310 matches
-
Și iar dau de locotenentul Scripcaru. Ca și ceilalți soldați pe care îi comandam, aveam obligația să ne facem masca individuală, scut de moarte, scut de pământ. Făcusem groapa individuală, adăpostul, și acum, minte razna de om, mă jucam cu lunetiștii, ridicând casca într-un harag. Când s-a întețit bombardamentul dau să mă retrag în groapa individuală. Aici, locotenentul Scripcaru. Domnule locotenent, vă rog să treceți alături și să vă faceți singur adăpostul. Fă mi-l tu. Eu sunt ofițer
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
berlină clasică ce consuma doar 25 ml de salivă la suta de kilometri. Marii industriași și petroliști, corporații internaționale și pro-globalizatori stupefiați au tocmit filiala bosniacă a Camorrei să-i facă felul. Decalarea sa temporală l-a ferit de gloanțele lunetiștilor și mitraliorilor, căci încercarea relativ nereușită a unei mașini a timpului îi indusese reflexe pretimpurii, matrixiene (oricum, era vizibil că vorbește cu vreo câteva secunde bune înainte de a gândi). Mașina, reclamată ca furată, însă nedeclarat vândută americanilor, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
o alta. "Dragul meu Împărat", făcu un glas pe care nu-l mai auzisem până atunci, "ai face bine să supraveghezi cine intră în bloc după ce hoarda de oameni a ieșit. Și ai fi, de asemeni, înțelept să trimiți un lunetist să-l doboare pe cel care va intra." "De ce?" "Este tipic în aceste situații ca lunetiștii să-și ocupe primii locurile." Chiar în acel moment, un alt Gardian își croia drum printre masa de oameni care ieșea. Ducea un tub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ai face bine să supraveghezi cine intră în bloc după ce hoarda de oameni a ieșit. Și ai fi, de asemeni, înțelept să trimiți un lunetist să-l doboare pe cel care va intra." "De ce?" "Este tipic în aceste situații ca lunetiștii să-și ocupe primii locurile." Chiar în acel moment, un alt Gardian își croia drum printre masa de oameni care ieșea. Ducea un tub în spate și avea o îmbrăcăminte întrucâtva specială. Lunetistul. Urmărește-l pe acel om! Camerele deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
De ce?" "Este tipic în aceste situații ca lunetiștii să-și ocupe primii locurile." Chiar în acel moment, un alt Gardian își croia drum printre masa de oameni care ieșea. Ducea un tub în spate și avea o îmbrăcăminte întrucâtva specială. Lunetistul. Urmărește-l pe acel om! Camerele deja începeau să-și perinde imaginile pe ecrane, urmărindu-l. Sergiu, trimite-l pe cel mai bun lunetist în pod. Avem oaspeți în blocul vecin. Se întoarse să plece. Unde te duci? În pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
masa de oameni care ieșea. Ducea un tub în spate și avea o îmbrăcăminte întrucâtva specială. Lunetistul. Urmărește-l pe acel om! Camerele deja începeau să-și perinde imaginile pe ecrane, urmărindu-l. Sergiu, trimite-l pe cel mai bun lunetist în pod. Avem oaspeți în blocul vecin. Se întoarse să plece. Unde te duci? În pod. Eu sunt cel mai bun lunetist. Am zâmbit. Vom ține legătura prin radio-urile pe care le avem. Te ghidăm de aici. Ieșise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Camerele deja începeau să-și perinde imaginile pe ecrane, urmărindu-l. Sergiu, trimite-l pe cel mai bun lunetist în pod. Avem oaspeți în blocul vecin. Se întoarse să plece. Unde te duci? În pod. Eu sunt cel mai bun lunetist. Am zâmbit. Vom ține legătura prin radio-urile pe care le avem. Te ghidăm de aici. Ieșise în viteză din cameră. Se duse la cantină, în drumul său spre pod, pentru a-și lua o pușcă cu lunetă. "Pe poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se auzi din mica stație radio după câteva minute. Ai ajuns înaintea lui. Fii atent! E la etajul patru... etajul cinci... etajul șase. Schimbă camera! A luat-o pe un coridor. Apartamentul 56. A treia fereastră din partea dreaptă. Fii atent! Lunetistul intrase pe ușă știind că nu va fi nimeni acolo. Se ducea spre fereastră încrezător. Doar o altă zi la lucru... Mă gândeam la Sergiu. Ce gândea? Ce făcea? Eram calm, dar puțin încordat. Aveam o singură șansă. Degetul îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
recul. Aerul mirosea a praf de pușcă. Eram tăiat ușor la ochi. Oare de ce am uitat să nu-mi lipesc ochiul de lunetă? La naiba! De fiecare dată uit! O tresărire a celor de lângă mine mă aduse înapoi. Pe monitor, lunetistul părea să fi încremenit. Parcă nici nu-și dădea seama că fusese împușcat. Puteam jura că era o statuie în imagine, nu un lunetist antrenat al Guvernului. Apoi începu să se miște ușor. Din ce în ce mai repede cădea spre podeaua blocului, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
naiba! De fiecare dată uit! O tresărire a celor de lângă mine mă aduse înapoi. Pe monitor, lunetistul părea să fi încremenit. Parcă nici nu-și dădea seama că fusese împușcat. Puteam jura că era o statuie în imagine, nu un lunetist antrenat al Guvernului. Apoi începu să se miște ușor. Din ce în ce mai repede cădea spre podeaua blocului, iar în momentul în care o atinsese cu o ușoară bufnitură, sufletul său părăsi trupul. Îl simțeam ca o despărțire, una tristă. Dar el deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
exploziei și izul de ars se împânzi peste tot. Cei doi care trebuiau să iasă din colegiu nu se poate să nu fi auzit mărturia morții. Ochii săi încă mai erau fixați, dar goi. Nu se prăbuși, cum o făcuse lunetistul când fusese împușcat de Sergiu, și nici n-am simțit cum sufletul său se desprindea de corp. O fi o chestie arbitrară! Cu toate astea, în fața mea stătea un mort. Capitolul 16 Am îngenuncheat în fața sa, i-am pus o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și să se baricadeze cum facem noi acum. Și în noi de ce au tras? Păi n-au plecat toți! Ministerul îi va lua pe cei care au plecat, iar pe noi... nu știu. Gloanțele se mai izbiră în panou până când lunetiștii își dădură seama că nu-l pot sparge. Apoi renunțară și totul deveni ca înainte. Aș prefera să se știe că nu suntem amenințați de nimic. Deci lunetiștii de afară nu există. Vreau ca toți să doarmă cum trebuie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
iar pe noi... nu știu. Gloanțele se mai izbiră în panou până când lunetiștii își dădură seama că nu-l pot sparge. Apoi renunțară și totul deveni ca înainte. Aș prefera să se știe că nu suntem amenințați de nimic. Deci lunetiștii de afară nu există. Vreau ca toți să doarmă cum trebuie în seara asta! Cei din încăpere încuviințară și apoi numiră o gardă, iar ceilalți se culcară pe unde au apucat. Deși afară gerul încremenea totul, în liceu era cald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
oriunde. Nimeni nu-ți zicea nimic. În scurt timp, până și pe holuri erau elevi care dormeau întinși câte vreo șapte, opt în lungul unui calorifer. Parcă eram o tabără de refugiați! Constantin, de ce nu mi-ai zis că sunt lunetiști în blocurile vecine? "N-am știut, Corvium. S-or fi mutat acolo după ce au căzut unele linii." Ceva știri de la contactul meu? "De fapt, da. A intrat puțin acum jumătate de oră, vreo cinci minute, a zis ceva de ochiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Ți-am adus astea! Îi aruncă uniforma noastră în brațe și îi zise: De acum ești unul de-al nostru! Și cărui fapt îi datorez onoarea? Am nevoie de tine. Gardienii de afară au plecat, în schimb și-au lăsat lunetiștii în blocurile din jur. Când a venit convoiul, era însoțit de două tancuri... Ai spus tancuri? N-are cum! Alea mari cu șenile și tunuri în față se cheamă "tancuri", nu? Mda... Deci au venit cu tancuri! N-au tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Corvium, pentru că radioul nu funcționa unde era el. "Să vină urgent la etajul trei!" În timp ce gâfâiam urcând scările, dădeam comenzi de reorganizare. Ce naiba s-a întâmplat? "Un fel de bombă! A rupt o bucată întreagă din peretele exterior și gloanțele lunetiștilor au început să zboare peste tot! Unii din noi sunt răniți grav!" Toată lumea la posturi! Încercați să ieșiți din încăperile afectate! Aripa E de la etajul trei! Evacuați! Medicii sunt pe drum. Baricadele din colțuri!!! Ceva nu-mi mirosea a bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ridicarea moralului, spunerea de bancuri la care nu râde nimeni și, în final, sprijinirea unui perete... muncă tare obositoare. Peste tot se trăgea! Unii trăgeau din pură plăcere, alții chiar ținteau ceva, fie o frunză înghețată, fie un cap de lunetist. În jurul nostru se auzeau constantele bufnituri și nelipsitele sunete de crăpătură. Ce obositor! Nu reușeam să mă odihnesc, așa că am pornit din nou pe holuri și tot acolo, cu puțin înainte de apusul soarelui, mă prinse debutul asaltului sonic. Muzica rock
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care te face să-ți pese de cei din jur și de soarta lor. Acea pornire sufletească ce te împinge la a-i da neputinciosului întins lângă un perete mantia de pe tine ca să știi că doarme liniștit și bine. Gloanțele lunetiștilor cădeau ca picăturile de ploaie pe tablele noastre dragi, iar muzica, îndrăgită a unora, displăcută altora, e înăbușită într-un fel miraculos de întunericul de afară și de fulgii groși care până acum au învelit pământul, străzile și orașul într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ocupate s-au lipit de tancurile abia venite, astfel încât să le împărtășească magazia de muniție. Toate cinci ținteau spre diferite părți ale colegiului. Majoritatea își aveau tunurile îndreptate spre parter. Muzica deranjantă se opri subit și la fel făcură și lunetiștii, care nu mai încercau zadarnic să crape tablele noastre. O voce autoritară bubui apoi din acele boxe din care cu cinci minute înainte explodau ritmurile haotice: Aici este Armata! După codul de luptă, aveți dreptul la capitulare! Prin urmare, aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de cei pe care-i chemase în ajutorul său. L-am văzut pentru o singură clipă atunci când dădeam colțul spre scări. Părea atât de încrezător și mândru! Oare ce șanse să aibă? Afară ar fi fost înconjurați de tancuri și lunetiști. Să fi lenevit încă în colegiu, ar fi însemnat să moară, în câtva timp, la ivirea Bolii Negre și a creaturii ce sălășluia înăuntrul ei, și la trecerea avionului încărcat cu cine-știe-ce pe deasupra școlii. Ajuns la cel de-al doilea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
atât timp cât rămâne rea, e bine pentru noi. În mijlocul perimetrului este o clădire înaltă de vreo trei, patru etaje. Are o bază de vreo zece, cincisprezece metri pătrați. N-am văzut alte anexe. Foarte bun, încuviință Corvium. Fă-o pe-a lunetistul și uită-te după eventualele patrule și paznici din jurul clădirii! Mârâi apoi ceva către Vagabonzi, lucru care îi contrarie pe ceilalți, și îi puse în mișcare. Aveau cam două sute de metri până la clădirea vizată. Alergară cât putură de repede, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
secretarul și secretarii de partid erau plecați. După o jumătate de oră au sosit în coloană și muncitorii de la I.R.B. In micul balcon al primăriei s-au perindat câteva persoane dubioase cu discursuri de moment. Se spunea că este un lunetist în clopotnița Bisericii Domneasca. A mai circulat zvonul că un secretar de partid a plecat să dinamiteze barajul de la lacul de acumulare „Rîpa albastră”. Seara,vidul de putere a dispărut. Funcționarii din conducerea S.M.A. ului local și comandanții unităților militare
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
lumânări aprinse în mâini? Niciodată n-o să reușească cineva să ne facă să credem acest lucru fiindcă ne cunoaștem prea bine sufletul, dar marelui „regizor” trebuia să-i iasă la socoteală cei 60.000 de morți propuși inițial și lunetiștii lui, mercenari din lumea largă veniți la noi ca turiști, au apelat la acest „truc” mârșav al uciderii copiilor. Gândirea este extrem de simplă fiindcă orice viețuitoare își iubește puii și ar face moarte de om pentru ei așa că și-au
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
eu are o valoare absolută. Studii foarte serioase arată un procent de doi la sută din populația lumii sunt asasini naturali, predispuși genetic să omoare fără a clipi și fără remușcări. Dintre aceștia sunt recrutați membrii SAS, SEAL, Beretele Verzi, lunetiștii și ceilalți asasini oficiali, cei ce ucid cu acte în regulă. Doi la sută din populația globului, reprezintă totuși un număr destul de mare. Nu toți pot fi recrutați de "organizațiile" pe care le-am pomeni mai devreme. Rămân o mulțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
până și stoicii cei mai adevărați încep să trosnească și să fâsâie. Dușmanii trupului meu sunt o întreagă armată și mult mai răi decât păcatele mele. Sunt organizați. Finanțele sunt pe mâna lor (cine îi finanțează?). au infanterie, spioni și lunetiști, luptători de stradă, câmpuri minate, arme chimice, sisteme termonucleare. Și mau au încă și mai mult, pentru că de acum aparatura de control legată de trupul meu aflat la reanimare a început să se joace de-a invadatorii spațiali cu furnicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]