoții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
despre destin, etc. (în: "Meseceul", V, 52 (aprilie 1938); VI, 9 (sept. 1939), p. 13-14; VI, 10 (oct. 1939), p. 16); Aforisme din Upanisade (în: "Ethos", Iași, IV (1947), 1-2, p. 118-128); Cugetări și precepte morale din Mahăbhărata (în: "Luminătorul", 1941, 3-4, p. 215-220); Destinul în concepția antică (în: "Cetatea Moldovei", X, 7 (iulie 1943), p. 1-29) etc. Trebuie să observăm însă că, pînă acum, lipsește o cercetare de ansamblu asupra gnomicii indiene, care să degajeze sensurile sale specifice și
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]