344 matches
-
fi spus Sophie lui să vii mai devreme mâine ? Și dacă Sophie este încă tot la mansardă, lui cine are să-i deschidă ușa ? Grăbindu-se, dar în vârful picioarelor, și privind cu atenție în toate părțile, Margot traversează hall-ul. Sub luminatorul instalat pe acoperiș, filtrată prin plăcile străvezii, lumina fierbinte de-afară taie dungi calde, aurii în aerul umbros al încăperii, prin care mișună infuzori de praf. Dar nimeni nu pare să fie în fața intrării. Nu mai are nevoie să deschidă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la baraj. Pleacă prin hala industrială, să mai treacă o dată pe la fiecare loc de muncă. La întoarcere, imediat ce intră pe culoarul care duce la biroul său, inima începe să-i bată anapoda. În fața ușii, la lumina slabă pătrunsă printr-un luminator, o vede pe Tamara. Stă cu spatele spre el și privește un afiș de protecția muncii. Cînd se apropie, înțelege că s-a înșelat. E o femeie tînără, cu un păr castaniu-roșcat, frumos buclat, îmbrăcată într-o rochie de vară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Tocmai în sensul acesta deosebește și uzul limbei între un medic cult și necult (ca medic); așadar pe acela din medici care nu și-a însușit numai cercul strâmt de cunoștințe neapărate, ci și cele, mai largi, de cunoștințe importante, luminatoare și reîmprospătătoare de spirit, îl vom numi medic cult. Foarte învățat însă vom numi pe medicul acela care pătrunde nu numai cu deosebită profunditate specialitatea sa proprie, ci pătrunde și cele învecinate într-un așa mod ca și când ar fi specialitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mai multe coaie și de mai puține cenacluri literare. Din nenorocire, locotenentul Durán avea să-și piardă viața În curînd, Într-un accident spectaculos survenit În timpul unei razii În Barceloneta. În vălmășagul ciocnirii cu niște anarhiști, Durán căzuse printr-un luminator, de la etajul al cincilea, plesnind Într-un morman de măruntaie. Toată lumea a căzut de acord că Spania pierduse un mare om, un bărbat ilustru cu viziune asupra viitorului, un gînditor ce nu se temea de acțiune. Fumero i-a preluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
om, din care nu mai rămăsese nici măcar glasul, și se hrănea din memoria lui. Am aflat că descoperise un mod de a intra și de a ieși din apartamentul din Ronda de San Antonio pe o fereastră ce dădea spre luminatorul central, fără să fie nevoie să forțeze ușa pe care eu o Închideam ori de cîte ori plecam. Am descoperit că Laín Coubert, deghizat În Julián, cutreierase orașul În lung și-n lat, trecînd pe la vila familiei Aldaya. Am descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ușor pe unul dintre ei și rîse. — SÎnt foarte tentată să sar pe spatele lui. Ce crezi c-ar spune domnișoara Chisholm? Cred c-ar face infarct, zise Helen. La revedere, Julia. Întinse mîna. Să nu te mai cațeri pe luminatoare. — O să fac tot ce pot. La revedere, Helen. Mi-a făcut plăcere. E-un cuvînt groaznic, nu-i așa? — E-un cuvînt măreț. Și mie mi-a făcut plăcere să te Întîlnesc. — Chiar așa? Atunci, sper că mă mai ciocnesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
dacă nu cumva e o idee stupidă. Am lucrat atîta vreme printre ruine, că am uitat uzanțele sociale. M-am gîndit că ți-ar face plăcere să vii și să vezi casa din Bryanston Square, unde am intrat cățărîndu-mă prin luminator - să vezi de ce-am fost În stare. E goală de luni de zile. SÎnt sigură că nimeni n-o să obiecteze. Mi-ar face mare plăcere, zise Helen. — Chiar? — Da! — În regulă, spuse Julia zîmbind din nou. N-o să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
monteoru. Ceva ne spunea că din acest loc urmau să fie evacuate în curînd și fantomele. în ce mă pri vește, eu mă izbii de propria mea fantomă. m-am văzut acolo, în holul cu pereții placați cu marmură, sub luminatorul împodobit în stil baroc, în mijlocul unui grup de scriitori neliniștiți. Vom fi dați definitiv afară ? tot ce am discutat noi aici, tot ce ne-am spus noi aici, toate strigătele noastre interioare proferate aici, se vor duce dracului ? Da. toți
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
vizitator cu brasardă și umbrelă a intrat În celula 273. A vorbit neîntârziat, cu o vioiciune funerară, dar don Isidro a observat că era neliniștit. — La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul ce dădea În spălătorie. Veți spune că sunt un Iuda care mă devotez chestiunilor sociale, pe când Maestrul e persecutat. Dar cu totul altceva mă mână aici. Vin să vă rog, și chiar mai mult, să vă implor, să vă puneți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
restul clădirii, ca și cum ar fi picat acolo singure, din cer. În coliviile acelea, pesemne uitate de proprietarii lor, nu locuia nimeni. Printre ele exista un W.C. a cărui fereastră se deschidea spre bezna umedă și adâncă a unui așa-zis luminator. Alături de el, o odăiță nelocuită, după care o perdea albastră, ciuruită de vreme, încerca să acopere golul de intrare al dușului comun folosit, din fericire, numai de noi. La capătul din fund al coridorului, o ușă fereastră deschisă până la pardoseală
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Sălta din umeri după ritmul charlestonului care nu încetase o clipă. Țipa, cânta, îmi împuia urechile și ochii cu melodrama ei feroce. Aveam o singură dorință : să pun capăt acelui du-te-vino obsesiv. În spatele meu, la câțiva centimetri, se afla fereastra luminatorului, opacă, murdărită de praf și de funingine. M-am răsucit și am deschis-o. M-am aplecat și am privit în gol. Din prima clipă, adâncimea a devenit orizontală. M-am tras înapoi, apoi m-am aplecat din nou peste
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Am coborât scările în goană, n-aș fi putut suporta cușca liftului. Aveam nevoie să vorbesc cu cineva, cu oricine, despre orice, să restabilesc într-un fel arbitrara legătură comună. M-am gândit să caut portarul, să intrăm împreună în luminator, dar am renunțat. Cum să mă creadă că văzusem de la etajul opt sau nouă, în beznă, până jos ? Pe stradă, primul întâlnit a fost un covrigar. Se trăsese la umbra unui castan, se ascundea de arșiță. Am cumpărat un covrig
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
În lipsa mea cineva stinsese becul, cineva luase scaunul de unde îl lăsasem. M-am gândit la Zenobia. Poate venise mai devreme decât de obicei și mă aștepta... În fața W.C.-ului m-am oprit, am intrat să mă mai uit o dată la luminator. Nimic, în afară de întunericul obișnuit. (Bombăneam : „De ce s-o fi numind luminator spațiul ăsta de beznă perpetuă ?...“) Scaunul se afla în cameră, la locul lui. Pe el am găsit un bilet de la Zenobia : „Te aștept la cinema“. Atât. Nici la ce
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
M-am gândit la Zenobia. Poate venise mai devreme decât de obicei și mă aștepta... În fața W.C.-ului m-am oprit, am intrat să mă mai uit o dată la luminator. Nimic, în afară de întunericul obișnuit. (Bombăneam : „De ce s-o fi numind luminator spațiul ăsta de beznă perpetuă ?...“) Scaunul se afla în cameră, la locul lui. Pe el am găsit un bilet de la Zenobia : „Te aștept la cinema“. Atât. Nici la ce oră, nici la care cinema. M-am spălat și m-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
3 metri și cu 141 de flori. 14. Acasă, i-am povestit Zenobiei cele întâmplate peste zi, trebuia să-i povestesc. Ea m-a ascultat, tăcută. (Aș fi vrut să spună ceva.) Când am terminat, s-a dus la fereastra luminatorului să vadă. S-a reîntors curând. Părea obosită și tristă. „Liniștește-te“, mi-a spus. „Nu s-a întâmplat încă nimic...“ Apoi s-a culcat. M-am întins lângă ea, pe sofa. Nu puteam să adorm. Nu-mi puteam lua
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
pe sofa. Nu puteam să adorm. Nu-mi puteam lua gândul de la Petru. Târziu, mi s-a părut că aud ceva ca o bufnitură sau ca un geamăt înfundat. M-am ridicat și m-am dus din nou la fereastra luminatorului. O fâșie de lumină plutea în dreptul celei de-a doua ferestre de sub etajul nostru, formând o perdea ca de aburi. Dincolo de ea, bezna părea și mai neagră. Întors în cameră, m-am întins iar lângă Zenobia. Simțeam cum mă învăluie
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
-l mutase la noi ca să-mi atragă atenția... Jos, în fața blocului, se adunaseră câțiva oameni, vorbeau despre sinuciderea unei fete. Portarul povestea pentru a nu știu câta oară cum o găsise el, zdrobită de ciment, când se dusese să curețe luminatorul. Ca de obicei în asemenea împrejurări se discuta aprins și se dădeau o sumedenie de amănunte. Astfel, am aflat că sinucigașa avea șaisprezece ani, că era infirmă de ambele picioare și că locuia cu tatăl ei, domnul avocat Persu, în
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
plumb, imaginar, pornit de sus, din camera pustie a Nathaliei, ar fi ajuns exact în dormitorul ei. Martorii se întrebau îndeosebi cum de reușise tânăra infirmă, așa, fără picioare și fără căruciorul rulant, rămas lângă pat, să ajungă până la fereastra luminatorului. „S-a târât“, încerca să explice o femeie. „Eu știu, că am lucrat în casa lor. Domnișoara nu făcea niciodată la closet. Făcea în dormitor, la oliță...“ și descria amănunțit procedeul intim al răposatei. Cel mai ciudat în comentariile lor
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
apartamentele sînt Împărțite la fel? am Întrebat eu. — Cele care dau spre stradă, adică de la a doua poartă, da, Însă ăsta, fiind la ultimul cat, e oleacă altfel, a explicat portăreasa. Aici are bucătăria și o spălătorie care dă spre luminator. Pe holul ăsta sînt trei Încăperi, iar În fund e-o baie. Dacă-s aranjate cum trebuie, arată bine, nici să nu vă gîndiți. ăsta seamănă cu al Isabelitei mele, sigur că acuma parcă-i un mormînt. — Știți care era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
decît cel de la ușa apartamentului. Doña Aurora mă privea cu teamă, ca și cum aș fi fost pe punctul de a deschide cutia Pandorei. — Încăperea asta dă În stradă? am Întrebat eu. Portăreasa tăgădui. — Are o ferestruică, o răsuflătoare care dă spre luminator. Am Împins ușa. Un puț de beznă ni se deschise dinainte, impenetrabil. Lumina slabă din spatele nostru ne precedă ca o adiere care abia izbutea să scrijelească umbrele. Fereastra ce dădea spre curtea interioară era acoperită cu paginile gălbejite ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
de pași care ajungeau pînă În pragul ușii trasau o dîră prin praf În jurul unui pat gol, pînă la somieră, din care mai rămăsese un schelet din alamă și lemn mîncat de cari. La un capăt al dormitorului, sub fereastra luminatorului, se afla un birouaș de tip consolă, Închis și surmontat de un trio de crucifixe din metal. L-am deschis cu grijă. Nu era praf În Îmbinările burdufului de lemn, drept pentru care am presupus că birouașul fusese deschis nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-ntr-o zi, când a strâns banii, s-a dus cu ei acasă, nu s-a dus la bancă. Și m-am dus acasă l-am prădat. Păi, am intrat în casă altădată, când nu era el. Pe sus, pe luminator, avea o casă d-asta, naționalizată. Am văzut tot, n-am luat nimic. Voiam banii, nu obiecte. Și-am intrat noaptea, i-am pus căluș în gură să nu țipe, i-am luat banii și-am plecat. Aveam doar mănuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
într-un confortabil apartament de șase camere de pe Lepsius Strasse. Aflat la ultimul etaj al unei clădiri cu patru niveluri, apartamentul avea un balcon mare din fier forjat în fața unui glasvand mic, vopsit în maro, și nu unul, ci trei luminatoare pe tavanul din salon. Era un loc spațios, aerisit, mobilat și decorat cu gust, mirosind puternic a cafea proaspătă, pe care tocmai o făcea. — Îmi pare rău că trebuie să vă fac să treceți din nou prin asta, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
omoară, ea e capul familiei. I-am zis, după o vreme, cînd am fost absolut sigură, cine ești cu adevărat... Are o armă, e În stare, Thomas, să te omoare... Acum vreo șase ani a Împușcat un hoț, intrase prin luminator, de pe acoperișul vecin. Eu nu vreau să se Întîmple așa ceva. Copiii mei, Thomas, puteau fi ai noștri... ai mei și ai tăi... să fim o familie... ne leagă ceva.“ Sfînta Helga! Din cer, Antonia putea să vadă că pămîntenii se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Stan Milgram. Aș putea să-l iau cu mine. Sunt sigur că mătușii i-ar plăcea. Dar... ăă... ce faci diseară, mai încolo? — Aș putea fi liberă, zise Jenny. Capitolul 59 Depozitul era amplasat lângă aeroportul din Medan. Avea un luminator, așa încât lumina din cameră era bună, iar tânărul urangutan din cușcă părea destul de sănătos, agil și cu ochii luminoși. Părea să-și fi revenit complet după efectul săgeților. Dar Gorevici se învârtea într-o parte și-n alta, extrem de frustrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]