109,899 matches
-
acestei lumi îi este același Vergilius, "l^altissimo poeta" Copernic pretinde a fi descoperit sistemul heliocentric citind Academicele lui Cicero; pentru Roger Bacon, anticii sunt niște uriași; Du Bellay îi fericea pe cei care, asemenea lui Ulise, au făcut o lungă călătorie; Karl Mohr, eroul din Intrigă și iubire de Schiller, îi admira fără limite pe eroii lui Plutarh; "spiritul Antichității e regulatorul statornic al inteligenței și caracterului și zvorul simțului istoric", spune Eminescu; Baudelaire scrie în stilul său caracteristic o
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
denumit continentul și a conceptualizat denumirea, Roma a asigurat supraviețuirea tradiției inaugurate de Elada ducând-o mai departe în timp în Evul Mediu, într-o perioadă când Europa occidentală pierduse contactul cu elenismul. Spiritul Romei asigură printre altele continuitatea tradiției. Lungă vreme, latina a fost esperanto-ul intelectual al Europei. Să ne amintim doar că Newton și-a redactat în latină cartea în care formulează legea atracției universale, Principia mathematica philosophiae naturalis. De aceea Ernst Robert Curtius este îndreptățit să spună
Antichitatea greco-romană, azi by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14029_a_15354]
-
mai ales în scurte trimiteri între paranteze, de exemplu "cf. Manoliu Manea 1993"). Citarea în text recuperează pe cît se poate omisiunea. Lucrul nu e de la sine înțeles și nu se întîlnește în toate limbile. Într-un volum cu un lung rezumat în engleză ( Anca Manoliu-Dabila, Context și inferențe în lectura activă, 2001), se poate observa ușor tratamentul contrastant: repetatelor referiri cu nume întreg din textul românesc le corespunde în engleză sistemul de citare doar cu numele de familie: "teoria Tatianei
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
pedestru. Metafizica e suprimată. "Căderea" se învederează fără orizont, brută, burlescă ori numai imens dezabuzată, enorm obosită: "nu am încredere în lumea asta. nici în cealaltă./ locuiesc în ziduri unde oboseala este mereu proaspătă și somnul e mai dulce mai lung/ decît în corturile unde femeia întunecă luna./ soarele meu descîntă sacul cu păr din care mănîncă/ musca. nu am încredere în lumea asta/ dacă sînt liniștit e poate pentru că plouă și în ziduri/ inima încet se coace și scade./ încet
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
spune: Verité, pas debout! Adică atunci când stai în picioare, fiind tensionat, de obicei, nu poți rosti calm un adevăr durabil, necesar... De unde obiceiul vechi al rușilor de a lua loc pe scaun, oridecâteori se pregătesc să plece la un drum lung. Dacă țin bine minte, în rusește se zice beroznîi. Pe vremuri, la Irkuțk, intrând într-un local cu prietenul meu Slava, un poet siberian de doi metri înălțime cu alură de baschetbalist, ne-am apropiat de un pocher mecanic care
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
veche dărăpănată cu un cal alb costeliv hămesit înhămat singur la oiștea pentru doi și care biciuia cu furie animalul vrând să obțină din el maximum de viteză la o răspântie blestemată. Pofta ce o avea croind cu o nuia lungă mârțoaga fantomatică. Vrăjitoarea Țiplica, din Tecuci, ghicește numai în odăi întunecate cu ușa puțin întredeschisă. Georgică (Jurgea-Negrilești) către altă vrăjitoare, Prițcoaie, asta din Bârlad, care dezlega ploile și care ținea să i-l arate pe Împăratul Întunericului. - Nu, a spus
Războinicul ciung by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14040_a_15365]
-
fapt divers sordid, pe care vechimea nu are cum să-l înnobileze. Tot timpul apare câte o piedică în calea planurilor macabre și personajele se adaptează "la vedere", împletind minciuna cu adevărul, obiectivele pe termen scurt cu cele pe termen lung într-o dinamică a vitalității, esențială pentru tensiunea dramatică. Toți sunt răi și insensibili la durerile celorlalți: Arden suferă fiind atât de nerușinat înșelat de soția lui și de amantul ei, dar el nu devine mai sensibil la durerile altora
Un vechi fapt divers by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14044_a_15369]
-
Nechit este înregistrată după Negrici și Negruzzi; la Ionel Teodoreanu este omis din lista cărților sale romanul Crăciunul de la Silvestri ( 1934) ( rămînînd în spiritul criteriului "totalității" operei adoptat în SRS); la Sorin Titel se notează ca an al apariției romanului Lunga călătorie a prizonierului, 1972, în timp ce în Dicționarul esențial al scriitorilor români ( 2000) este indicat anul real, 1971. Evident însă că astfel de amănunte, pe lîngă că sînt inerente într-un asemenea Dicționar, sînt, poate, discutabile și nu pot întuneca în
Un dicționar ceh al scriitorilor români by Florica Dimitrescu () [Corola-journal/Journalistic/14033_a_15358]
-
de eroare să fie cît mai mică. Toate acestea îi asigură spatele, cum se spune, și lui Ion Caramitru, amfitrionul, cel care conduce și girează un spectacol de aproape patru ore. Din punctul meu de vedere, seara Galei a fost lungă, ternă, cu trei momente care au sculat în picioare Sala mare a Naționalului: premiile pentru întreaga activitate acordate lui Victor Rebengiuc, Jean Constantin și Miriam Răducanu. Sentimentul de neîmplinire, de tristețe, de alarmă interioară vine din incoerența nominalizărilor, care se
Trăiască teatrul! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14046_a_15371]
-
și a înțelege teatrul, de a-l iubi și respecta, în profunzime, cu liniștea sau neliniștea asumării, izgonind ispita gălăgioasă a superficialității și a suficienței. Tot mai seducătoare în țara noastră. Acest stil este o investiție prețioasă și pe termen lung, stă la baza performanței și a unei percepții proaspete asupra fenomenului teatral în complexitatea sa, și nu doar în spațiul strîmt autohton. Îmi amintesc, selectiv, dar cu bucurie, de alte două montări, una a lui Alexandru Colpaci, un Marivaux cu
O etapă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14018_a_15343]
-
Constantin Țoiu Dacă ceva totuși nu trece, acesta... este numai trecutul... El fiind suma definitivă a faptelor și posibilităților noastre, dovedite, o glaciațiune survenită într-o lungă perioadă de timp. Prezentul, evident, trece... Și abia așteptăm să treacă. Viitorul, neformat încă, poartă în cârcă, din naștere, germenul aceleiași deveniri. În urma tuturor, se înalță Masivul, abia răcit, Himalaya împietrită a tuturor dogmelor, Utopia de granit pe care scrie
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
Cu un trandafir în mână, el se întoarce, se apropie de nevasta colonelului și îi întinde floarea. Cu buzele, pe sub mustața lui groasă, tiranul își sugea un deget înțepat de un spin. Dar, câte tragedii, câte suferințe în acest secol lung și greu cât un mileniu!... Am văzut multe lacrimi, la români. Văzui și lacrimi poloneze. Sau ungurești. Lacrimi germane. Rusești, bineînțeles. Englezești, franțuzești... De toate. Nu că fiece nație ar plânge altfel. Deși, parcă diferă, după temperament... Totuși, mie mi
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
fiecăruia spațiul trebuitor opțiunii nestînjenite și derulării destinului personal. Din păcate însă, diaspora românească din Statele Unite înfățișează și dificultăți interioare, deloc neglijabile. Securitatea s-a străduit să-i dezbine pentru a-i stăpîni și pe copămîntenii noștri transoceanici, "mîna ei lungă ajungînd chiar să împartă «bucatele» diversiunii și în comunitățile românești din America, semănînd neîncrederea, egoismul, invidia, răutatea, învrăjbind pe unii împotriva altora, țesînd intrigi și bîrfe nesfîrșite, într-un limbaj suburban ușor recognoscibil". Nu întîmplător este țintită cultura de performanță
Românii din Lumea Nouă (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14059_a_15384]
-
binevenită. Dar de aici la pertu-ul cvasi-generalizat, la înrudirea cu forța prin apelative gen "nea Mitică", "nea Nelu", și la diminutivarea care o fi dând bine în curtea cu orătănii, dar sună (vorba clasicului) ca dracu' la televizor, e drum lung. Ciudat, scurtătura onomastică pe care circulă azi mai toată lumea nu-și are originea în politică, respectiv parlament - acest avanpost al ospiciului -, ci în emisiunile despre sport ale televiziunilor. Invitați de-a valma, antrenori, arbitri, jucători, șefi de cluburi, chibiți, "acționari
Gura analfabetă a poliglotului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14054_a_15379]
-
lăsați la redacție împreună cu câteva poeme dintre cele scrise în răstimp, prietenii și le dedică unul altuia, Bogdan lui Cosmin, concentrat la culme, poemul Ra, și Cosmin lui Bogdan, în desfășurare amplă Aleph - 1, și Aleph - 2, în versuri foarte lungi, vorba lui Bogdan Ghiu, "poem cu latura de-un metru", subintitulat cu haz nebun Bughy Mambo Siria, ca să înțelegem că nu vom avea de ce să strâmbăm din nas la câte ceva periculos, la câte ceva molipsitor, la câte ceva ce până la urmă ne
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14075_a_15400]
-
evident, voit șocant, o încercare de a provoca cititorul prin un nou fel de proză, nonșalantă și exhibiționistă. În Plexus, exhibiționismul e mai degrabă intelectual - Miller nu pierde nici un prilej de a pomeni despre lecturile sale preferate, de a cita lungi pasaje din ele, de a se lăuda cu capacitatea sa de înțelegere a lumii și cu potențialul său de a o exprima în cuvinte. Orice discuție cu prietenii îl are în centru pe el, artistul, factorul de coeziune între toți
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
va striga cititorul), "o să apară în fața mea un tânăr care, conștient de transformarea prin care am trecut, mă va porecli «Stânca fericită»... Și dacă voi fi întrebat: «Ți-a plăcut sejurul pe pământ?» - voi răspunde: «Viața mea a fost o lungă răstignire trandafirie»." Iar dacă nu sunteți de acord cu această viziune asupra artistului, nu uitați povestea pe care Miller o spune unor copii, presărată cu detalii atât de absurde încât până și copiii ajung să exclame: "Nu te cred... Nu
Romanul care se scrie singur by Ilinca Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/14073_a_15398]
-
și a toate cuprinzător: anume că lumea principilor sicilieni se pregătea să dispară nu doar de pe scena istoriei, ci și de pe cea a vieții, pentru că era biologic degradată și mistuită. Autoarea însă, pornind de la această regresiune în zoologic, începe un lung periplu prin viața scriitorului, mare iubitor de animale, prin celelalte ținuturi ale romanului, prin amintirile scrise de Lampedusa, prin cultura lui și, am spune, prin tot imaginarul său hrănit cu lecturi în multe limbi, arătând cum această regresiune revine obsesiv
Lampedusa văzut de români by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14081_a_15406]
-
credincios doar pentru că este interesat să-i fie ocrotite și sporite avuțiile și familia. În spectacolul lui Mihai Măniuțiu, Satana se află în apropierea lui Iov și privește cu voluptate chinul lui. Actorul (Pali Vecsei) este un tînăr parcă desenat, lung, osos, slăbănog, cu mișcări delicate și sigure totodată. Se înfruptă din zbuciumul lui Iov, pîndind clipa cedării. Regizorul înscrie și acest spectacol în suita experimentelor sale din spațiul non-verbalului, al teatrului-gest. La baza construcției stă un scenariu, cuvîntul, deci, iar
În mijlocul cenușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14090_a_15415]
-
încurajă cu un zîmbet: mai departe să merg singur pînă la galerie. În interior, vila nu părea așa de mare cum apărea din afară. Dar chiar de la această primă vizită, m-a derutat coridorul în penumbră: părea interminabil, așa de lung că mi-a creat ciudata senzație, în timp ce înaintam, că depășeam limitele casei și că intram într-un alt spațiu. Înaintam sub un plafon înalt cu stucaturi distruse, iar pe pereți erau tablouri vechi înrămate artistic, oglinzi moderniste cu nori orbi
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
senzații tari. Pentru unii, pentru mine, doar panică. Nu-mi mai simțeam deloc corpul. Oprim la o benzinărie luxoasă și încep să-mi pun pe mine, în văzul tuturor, unele peste altele, toate lucrurile din valiză: două perechi de ciorapi lungi, una de șosete, pijamaua, tricourile, pulovărul, basmaua și căciula peste. Chiar și fusta mea elegantă pe care mi-o pregătisem pentru cina de la celebrul restaurant sibian "Împăratul romanilor". Au trecut trei ore, am ajuns în gară la Brașov. Ora 19
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
cerea, la modul cel mai direct, să trădeze. Și au trădat. De toată această perdea de ceață profită, alături de securiști, un singur om. Numele lui e Gheorghe Onișoru. Orice adjectiv infamant la adresa acestui individ mi se pare prea slab. În lunga și nu tocmai imaginara listă a celor care-au făcut de rușine ideea de intelectual și de român el ocupă de pe acum un loc de frunte. Dacă se străduie, va putea ajunge poate cel dintâi dintre cei dintâi. Pentru că e
Pamflet fără Gâgă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14130_a_15455]
-
adusă la aceeași - sau la altă - rampă. Unde ar fi fost sortită să spună din nou o poezie - aceeași sau alta -, după cum ar fi crezut creatorul său că cere piața. Dar Olympia știe toate astea. Le-a aflat în ceasurile lungi în care, pe un raft, era uitată. Coppelius nu se ferea de ea. El avea naivitatea de a crede că un creator își controlează opera. Că o poate scoate din cutie și șterge de praf atunci cînd crede de cuviință
Galateea secolului XX by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/14122_a_15447]
-
și atunci cînd judecă performanțele (nu numai sexuale) ale bărbaților care îi marchează viața. Văzuți prin ochii acestor femei, bărbații își dobîndesc statura lor (spirituală, morală) reală, care nu este în măsură să rupă gura tîrgului, fapt ce explică, poate, lunga istorie lipsită de glorie a comunismului românesc. Asemenea fratelui său, eseistul Lucian Raicu, Virgil Duda este un autor care acordă o atenție cu totul specială stilului. La modul general vocea narativă este aceea a unui povestitor omniscient ("la voix de
Femeile anilor '60 by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14135_a_15460]
-
Militară - emoționanta corespondență din l877 dintre străbunicii lui: Plevna, Smârdan, Vidin, Fântâna Barului ș.a. Cred că n-ar strica o reeditare, de astă dată necenzurată. - Cum era totuși viața în familie? - Era cordială. Tata, fiind magistrat, a parcurs trasee destul de lungi până să ajungă la București; a fost întâi la Pitești, prezident de Tribunal, oraș în care, printr-o ciudată coincidență, am fost și eu pentru prima oară numit jude supleant, mergând oarecum pe urmele lui, bucurându-mă de bunul său
Barbu Brezianu: by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14113_a_15438]