341 matches
-
dar nu chiar atât de murdari, din maldărul puturos. Casa asta-i o cloacă. Pute mai rău aici decât În șopornul lui Hector. Îndes tot ce pot În saci de gunoi, atac suprafețele cu o cârpă umedă apoi dau puțin lustru și târăsc aspiratorul pe podea. Sunt transpirat când aud soneria. Închid aspiratorul și respir adânc. Bunty intră și o conduc direct În dormitor, unde am schimbat cearceaful de pe pat și de plapumă și o așez deasupra. E excitată tare, pizda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
murdari ai justițiabililor care se înghesuiau pe băncile tribunalului sau ai bărbaților și femeilor pe care îi întâlnea pe stradă. Când îți vedea pantofii, erai judecat pentru a se stabili dacă ești demn de privit sau nu. Totul pentru un lustru fără cusur al pantofilor, care trebuiau să fie strălucitori precum o țeastă pleșuvă după o vară cu mult soare, precum crusta unui pământ arid sau ca ploaia scânteind peste o piele tăbăcită, rigidă și goală pe dinăuntru. Dar acum, înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nevoie pentru a transforma suspiciunile amare Într-un adevăr dulce. Având În vedere și tocurile, mi-am dat seama că, la o adică, aș fi putut chiar să Înțep. Doar poșeta cumpărată mă punea pe gânduri. Îmi plăcea destul de mult lustrul elegant al pielii uscate, dar când am despachetat-o acasă, mi s-a părut mult prea mică pentru toate lucrurile care mă gândeam că trebuie să Încapă În ea. Meditând la mai multe variante, am decis să renunț la tabachera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Timpul, care a adus totdeauna schimbări, le apare închis ermetic în pumnul puterii. Nu-i impresionează nici așa-zisele „rotiri de cadre”, motivația fiindu le bine cunoscută: un „nevinovat” transfer de responsabilitate dinspre șefia supremă spre slugi și un străveziu lustru „democratic” la nivelul „de sus” al „conducerii de partid și de stat”. Ei știu bine că orice șut în fund înseamnă un pas înainte! Dar pornisem de la frică. Ea era de două feluri: frica de a pierde mijloacele minime de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Să developăm acest incognito: omul spre care converg priviri, degete și chipuri stupefiate e flamandul sau olandezul Frans Praetorius, de care am pomenit deja. Nota e scurtă; stilul, nespus de sec pare greoi ca eprubetele și retortele, dar un oarecare lustru autoritar, ce-l face demn de crezare, presto câștigă adepți. Pe toată jumătatea de pagină, nimic nu este asemănător mitologiei greco-romane; autorul se limitează să semnaleze cu științifică parcimonie că savorile fundamentale sunt patru: acru, sărat, insipid, amar. Doctrina provoacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doar stai la doi pași. I-am Înțeles punctu dă vedere, da lozinca mea ie să nu dau napoi. În Constituție, am zis, poimâine În cabina doi. De nu, n-accept nici un firfiric. Am scuipat parolele inexorabile, mi-am dat lustru la dinți cu fața dă masă prăzulie, mi-am plombat-o cu al doilea hau-hau și, fără baremi să-i dau mâna, am ieșit pă repede nainte, ca unu care Îi ie teamă că se răcește terciu. Luni, la ora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
el însuși este unul dintre cei care nu numai că știu, dar chiar are anumite însărcinări din partea liderilor. Una dintre ele este aceea de a atrage în afacere oameni importanți. Voia să spună oameni care pot da un fel de lustru acțiunii, nu niște terchea-berchea, oameni care să nu facă nimic concret, dar care să accepte ca numele lor la momentul potrivit să fie făcut public. Lumea se lăsa ușor convinsă că un lucru e bun atunci cînd la el participă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pupa vaporului, tapițată-n brocart - oh, dar Bandura știa bine rînduiala chiar Înainte s-o Întîlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încît irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
celelalte însușiri care disting pe fruntașii unui popor? Desigur, nu. Altei împrejurări se datorește această rămânere în urmă. Rareori un student al unei universități din țară poate ajunge în România pe rândurile dintâi. Spre a înainta și ajunge, se cere lustrul străinătății. Titlul de doctor sau de licențiat al unei facultăți apusene, cât și aureola frecventării unei școli superioare din străinătatea civilizată au fost la noi întotdeauna certificatele neapărate cu care numai s-a putut impune un om nou. Dar se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că velele iahtului său „Teignmouth Electron” (numele portului de plecare combinat cu pasiunea lui pentru electronică) nu sunt la locul lor. Ușor rușinat, se întoarce la debarcader și face ultima revizie. Apoi, în sfârșit, ridică ancora. Marmura Acropolei moare încet. Lustrul marmurei de pe Acropole se stinge încet-încet - din cauza fumului industrial, a vaporilor de benzină, din cauza uzurii în timp. Noaptea, umiditatea intră în porii pietrelor, cristalizează acolo, îmbolnăvește piatra; dimineața, când soarele arde orașul, picăturile microscopice de apă se evaporă și lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
foi ieftine, colonie, pudră de față. Și totuși de-a lungul râului, primăvară timpurie, primul kaki - câteva săptămâni de soare, de căldură, și Manhattanul urma (scurt) să se alăture continentului nord-american la o zi de verde de pe vremuri, opulență plușată, lustrul anotimpului, lucind, palid, ca de rouă, mere pădurețe În floare, albe ca sângerul, roze. Apoi picioarele oamenilor s-ar umfla de căldura aceea, și la Rockefeller Center cei ieșiți la plimbare s-ar așeza pe lespezile lustruite de lângă lalelele sădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la umeri și la ceafă, unde cutele erau adânci. Era asociat cu cel mai elegant, cu supremul vehicul terestru. Nu Încăpea comparație cu aparatele de zbor. Se sprijini de aripă, cu brațele Încrucișate, atent ca nici un nasture să nu zgârie lustrul. Ținea chipiul cu parfum de păr și se bătea Încet cu el. Își lovea ușurel terasele descendente, ridurile mari ale frunții. Presupun că vrea fotografii de la toate altitudinile. Chiar zboară jos. Dacă nu lovește casa, mă declar mulțumit. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
căzut pradă neîntreruptei plăceri - am învățat, sub supravegherea ursuză a profesorului Sepp Mages, care-și făcea o dată pe zi tura de corecturi, prilej cu care dădea indicații lapidare, să mențin suprafața umedă a sculpturii aspră cât mai mult timp, fiindcă lustrul prematur, spunea el, ar înșela ochiul. „Nu arată terminat“, așa suna obiecția lui constantă. Metoda asta am aplicat-o mai târziu la manuscrise, asprind textul tot mai mult de fiecare dată și menținându-l fluid de la o versiune la alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
și creț ca al negrilor, al părului ei care sta drept în sus. Ciudată perucă, mai înaltă decât fața mică pală, cu trăsături șterse, o față care era numai pretextul de a adăposti la umbra stufului negru, prăfuit parcă, fără lustru, doi ochi ciudați prin fixitate și prin lipsa de expresie, dar galbeni, de un galben mat ca chihlimbarul vechi, care surprindeau. în ordonanțarea perfectă a gospodăriei Hallipa, fata cea mică reprezintă o dezordine prin fizicul acesta fără de rost în rosturile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
așa de mult forma bunei Lina, o formă boțită și curată, încît părea una și aceeași rochie și una și aceeași cu ea. Iar "mantourile" de mătase, lux personal rămas din cine știe ce aspirație de fată săracă, pierdeau de la început orice lustru și ostentație și se mototoleau în jurul stăpânei cu modestie și stângăcie. Pentru a-și ilustra opiniile asupra Lenorei, doctorul Rim avu buna idee să-i arate o fotografie. Mini o cercetă cu atenție. Nu-și putea deloc închipui pe Leonora
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și dezlogodit îi contrazicea puțin ideile. Ceaiul aduse grupurilor o mișcare. - N-am avut timp să vă fac înghețată, se scuză Lina. Nory se oferi pentru serviciu ca fată a casei. Lică, alăturând ghetele subțiri și ajustate, le privea acum lustrul. 77 Probabil frate mult mai mic al Lenorei, acel Lică! Părea foarte tânăr. Un cap subțirel de sergent-plutonier frumușel, cu mustață mijită neagră; părul ondulat, pomădat, cu cărare în lături și freză stufoasă în față. Haine de plutonier îmbrăcat civil
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
să poată să-i tragă de limbă, unde au poposit azi-noapte? Ar putea să tragă de limbă alți pantofi, care ar putea să-ți spună vrute și nevrute despre stăpânii lor. Cred că sânt și foarte ușor de mituit. Puțină cremă, un lustru săptămânal și gata. Mă obsedează pantofii, forma, modelul, genul bărbătesc sau de damă, dar motivația acestei obsesii o să o înțelegi mai târziu, în Africa. Uneori au soarta câinilor, clacă stau să mă gândesc bine. Și asta depinde doar de stăpân
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
pupa vaporului, tapițată‑n brocart - oh, dar Bandura știa bine rânduiala chiar Înainte s‑o Întâlnească pe Marieta! - un lavabou de faianță de un alb sclipitor și un bocal falnic cu toarta alungită. Lumina rozalie a lămpii se reflecta În lustrul țesăturii paravanului, Încât irișii păreau cenușii, ca și brocartul vișiniu al sofalei din centrul vitrinei pe care ședea Doamna. Era așezată spre privitor În semiprofil, iar În faldurile rochiei se reflecta lumina purpurie a lămpii. Ținea picioarele Încrucișate, iar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu cerneală pentru noi și mi-a oferit un pergament pe care să-mi pot scrie numele și să-mi Încep astfel cariera literară pe urmele lui Victor Hugo. Apoi, după ce Îl trecu printr-o cîrpă spre a-i reda lustrul, Îl puse la loc pe tronul său de onoare. — Poate altă dată, bîigui tata. Ajunși Înapoi În stradă, Îmi spuse cu blîndețe În glas că nu ne puteam permite prețul acela. Librăria dădea cît era necesar pentru a ne Întreține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ce locuiau sub același acoperiș, unul dintre multele acoperișuri ale orașului infinit. Era trecut de două și jumătate cînd m-am Întors la librărie. CÎnd am intrat, Fermín mi-a aruncat o privire sarcastică din Înaltul unei scărițe, unde dădea lustru unei colecții de Episoade naționale ale ilustrului don Benito. — Ce noroc să te vedem! Deja mi te credeam făcînd Americile, Daniel. M-am luat cu vorba pe drum. Tata? — Cum dumneata nu mai ajungeai, s-a dus el să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
cu felii de pâine și cu merinde șutită până la neobrăzarea de a pleca cu prosopul, cu cearșaful, cu umerașul, cu peria de pantofi sau cu cheile de la camere... Vladimir se acuza în sinea lui că și el își făcuse adesea lustrul pantofilor cu pătura din hotelurile socialiste și, ascultând-o pe Melanie, aproape că-i veni să plângă de rușine pentru alte multe abateri de la codul eticii și mai ales al echității socialiste. Nu mai fu dispus să acumuleze noi remușcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
perioadă. Anii trec, Îl regăsim, În 1114, În cetatea Merv, străvechea capitală a Khorasanului, dintotdeauna celebră pentru țesăturile de mătase și pentru cele zece biblioteci ale sale, dar lipsită, de câtăva vreme, de orice rol politic. Ca să dea un nou lustru curții sale șterse, suveranul de acolo caută să atragă celebritățile momentului. Știe cum să-l seducă pe Khayyam: propunându-i să-i construiască un observator asemănător, din toate punctele de vedere, celui din Isfahan. La șaptezeci de ani, Omar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mai mira de nimic, după discursul dinainte. Mândria sa de bucureștean nu cedă, însă. — Ei, nici chiar așa să vorbiți de noi. Am întâlnit eu aici oameni care... — Spoială, domnule, spoială. Învață doar din conversație, nea Mitică. Ciupesc de ici-colo, lustru, atât! Limba dată la polizor, atât, crede-mă. Numai provincia! Acolo e măreția. Acolo, în plictiseală, în mocneală. Acolo-i adevărul, domnule Ostap Bender, acolo, să știi. Ai fost dumneata în capitala unui județ de munte, în zilele noastre? Șoferul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
regal. ...................................... Iară noi? noi, epigonii?... Simțiri reci, harfe sdrobite, Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrâne, urâte, Măști rîzînde, puse bine pe-un caracter inimic; Dumnezeul nostru: umbră, patria noastră: o frază; În noi totul e spoială, totu-i lustru fără bază; Voi credeați în scrisul vostru, noi nu credem în nimic Și de-aceea spusa voastră era sântă și frumoasă, Căci de minți era gândită, căci din inimi era scoasă, Inimi mari, tinere încă, deși voi sunteți bătrâni. S-
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]