10,288 matches
-
clinchetul din ramCulori fierbinți aprind în soareînaltul zbor de ciocârlan.Ochii nopții: taină neagră,Zbor sinistru către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent -Două inimi cântă iar.... XIV. LUPUL ȘI MIELUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Lupul și Mielul Despărțindu-se de turmă, Un Miel poznaș și îndrăzneț Rămase puțin în urmă Și se-ndreptă spre râuleț. Cum e cristalul strălucea
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
către stele.Cine știe să-nțeleagăDorul nopților rebele?Vis oranj incandescentCa o blondă zi de vară,Zbor tardiv: zborul ardent -Două inimi cântă iar.... XIV. LUPUL ȘI MIELUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Lupul și Mielul Despărțindu-se de turmă, Un Miel poznaș și îndrăzneț Rămase puțin în urmă Și se-ndreptă spre râuleț. Cum e cristalul strălucea Apa râului la vale, Încât nu-ndrăzni să bea Doar și-admira buclele sale. -Spune-mi cine
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
atins vadul curat. -Mă mir cum stau și te-ascult! Așa ai facut, știi bine, Și în anul ce-a trecut! -Nici nu-ndrăznesc să vă spun... Oare cum aș fi putut? Dar, Sire, nu eram născut! Citește mai mult Lupul și MielulDespărțindu-se de turmă,Un Miel poznaș și îndrăznețRămase puțin în urmăși se-ndreptă spre râuleț.Cum e cristalul străluceaApa râului la vale, Încât nu-ndrăzni să beaDoar și-admira buclele sale.-Spune-mi cine te-a-nvățatTuna un glas în fața lui
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
lei, tigri și huni. Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri? Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure, Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure! Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsat Și ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat! Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut, Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut. Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător, Și rușinea îi
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
lei, tigri și huni.Încleștați în noaptea luptei de putere și averi, Cine să mai recunoască brațul clopotarilor de ieri?Români, v-ați risipit deodată în vanități obscure,Lăsând neantul negru chiar FRĂȚIA să v-o fure!Ați sfâșiat ca lupii moștenirea ce vi s-a lăsatși ați pângărit iubirea și sîngele sacru vărsat!Decebal, Viteazul, Ștefan, Țepes cel de toți temut,Se ridică din istorii peste TIMPUL ce-a trecut.Glasul lor zvârcolește ca sabia, necruțător,Și rușinea îi apasă
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ridicat și-a plâns în cântec. I-au ucis pruncii în leagăn și i-au mai tăiat o mână, Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ! Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți; Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți... Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă: ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată! Citește mai mult Au venit în țara asta și-alti străini de-au tulburat-oI
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ridicat și-a plâns în cântec.I-au ucis pruncii în leagăn și i-au mai tăiat o mână,Ea rămas-a împietrită, ȘI-I TOT NAȚIA ROMÂNĂ!Și TIMPUL s-a ridicat din hrisoave și din cărți;Au urlat lupii la graniți, s-au desenat alte hărți...Vipere și corbi de smoală și acum pândesc la poartă:ROMÂNIA mai frumoasă, mai bogată li se-arată!... XVIII. CALUL ȘI MĂGARUL, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2152 din 21
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
îl insultă,Plictisită de-al său vers:Dânsa are treabă multă,Prima e în univers! Fără a-și opri cântarea,Greierele îi răspunde,Stăpânindu-și greu mirarea,Parc-ar fi de nu știu unde:-Tu ești trudnica din vatră,... XXIII. VULPOIUL ȘI LUPUL DIPLOMAȚI, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016. Adaptare dupa La Fontaine S-ajungă-n codru diplomat, Un Vulpoi șchiop și versat Vru să-și schimbe-nfățișarea: Își deschise la păr culoarea, Își mai drese puțin
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
se cam repede-n stol. Ar mai umbla și-n cotețe, Dar are țeluri mai mărețe: Jubilează țopa-țopa, Șchiopătând spre Uniropa. Și-ar dori, dacă se poate, Să escaladeze ușa din spate, Nemirosit de ziariști, De curioși și alchimiști. Un Lup vecin, secundul său, Coleg de breaslă, de neam rău, ... Citește mai mult Adaptare dupa La FontaineS-ajungă-n codru diplomat,Un Vulpoi șchiop și versatVru să-și schimbe-nfățișarea:Își deschise la păr culoarea,Își mai drese puțin vorbași-și primeni garderoba:Numai
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
se cam repede-n stol.Ar mai umbla și-n cotețe,Dar are țeluri mai mărețe:Jubilează țopa-țopa,Șchiopătând spre Uniropa.Și-ar dori, dacă se poate,Să escaladeze ușa din spate,Nemirosit de ziariști,De curioși și alchimiști.Un Lup vecin, secundul său,Coleg de breaslă, de neam rău,... XXIV. CÂINELE POLITICIAN, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. Un Cățeluș, ajuns Dulău, Ce latră-n curte foarte tare, Uită de tot că-n
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
ieri îi jurau credință lui Voronin, dragoste până la moarte fraților lor ruși, iar peste noapte s-au transformat în cei mai proeuropeni. Sfânta naivitate dacă nu este ceva mai serios la mijloc. Să fi uitat dl Ghimpu vechea zicală românească „Lupul părul și-l schimbă, iar năravul ba”. Mă umpleam de năduf privind la tandemul atât de armonios „Munteanu-Sârbu” împotriva pldm-istului Iu. Țap. Grangurul comunist S. Sârbu sărit (mai corect delegat de Voronin, că și acesta se vorbește că ar fi
TE UMPLI DE NADUF PRIVIND GĂINĂRIILE ALEŞILOR NOŞTRI DE „DREAPTA” de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380599_a_381928]
-
trezi cu pumnu-nfipt în ceruri un pumn cu viscol - nu cu lumânare un pumn care promite lumii geruri până-mi voi smulge umilința rănii și fulger scăpăra-voi toată ura până satanele n-or plăti samă vămii doar colți de lup vor umple-mi sânge gura! ...dușmani când voi aduce-n fostu-mi hal de-atunci abia nu m-oi numi „Ardeal”! SCHIȚE DIN MUNȚII BUCOVINEI - LA SIHĂSTRIA VORONEȚULUI de sunt modern sau clasic - munților nu le pasă ei cresc păduri
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
și Lupu) Kremlinul își poate asigura câștigul acestei instituții. Următoarea fază vor fi alegerile parlamentare. Ei bine! Să ne întrebăm ce fac cocoșii noștri de pe centru-dreapta? Se zbat fiecare în cușca sa, așteptând să fie păpați de vulpoiul Dodon și lupul Lupu. Punând în prim plan interesele înguste de partid, marea rânză moldovenească, liderii partidelor de centru-dreapta nu fac altceva decât să-l aducă în fotoliul prezidențial pe unsul lui Putin. Ceea ce se mai poate salva se află în mâinile Măriei-sale
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
de înțelepciune la nivel statal. Să ne lumineze domnul să nu votăm nici într-un caz necuratul (pe socialiștii comuniști Dodon și Lupu, care sunt urmași ai lui Ilici în pofida recolorării în alte culori). Să nu uităm minunata zicală populară: „Lupul părul își schimbă, dar năravul ba”. ----------------------------- Valeriu DULGHERU Chișinău, 20 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Valeriu DULGHERU - PERICOLUL CARE NE PÂNDEȘTE / Valeriu Dulgheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2091, Anul VI, 21 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Valeriu
PERICOLUL CARE NE PÂNDEŞTE de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380637_a_381966]
-
ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ȘI POETICA AVATARURILOR. LUPUL Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mirela-Ioana BORCHIN, Eugen Dorcescu și poetica avatarurilor. LUPUL Aparent, Eugen Dorcescu semnează o poezie încărcată de tristețe, pesimistă, înnegurată. Ar fi imposibil altfel, pentru un
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Beletristica > MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ȘI POETICA AVATARURILOR. LUPUL Autor: Eugen Dorcescu Publicat în: Ediția nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Mirela-Ioana BORCHIN, Eugen Dorcescu și poetica avatarurilor. LUPUL Aparent, Eugen Dorcescu semnează o poezie încărcată de tristețe, pesimistă, înnegurată. Ar fi imposibil altfel, pentru un creator lucid, care viețuiește în Samsara, unde suferința este omniprezentă, iar cauzele ei sunt infinite. Totuși, în acest cadru existențial și cultural, eul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
doar soluții, ci și resurse fizice, intelectuale și sufletești, pentru a se detașa progresiv de Samsara și pentru a parcurge, cu neabătută determinare, drumul spre Nirvana. Capitularea este, principial, exclusă pentru cel ce „nu se distinge de propriul arheu/ De lup, de trubadur și de cetate/ De Râu, de cavaler...”, de cei și de cele spre care îl poartă „arhi-amintirea”, din momentul prezent spre „ne-timpul și ne-spațiul” pregenezic, spre care aspiră și de care este absorbit. Valoarea artistică ridică
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
liric în chiar momentul zero al enunțării poetice. Evoluția de la abstract la concret îi sporește forța de animare și de... persuasiune. De la căutările incipiente ale precedentelor învelișuri materiale ale sufletului („Ar trebui să-i știu înfățișarea”), la revelație („...alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”, „Prea bine știu: mă trag din/ Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
și-n lună”, „Prea bine știu: mă trag din/ Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o ierarhizare a avatarurilor) - Lupul. Reactivarea avatarului survine într-un moment dramatic, de sfâșiere sufletească, provocată de compromiterea armoniei sublimului, printr-un cuvânt injurios, de către un gnom, care, neputând accede la măreție, se mulțumește cu ponegrirea ei. Avatarul intervine într-un act de purificare drastică
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
hiperluciditatea sa”, eul liric dorcescian, în egală măsură idealist și rațional, nu acceptă niciun compromis, nicio imixtiune reprobabilă. El este atât de lovit de gestul „necugetat și dezgustător” al gnomului, încât își alarmează, involuntar, spontan, și „cețoasele” avataruri. Dintre acestea, Lupul transcede orice limită, pentru a ajunge „în fatala clipă”, acolo unde este nevoie crucială de el. Cuplul de actanți, creat ad-hoc, pentru salvarea Poetului, distruge „in nuce” orice amenințare incontrolabilă la echilibrul moral al ființelor superioare și, implicit, al lumii
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Se pare că acerba luptă împotriva impurității se poartă pe tărâmul literaturii, dar, de această dată, nu în alianță cu rafinatul trubadur, după regulile eufoniei medievale, nici împreună cu cavalerul, după regulile bătăliilor medievale, ci, după legile nescrise ale naturii, cu lupul, umăr la umăr, în goană. Acesta din urmă este avatarul cel mai adecvat contextului: „cețoasa fiară” sare la beregată, fără întârziere, fără milă, sfârtecă și ucide pe loc. Viteza sa de acțiune este sublimată în metafora verbală, de maxim dinamism
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
divină implacabilă, asociată cu purificarea, prin foc, a locului. Nu e de neglijat nici relația cromatică, implicită, care se stabilește între culoarea gri de fundal, simbolizând lumea tulbure, împroșcată de noroiul cuvântului jignitor, și sugestia cromatică a traiectoriei fulgerătoare a lupului, ființă de foc, venită să purifice locul. Participant direct, printr-o activare a puterilor latente, ancestrale, mitice, la eradicarea răului, eul liric rememorează apoi, pe măsură ce se liniștește, scena cvasi-ritualică de restaurare a echilibrului lumii, contemplând-o cu o inimaginabilă satisfacție
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
inimaginabilă satisfacție morală și artistică. Contemplarea se realizează de sus, de pe un perete înalt de stâncă, la „marginea genunii”, într-o zonă crepusculară, în care se întretaie timpuri și spații, realități și irealități. Ca și în luptă, în contemplare avatarul lup îi rămâne alături eului liric, pentru a savura, într-o elevată tihnă, înseninarea antropocosmică. Cele patru personaje implicate în narațiune, conturate din tușe apăsate și apăsătoare, într-un registru sumbru, sunt remarcabil puse în scenă și... în abis. Pregnantă, ca
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
eu-lup corespunde, fără dubii, acestei definiții a simbolului. Atmosfera poemului ne situează pe muchia dintre realitatea și irealitatea antropocosmică. Simbolul devine o dovadă de solidaritate antropocosmică, se creează, cu grandoare, dintr-o trăire întru asimilarea spirituală a avatarului. Poetul și lupul se întâlnesc nu doar în ființă, ci și în arhiființă, în arheu - partea esențială și veșnică a ființei sensibile. Poetica avatarurilor, de natură universală, inter- și supraculturală, este temeiul liricii dorcesciene - de profundă originalitate, de adâncime a spiritului și a
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
să iau cunoștință de ele”. (Ibidem) Dacă la început, accesarea avatarurilor se petrecea în vis (Avatar I, Avatar II) și apoi, în stare de trezie, în timpul zilei (Totem) sau al nopții (Poemul 30 din Nirvana), în situația din Avatar, actualizarea lupului se produce în chiar momentul căderii sub greutatea loviturii primite, când eul poetic se află într-o stare de „hiperluciditate halucinantă”. În această împrejurare, avatarurile sunt recunoscute după nume - Litovoi, respectiv Lupus lupus -, empatia este atât de intensă, încât spiritul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]