951 matches
-
Petre Clăpăugea vorbea tare de obicei, dar acum trebuia să adauge și mai mulți decibeli vocii sale baritonale, ca să se facă înțeles, prin vacarmul ce-l crea acompaniamentul și vocea manelistului, ce se producea sârguincios, pe scena improvizată la marginea luminișului, care devenise locul obișnuit de desfășurare a acestui gen de serbări câmpenești cu duhoare electorală. -Bă Petre, că tot veniși, ia spune, ție nu ti-e puțin rușine? îl luă la rost, în glumă, dar afișând un aer extrem de serios
LA POMANA ELECTORALA de LIVIU GOGU în ediţia nr. 227 din 15 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360678_a_362007]
-
cuiele uciderii de frate./ Iar împletim blestemele de tată,/ să-ncingem, Doamne, fruntea-nsângerată./ Tu iarăși zici, în blânda rugăminte:/ Nu știu ce fac. Îngăduie-i, Părinte”. (Golgota). Gânguritul ca o togă de April s-a pus în luntrea rugii, veghiind în luminișuri de pădure. Cerdacul surâsului a îmbrățișat-o ca pe-o chemare și nestatornicul soare i s-a întipărit în vocalele curcubeului dorinței. Tresare și se înfioară în faldurile învârtoșatului destin, care a pus soroace răscrucilor. Iureșul eternei goane a dorului
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
celorlalți, ca o rugă pentru biruință. Trudnicele sale oseminte s-au întrupat în falnicii stejari, ce-au tămâiat în taina milenară, veacurile Doinelor sortite. Cu spada de foc a cuvăntului înfipt în credință a sfărâmat glodul existenței tenebros, înfiripând zenitul.Luminișul nădejdii s-a-ntrupat în liturghia Învierii. Ai noștri dorm în suflet cu genuna,/ dar măna cui îi mângâie prin vis,/ că-n locul frunții lor de totdeauna /parcă-nfloresc petale de cais?/ Un înger alb-sau liniștea se-aude?/ Se-mbracă
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
departe,printre frunzele ce dormiseră sub stratul de zapada.Dupa ceva timp de mers,pădurea devenise mai luminoasă,frunzele erau uscate și nu umede că mai înainte,iar zumzăitul insectelor adunătoare de polen se auzea din ce in ce mai tare.Ajunsese într-un luminiș,care permitea plantelor și animalelor să se ajute armonios,întreținând echilibrul fragil al naturii și al vietii.Fluturi multicolori îi încântau privirea lui Karon,iar mirosul de proaspăt și de nou îi creea impresia unui paradis vegetal.Insa ceva îi
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
un buchet de ghiocei pe care ii lega cu o panglică verde din par.Asezand florile pe morminte,se ridică și privind încă o dată la pajiștea scăldata în razele ce ii ardeau obrajii,merse mai departe.Pe măsură ce se îndepărta de luminiș ,soarele pierdea bătălia cu frunzele lațe ale copacilor,deoarece copilă intrase iar în pădurea cea umbroasa de fag. Încercând să nu se rătăcească ,Karon încerca să rememoreze traseul ,însă ceva îi atrase atenția,oprindu-i șirul gandurilor.Printre siluetele copacilor
KARON CAP 2 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359777_a_361106]
-
devină majoră și să-și aleagă singură cu propriul discernământ deciziile cum își va orândui cursul viitor al vieții. Deocamdată dorea să se simtă bine în brațele lui Costi și de aceea se grăbea să ajungă cât mai repede în luminișul cu pricina. - Să te cred? Bine. Am să mă fac că te cred pentru a nu strica atmosfera acestei după amiezi pe care mi-o doresc ca pe o filă de carte interesantă a vieții mele. Sper să nu strici
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
crescut și printre aceste dealuri, păduri și munți ți-ai petrecut întreaga copilărie. - Mulțumesc de această comparație poetică. Da, ai dreptate, aici este toată viața mea prezentă. Ce-mi va oferi viitorul, numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim, să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere care ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii și gâzele alergau împreună cu ei printre flori și fâneața din poiană. Se auzeau
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
Da, ai dreptate, aici este toată viața mea prezentă. Ce-mi va oferi viitorul, numai Dumnezeu va ști. Uite că se zărește luminișul. Hai să fugim, să ajungem cât mai repede în el. Se luară la întrecere care ajunge primul. Luminișul era scăldat de razele soarelui și pustiu. Doar fluturii și gâzele alergau împreună cu ei printre flori și fâneața din poiană. Se auzeau păsările cântând printre copaci și din depărtare sunetul unei tălăngi. Era poate vreo cireadă prin apropiere la păscut
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN, CAP. VII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359925_a_361254]
-
Nu mă condamnă,dar nu am încredere în oameni.Au obiceiul de a dezamăgii. -În acest caz,vin-o cu mine.Daca vrei să afli mai multe despre mine,îți voi arăta. Karon îl urma pe William și ajunseră în luminișul unde față găsise floarea.” Știam eu că are legătură cu pietrele pe care le-am văzut” -Uite,Karon.Aici sunt îngropați părinții mei.Iti voi povesti istoria lor și despre trecutul meu. Asezandu-se lângă cele două pietre,de parcă i-
KARON,CAP 8 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359966_a_361295]
-
spatele rezemat de un copac... nu mai știe cât a stat acolo dar știe că l-au trezit niște zguduiri puternice. S-a speriat desigur, dar s-a ridicat rapid să vadă de unde vin acele zgomote. A iesit într-un luminiș și de acolo a văzut cum un fel de... om... cu o barbă lungă nu se mai știe până unde, tăia lemne cu un fel de drujba . L-a studiat atent de la distanță, și i s- părut că era mai
ASCUNS IN PADURE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359216_a_360545]
-
Ioniță. Numai că unul din ei se ocupa cu strânsul untului din comună pe care împreună cu alți consăteni, porne au de cu noapte cu căruțele să-l ducă la oraș. Poposeau în pădure, întotdeauna în același loc unde găsiseră un luminiș, puneau căruțele în cerc, aigurau paza prin rotație de frica lupilor iar dimineața plecau din nou. Și astăzi în hărțile topografice locale, mi-a spus unulm din unchii mei, locul lor de înnoptare se cheamă Poiana untar'lui. Și încet
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
speciei, prin așezarea în locuri parțial însorite a unor butuci de fag de 10-50 cm diametru, în sol până la o adâncime de 60 cm, în special în arealele în care domină coniferele. Limitarea/ interzicerea extragerii din marginea pădurii, din luminișuri, poieni și margini de drum forestier a arborilor căzuți sau a lemnului mort aflat în contact cu solul -cioate, trunchiuri, ramuri groase- de către localnici pentru uz gospodăresc. Reglementarea pășunatului pe teritoriul împădurit al ariei naturale protejate. Desfășurarea unei campanii
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
adică pentru cenoze de stâncării, saxicole ale etajului alpin, cenoze de margine de pădure de fag și molid, cenoze de pajiști xerofile pe roci calcaroase însorite, tufărișuri alpine și nu pentru fânețe montane -Arrhenatheretalia. Noi considerăm că aceste suprafețe de luminișuri, margini de pădure, margini de drumuri nu se încadrează în habitatul 6520 Fânețe montane. Mai mult, în prezent, aceste suprafețe sunt împădurite - împădurire naturală abundentă. Se știe că orice suprafață de pajiște din arealul pădurilor, dacă nu este gestionată ca
PLAN din 27 martie 2025 () [Corola-llms4eu/Law/296878]
-
postfață la volum, apărut în oct. 2009 - Globul de cristal - Florin Țene - „ Visul ca exercițiu al imaginației” - Romanian VIP, 5 nov. 2009, Phoenix Magazin, Arizona, SUA , dec. 2009, apărut și în postfață la volum - Globul de cristal - Cezarina Avramescu - „Un luminiș care se numește credință” - Rev. Agero, Stuttgart, Germania, 23 sept. 2009, Rev. Slova Creștină - literatură -20 oct., 2009, vezi și prefață la volum. - Globul de cristal - Actualizarea fantasticului în literatură - Cristina Ștefan, Revista „Cetatea lui Bucur”, 2010 Membru în organizații
ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340487_a_341816]
-
piatră și-l văd întins cu ochii la cer și respirând adânc. Dar un lucru tot a făcut: și-a lăsat barba să i se-ndesească pe chipu-i înnegrit, câteva fire roșcate. Iar scârna și-o depune într-un luminiș la vedere, să se usuce la soare. Verzi și adânci sunt costișele și văile acestei coline. Potecile dintre vii conduc la pâlcuri năstrușnice de fete, îmbrăcate în culori țipătoare, ca s-o petreacă pe capră și să chiuiască până-n câmpie
Meseria de a trăi. Jurnal 1935-1950 () [Corola-blog/BlogPost/339284_a_340613]
-
zăvoi, pe lângă un izvoraș, când deodată i se păru că aude o melodie duioasă. Se opri câteva minute și ascultă. „O fi adierea vântului? O fi trilul păsărelelor?” - se întrebă nedumerit. Continuă să înainteze în liniște. Deodată se deschise un luminiș în mijlocul căruia se aflau mioarele și Ionel. Boierul se ascunse după un tufiș și ascultă. Băiatul cânta din fluier. O melodie duioasă se ridica din poieniță către vârfurile arborilor și apoi se înălța către cerul albastru. Parcă vântul se oprise
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
unui act inițiatic fundamental. Poetul este invadat cu adevărat de marea putere misterioasă și făuritoare de lumi a Cuvântului, o energie vie pe cât de avară, tot pe atât de decapantă, grație căreia regăsește speranța împăcării cu sine și calea spre luminișurile redempției.” (Ștefan Ion Ghilimescu) ● „Theodor Răpan e un poet plămădit din cel mai roditor pământ românesc. Poezia sa - cea de azi, ca și cea de ieri - reușește să descindă pe cititorul însetat de frumos în universul versului.” (Ioan Barbu) ● „Azi
DUBLĂ LANSARE DE CARTE de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340933_a_342262]
-
copaci cu trupul iscoadei balansându-se într-o parte și-n alta până căzu ca un sac burdușit cu pământ. Chiote de veselie izbucniră din adâncul pădurii, vuiete și râsete răsunară în ecouri, umbre cu forme hidoase se prelinseră printre luminișuri sub sclipirea palidă a stelelor. Deodată, la miezul nopții, undeva în fața călăreților se ivi o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! - exclamă Radu Valdescu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
coborau cu ale lor coroane până în marginea unor mici localități, la margine de drum ori la mal de apă curgătoare, în timp ce în alte zone urcau pășunile, la fel de bogate, până sus, spre munte ori în vârf de deal. Se zăreau prin luminișuri îndrăznețele acoperișuri ale unor case singuratice și se profilau cărări ocolitoare, care păreau că se-mplântă în pădurea deasă ori se lărgesc în apropierea unei stâne ce nu putea lipsi din acel peisaj de vis în care oieritul este ocupație
LA CASA OUĂLOR ÎNCONDEIATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341464_a_342793]
-
catapeteasma inimii mele/ vor înceta să mi te mai mintă/ cu înverșunarea Poetului care sunt!” (din Cartea I ‒ Trecutul prezent: sunt!) Prezentul trecut: am fost! este specific celei de a doua cărți: „Tu, gata să mă naști într-un nou luminiș/ mă reinventai ca și când nici n-am fost”. Îl regăsim însă și în prima Carte: „am fost risipitorul corolelor stelare”, dar și în Cartea a III-a: „și dă-mi sărutarea din urmă:/ să fiu ce nu am fost nicicând vreodată
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
dor ducea luna în raniță după mesteceni când fuma zburau rațe cu guler cenușiu până unde putea marea să cuprindă cu ochiul era evident după despărțitura în silabe a degetelor că a fost mai subțire cu o femeie dezvelise acest luminiș până la poala oftatul ei dacă aplecai urechea îl auzeai când șoptea arunca codițele cuvintelor ca niște sâmburi de cireșe se agățau cu gura uscată pe iarba fântânii de mătase până ce femeia de o viață și un strop zâmbea dintr-o
AMINTIRE ÎN MÂNECA SCURTĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341936_a_343265]
-
pădurii încă nu se zvântase, Emil Părău urca cu pușca pe umăr, printre copacii abia treziți din somn. Avea un pas hotărât, știa prea bine unde vrea să ajungă. Și după vreo oră de mers, se ivi în fața lui un luminiș desprins din cel mai frumos vis. Cât vedea cu ochii, era doar un covor imens de brândușe. Aici era locul știut. S-a așezat la marginea poienii și a rămas nemișcat acolo, cu pușca lângă el, cercetând cu privirea desișurile
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
cu mintea întunecată și privirea sălbatică, gata să se năpustească la cea mai mică mișcare. Și n-avea să aștepte prea mult. După doar câteva minute, cam la vreo 50 de metri distanță, un ciopor de căprioare ieșea agale în luminiș, înviorându-și parcă ochii în adierea dimineții. N-au apucat să meargă prea mult. Un bubuit asurzitor a învăluit tot muntele, risipindu-se apoi într-un ecou macabru. Niciodată nu va uita ecoul ăsta îngrozitor, sunetul ăsta al morții. Acolo
OMUL SI PRIETENUL MEU EMIL PARAU de DAN PETRESCU în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341876_a_343205]
-
arhe ,către origini, să-și înțeleagă „nedeslușitul rost al Firii”(Rilke), sau, să străpungă ca un fulger prăpastia Ființei, cum spunea Nietzsche. Opera lui Heidegger în care găsim convingerea acestuia potrivit căreia cunoașterea umană va izbuti cândva să găsească un luminiș în semi-zeitatea Ființei întreține acele irizări care îi înstelează nostalgia după esența anistorică a omului. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Nostalgia lui Heidegger după esența anistoroică a omului / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I
NOSTALGIA LUI HEIDEGGER DUPĂ ESENŢA ANISTOROICĂ A OMULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342506_a_343835]
-
apropii mai mult, m-am pus și eu jos între niște gaiuri cu pușca pe genunchi și am așteptat. Nu prea mult. Se luminase de-a binelea, pădurea se liniștise după venirea noastră, păsăretul zburătăcea din nou cu nepăsare, iarba luminișului părea ninsă, plină de roua dimineții. Atunci, în timp ce priveam toate astea, se auzise ca purtat pe un foșnet de vânt un țiuit slab și tânguios. Am ciulit urechea, țiuitul se auzise din nou, ceva mai puternic, ca un scâncet de
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]