2,817 matches
-
se sărea în lungime, și ne uitam unul la altul nevenindu-ne să credem cât am crescut în cele trei luni cât a ținut vacanța. Pe unii îi mai văzusem, dar mai erau alții care crescuseră nepermis de mult, se lungiseră, aveau tulei, o voce incredibil de groasă. Stăteam acolo, în groapa aia, și dintr-o dată mi s-a părut că ăștia nu sunt colegii mei și mi s-a făcut frică. În vara aia stătusem vreo lună la Bușteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mă cheamă Carpen? Nu-i vorba să te iert, moș Dumitre. Alta-i taina. Și eu, care îmi făceam socoteli... „Îmi iau o pălărie nouă și babei un tulpan de să crape satul de ciudă!” Da’ cum văd eu, tu lungești vorba și nu-mi spui ce treabă ai cu mine. Păi, cum să-ți spun, moș Dumitre, dacă matale o ții tot într-o șagă? Și mie cum nu-mi place șaga, cum nu-i place mâței smântâna, ai nimerit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am nădejde în asemenea dădacă. Să vedeți numai ce țâfnos îi când îl aștept seara ca să-l iau acasă. Ca o fată bătrână. Ce mai... Nașule, nu-l lua în seamă. Și tu, Petrache, nu crezi că ne-am cam lungit la vorbă? Ia hai acasă, că s-a înnoptat de-a binelea. Hai, băiete, că cum văd eu te-ai cam dedulcit la șăzut și la vorbă. Rămâneți sănătoși! Au ieșit în ulița întunecoasă. Până acasă, mai că n-au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șade bine. Mai bine răstoarnă traista cu vești din cele jurnale, că-mi crapă măseaua de curiozitate. Nu răstorn nimica. Nici o iotă, să știi! De ce, flcăul tatii? Pentru că în astă seară trecem pe la nașul. Așa spune, băiete. Și nu mai lungi vorba, că aduce pagubă. Au ieșit în aerul răcoros al serii de mai. Un cer limpede, țintuit cu stele, te îmbia să zăbovești ascultând liniștea din jur... Ei însă au pornit grăbiți... Uite la ei cum umblă noaptea, parcă-s
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
geamăt ușor. Aproape târându-se, Petrache a pornit în direcția de unde venise geamătul... Un pas, doi, și în clipa următoare s-a împiedecat de ceva... „Aista-i Costăchel” - a gândit Petrache. S-a aplecat și a început să pipăie trupul lungit în glodul drumului. Ce ți-au făcut, Costăchele? Ce ți-au făcut, băiete? Unde teau lovit netrebnicii? Scoală, băiete, și hai să mergem acasă - murmura Petrache, căznindu-se să-i găsească fața. Nici un răspuns. Din când în când, se auzea
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
comande. Norocul lui îi că știe cum s-o facă. Cât ai bate din palme, Petrache a mântuit treaba și a trecut pârleazul, cu bardaca plină cu vin. Hai, băiete, așază-te colea. Trage-ți blidul dinainte, că dacă mai lungești vorba eu leșin de foame. Cum văd eu, măi Costache, ți-o mers bine pe unde ai umblat. Ia descarcă traista! Ho, șatră! Lasă-mă să-mi prind sufletul și ți oi povesti și toaca-n cer... După ce și-au
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în balanță, cântăresc mai mult chiar decât însuși scopul! Cu alte cuvinte și fără să mă mai lungesc, voi spune că piedica respectivă era că Eugen fusese botezat în sânul Bisericii Catolice, fusese crescut de familia sa în spiritul dragostei divine și al evlaviei, se socotea un om chiar credincios și nu se știa că păcătuise chiar greu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
mai la îndemână pentru ei. Căci, străbătând neîncetat calea întortocheată și grea a vieții, câți dintre noi nu s au gândit, în anumite ceasuri, că ar fi mult mai ușor să mori, decât să trăiești? Astfel, fără să mă mai lungesc, voi spune că acest gând pătimaș ajunsese și la Adriana, ascuțindu-i-se tot mai tare și făcându-și repede loc în sufletul ei, obsedând-o nestăpânit. În mintea ei, se contura tot mai bine ideea că altă cale de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
atunci când cineva mai mare decât mine Îmi spunea câte ceva sau mă atenționa asupra vreunui lucru făcut de mântuială. Ce să spun de momentele când mă aflam În fața părinților, Învățătorilor sau profesorilor de mai târziu! În fine, n-are rost să lungesc vorba! Mare pacoste, surioara mea. Nu știam cum să procedez cu ea, deoarece era tare neastâmpărată... Încercam să găsesc vreo metodă care s-o facă să se cumințească. Am tras-o ușor de părul Împletit Într-o codă și legat
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
puțin așa era atunci. Satele nu aveau curent electric decât câteva ore din cele 24 ale unei zile. Seara, ne adunam toți la călduț și mai povesteam din cele auzite sau citite, învățam copilașii rugăciuni, poezii, le spuneam povești... Erau lungi nopțile de iarnă. Trecuse și aceasta repede. Se începuse luna martie, dar iarna nu dorea să cedeze locul primăverii. Se încăpățână de tot și făcea tot ce-i sta în putere numai ca să sperie primăvara, ca aceasta să se ascundă
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Chiril și a mamei sale Iulita. În popor i se zicea „Chirică șchiopul”, că nici până azi nu am reușit să înțeleg de unde venea această denumire. El, părintele, începuse a face un gard la casă și, din cauza sărbătorilor, se cam lungea mult treaba. Într-o zi de luni dimineața, preoteasa îi zise: „Mai scoți la capăt gardul sau te apucă celălalt an cu el așa?”. Părintele îi zise că nu putea face nimic, era sărbătoare, Sfântul Chiril. Preoteasa se supără pe
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai ales cu câtă nerăbdare așteaptă să-l întâlnească, după zece luni în care nu s-au văzut. A încercat să-l uite sau să-l iubească ca pe Iisus Cristos, dar nu a reușit nici una, nici alta. A ațipit lungită pe pat și l-a visat... s-au întâlnit, în pripă, au făcut sex grăbiți, ca între două trenuri, după care el s-a scufundat într-un somn adânc, s-a trezit precipitat, cu un fir de salivă în colțul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul apei, toate aceste sunete familiare, împreună cu ele vrea să plece în eternitate, în căutarea sufletelor celor trei femei, singurele pe care le-a cunoscut și care au părăsit
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de bani, dar surpriză!, banii toți dispăruseră, să-i mai ieie de unde nu-s. Ce a fost la gura ei nu vă pot spune, dar majoritatea blestemelor s-a abătut asupra deținătorilor de cârciumi. Sâlică, presimțind că tărăboiul se putea lungi fără nici o hasnă, o liniști oarecum pe bunica, zicând că va reface traseul banilor prăpădiți, precum munteanca Vitoria Lipan din Baltagul lui Sadoveanu. Era o noapte de sfârșit de martie cu lună plină, așa că se vedeau urmele pașilor nesiguri ai
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ei cumva, păstrând și Întreaga discreție, cum ar fi fost si normal! M-am dus să deschid. În holul mare al blocului, cu mozaic pătat și pereții scorojiți de vopsea, nu era nimeni. Mă aflu În bucătărie (locul meu preferat), lungit pe patul improvizat din scaune și pături. Fumez liniștit și sorb din ceaiul amar, rămas de aseară. Îi aștept pe Oamenii de la Intervenții. Mi s-a promis (ca În atâtea alte zile) că astăzi vor veni cu siguranță. Sorb tăcut
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
doar pe mine mă mai iubește și că numai cu mine vrea. Trebuie să vă mai spun că Nina mai avea și un mod foarte ciudat de a trăi ”intens” preludiul. Un mod care mă surprindea de fiecare dată: se lungea goală, pe spate, Își acoperea fața cu părul ei lung, extrem de lung, de un roșu Închis, și, desfăcându-și șuvițele deasupra buzelor umede, Își deschidea gura foarte larg, implorându-mă să-i ating gingiile... sa i le mângâi. Gingiile și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cu transpirația mea șiroindă, care-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În șir. Patul, răvășit ca de obicei, formează cu pătura răsucită un culcuș adevărat. Își așteaptă pisica mare să se tolănească În el. Dar pisica mare se pare că nu mai vine. Mă-ndrept - pentru a câta oară? - spre fereastră, lungindu-mi gâtul și căutând-o cu privirea În gol, printre teii Înșirați de-a lungul aleii. Pustiu! Ajung din nou lângă rafturile cu cărți, dar prietenii mei de odinioară nu mă atrag cu nimic acum. Nici radioul din bucătărie nu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând izbiturile copitelor. Nisipul Îmi năvălise În gură, În nări, Între pleoape. Îl simțeam aspru și dureros, undeva, dincolo de piele, În propriile-mi organe, În creier, În adâncurile ființei... M-am trezit cu o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În jurul frunții (aveam o fațăăă!). Priveam resemnat pe fereastră. Orașul, cu clădirile lui posomorâte, mi se părea dezolant. Oamenii treceau grăbiți pe străzile Înguste ca niște marionete purtate de o mână nevăzută. M-am Îndreptat spre pat și m-am lungit cu greutate. Lola nu-mi ieșea din cap. Mă privea de acolo, din spațiul nebulos al memoriei, cu ochii ei metalici, aproape perverși. Nu am adormit imediat. M-am zvârcolit minute bune, după care am căzut Într-un somn greu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
tine cu un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel... - Te-ai fi supărat, nu? - Cu siguranță! - Te rog să mă scuzi. Hai să fim serioși: cine-i fericita!? - Ce să mai lungim vorba, vecina ta, Ina! - Nu mai spune? Da’ știi că are gusturi rafinate băiatu’! Mai rar o domnișoară atât de stilată, de... Înseamnă că în curând vom avea o nuntă în cartier. Și eu cu ce te pot ajuta? - Am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
fi fost copiii ei, eu o mângâiam pe creștet ca și cum ar fi fost copilul meu. Fruntea ei înaltă, acum tot timpul transpirată, purta lumina lămpii de pe noptieră de parcă ar fi fost lumina soarelui, care urca în cealaltă parte pe perete, lungind tot mai mult umbra ei și a patului până pe tavan. Halatul ei cu crizanteme înflorise, iar tulpinile îi crescuseră drepte peste corp. Dacă trec mâna spre părul ei, ele se apleacă ușor, ca din sternul meu crăpat să simt cum
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
atenua simțurile și gândurile, îl făcea să pară pierdut într-un vulcan stins sau metamorfozat într-o inimă enormă ce-a încetat de mult să bată. Își întinse brațele și încercă să atingă pereții; nimic mai simplu. Mâinile i se lungiră din încheieturi, iar degetele se prelingeau în continuarea nervurilor de pe pereți. Picioarele intraseră în podea, vârfurile pantofilor se alungiseră atât de mult, încât acum se contopiră cu ceea ce ar fi trebuit să fie ușa; avea impresia că și trupul începea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
experiențe extraordinare într-o lume nouă, din ce în ce mai distinctă, mult mai reală decât cea care încă te mai înconjoară. ți-ai făcut, ca de obicei, planuri pentru seara asta: după cină, în halat și cu papucii comozi de casă în picioare, lungit în fotoliu, vei citi. Vei renunța la televizor și vei reîncerca să simți plăcerea lecturii pasive. Dar, surpriză!... Ai dat de un text cu totul deosebit, în care ți se cere să devii parte din poveste, și nu oricare parte
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
apariția, pe alee: oare a cui o fi umbra asta de om? Nu era a nimănui. Era Maria, devenită, ea însăși, umbra propriului trup. S-a așezat pe bancă. Nu a stat mult, apoi, s-a ridicat și s-a lungit, alături, pe iarbă. și, după două-trei zvâcnete nervoase, a murit. Liniștit. Frumos. Ca o sfântă. Cineva, dintre cei care o priveau, la acea cădere de înserare, a exclamat: ce frumoasă e! Ca o sfântă. O nouă Sfânta Maria. Universală, a
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]