3,421 matches
-
scutur. Eram sigur că Ma Wendou, căruțașul, îmi văzuse silueta, că auzise zgomotele pe care le scoteam zbătându-mă din răsputeri și că-mi adulmecase mirosul ciudat și atât de greu de găsit în lumea oamenilor; el însă și-a mânat cu iuțeala vântului căruța prin fața mea, de parcă vroia să scape de vreo urgie. Mai apoi ne-am întâlnit și cu o trupă de actori pe catalige care jucau istoria călugărului plecat în vremurile Tang să aducă sutrele budiste din India
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
atac, de data aceasta din partea lui Julien Benda, în faimoasa carte intitulată Trădarea clericilor, adică, a intelectualilor, care vizează interesul filosofului pentru problemele politice. Nu considerase Bergson că „elanul vital” este unul și același cu elanul patriotic care i-a mânat pe francezi în războiul mondial? Cu un tată evreu polonez, Bergson nu s-a numărat totuși printre pacifiștii de stânga din al doilea deceniu al secolului XX, ceea ce i-a atras ura acestora. Astăzi par uitate toate ale vieții valuri
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4481_a_5806]
-
strâns și prinse cu un inel ruginit. Pe când se-ndreaptă către un loc liber, legătura cu car to nașe i se lovește întru na de burtă și pantalonii de trening îi foș nesc enervant. Pe cartonașe sunt de sene cu mân care, și-ncerc să recu nosc cât mai multe până nu trece de mine. Mă-ntreb la ce-i trebuie, de ce se uită toc mai la mâncare. Oare se-ngrașă privind? Mă ntreb ce e în mintea lui și cum
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
primărie, par chez în spate, de aici mai am de mers maximum 5 minute. 11.23. Da, îmi place să ajung un pic mai devreme în locul în care voi lucra, mă fami liarizez cu zona. În fața primăriei sunt chioșcuri cu mân care, diseară începe un festival de film în aer liber, nu e prea mare agitație acum, doar câteva fami lii, grupuri de tineri, perechi, turiști, totul sub control. O bere, simt că mi-e poftă. Ciudat, nu simt niciodată așa ceva
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
despre care știm că vor cu tot dinadinsul să ne desființeze, să plecăm de acasă sau să ne transformăm În niște animale cuvântătoare, "lovite cu leuca", pe care să le Înhame la carul lor triumfal și pe care să ne mâne Încotro vor ei și cum vor ei. Și deștepții și vip-urile din mass-media le fac jocul. Ce-s alea vip-uri? se Întreabă românul nostru plin de bun simț. Până acum se știa la noi că un redactor - realizator prezentator de
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
femeie frumoasă, se întinse prin somn. Cerboaica șopti ceva fără să se deștepte și răsucindu-se se-ntoarse pe spate, lăsând-o să vadă ochiul dracului cu care era însemnată: alunița care-i râdea sub buric. Era demonul care-o mâna mereu și-i da acea stare de nestare, acel soroc de înstrăinare și nestatornicie. Trase cearșaful învelind-o cu grijă. Cerboaica își aminti la trezire cum văzuse prin somn un zăvod scoțând urlete prelungi, tânguitoare, apoi altul, aplecându-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
neliniște. Ce bine c-ai venit! se bucură el. Nu eram sigur că vii. Mă faci să râd! se minună ea. Lasă-mă să-mi trag răsuflarea. Așa! Acum sunt mai liniștită. Mult mai liniștită. Îmi pare bine. Dă-mi mâna să mergem. N-o să rămânem aici. A, da! se scutură ea, amintindu-și povara misiunii sale. Trebuie să mă ajuți! Mă ajuți pe mine, o ajuți pe soacră-mea care a rămas pe câmp, și-l ajuți pe nenorocitul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
groasă de lână, prelucrată la piuă. nepăsător. raport scris adresat domnitorului de către un mare dregător. mare dregător al Olteniei. căpetenie, rang militar. clădire pentru găzduirea trimișilor otomani în țările române. soldat care face serviciul de curier domnesc, călăreț. cel care mână caii cu biciul. manta lungă și largă, de proveniență orientală, purtată de domn și marii boieri. cal de poștă. reprezentant sau agent diplomatic pe lângă Poarta Otomană. trăsură ușoară cu două roți, cu suspensie pe arcuri, trasă de un cal. postav
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
iar peste altele pare a fi trecut binișor aripa timpului. Ciudat tablou în mijlocul unui restaurant, fie el și grădină de vară. Ce-o fi făcând cu ele? Oare le vinde? Face reclamă? Nu știu, dar voi afla în câteva minute, mânată de curiozitate, ca și de dorința de a intra, eventual, în posesia unui exemplar. Mereu am considerat că dacă ai cumpărat o carte bună, chiar și atunci când nu ți-ai propus, ai făcut o investiție extraordinară pentru minte și, mai
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe cap, căci vremea s-a mai încălzit și pot să-o privesc acum în voie. Chip îngândurat, dar cu linii fine, angelice, aș putea spune. Oamenii, puțini la număr la acest matinal ceas, trec grăbiți pe lângă fata cea frumoasă, mânați de obligațiile și grijile zilnice. Sunt sigură că majoritatea dintre ei nici nu o observă cum stă acolo în tăcere, abătută, fără să ridice ochii. Este clar pentru mine că în acest mod își câștigă ea pâinea. Puțină și amară
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
de a spune beneficiază de același timp al cuvintelor și se risipesc în aceleași spații suprapuse, în care la un moment dat chiar ele, cuvintele, sună ca niște promisiuni dogite și false, dar încăpățânate, pentru că se repetă obsesiv, aparent haotic, mânate de nerăbdare. Dar nu acolo, la capătul nerăbdării, se învață arta de a fi răbdător? Și atunci... ce se mai poate întâmpla? Într-un spațiu ce devine brusc circular și se închide dușmănos, nu puține sunt gesturile de pro-sternare: Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
pe scară. Trebuia să ai răbdare, să nu Încerci să-ți schimbi poziția, că și Începeau apostrofările. Bucureștenii erau foarte matinali, grăbiți și nervoși. O femeie În jur de patruzeci ani Își căuta din privire fiica rămasă pe scară. Șoferul mâna ca nebunul iar femeia era din ce În ce mai alarmată. Andreea! unde esti dragă, nu te văd... Stai liniștită, mamă, mă țin bine. Oricum la prima stație coboară toată lumea, urmează Gara de Nord. Încă din stația de troleibuz se creau grupuri oarecum compacte, către diversele
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
cu sarcasm. Mă uit după fiica mea. E-n ordine, mamă, stau bine aici, nu-ți face griji și compostează tu bilet și pentru mine, o auzise pe Andrea care se așezase chiar pe geamantan, pentru mai multă siguranță. Șoferul mâna ca nebunul, nu ținea cont de apostrofările celor din mașină care se balansau când pe o parte când pe alta Într-un echilibru fragil. El avea de respectat un grafic și altceva nimic nu-l interesa. Mai avem de trecut
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
poteca ce urca spre ruinele cetății de pe Dealul Ursului, se zărea grupul căutătorilor de comori în marș neîntrerupt. Tomiță încă nu venise, așa că deocamdată nu erau decît Ilinca, Virgil, Vlad și Bărzăunul. În fruntea tuturor mergea vaca, pe care o mînau toți, din toate părțile. Nu reușea biata de ea să apuce nici măcar o creangă din mers, că de fiecare dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu nici un preț. Comoara lua în mintea fiecăruia proporții uriașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
împlinise mai repede decît se așteptase!... Iar alături de el se afla Ilinca!... Întoarse capul spre ea, convins că va descoperi, măcar de data aceasta, în ochii ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă, fiecare vis, scînteia care-l mînase, cu o forță numai de el știută, spre minunata și zbuciumata lume a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și ea un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
forță invincibilă, venită de undeva, din adîncurile lui. Avea în fața ochilor imaginea lupoaicei care-l privea cu dragoste; chipul nevinovat al lui Lupino, pui neajutorat al cărui viitor depindea de el; iar exemplul înaintașilor lui, toți lupi integri, responsabili, îl mîna orbește spre țelul propus. Tot cam în perioada de timp despre care vă povestesc, constrînse de neașteptatele schimbări în viața tihnită de dinainte, viețuitoarele pămîntului au început să apeleze la tactici noi. Pînă atunci, două animale care aveau ceva de
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
celei de-a doua zile l-au găsit, așadar, odihnit și plin de speranță: urma să iasă în calea altor animale; avea să le descoasă și să afle informații care să-l ajute; avea să găsească drumul către părinții lui. Mînat de puterea speranței, Lupino purcese la drum. Pădurea răsuna veselă la freamătul trezirii din amorțire; cerul respira sănătos, limpede și albastru; soarele strălucea cu auria-i față spre pămînt. Totul părea să prevestească izbînda pentru încercările puiandrului. Și totuși... Întîi
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
că trebuia să se confrunte cu un singur lup venit în recunoaștere, fie că avea de înfruntat doi sau chiar trei viteji războinici, puiandrul se străduia să fie întotdeauna pregătit. Nu urmărea să cucerească teritorii și nici poziții, nu era mînat de impulsuri sîngeroase, așa încît își folosea istețimea și agerimea trupului pentru a nu răni și a nu fi rănit. În scurt timp se "specializă" într-o tehnică absolut inedită: reușea să se apere, să lupte și să-și spună
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Neștiutor, Lupino probabil că se îndreptase spre ieșirea din pădure. Cu siguranță ajunsese la marginea cîmpiei. Curios cum îl știa, pornise, fără îndoială, să descopere misterele întinderii străine ochiului său. Și acum, lămurit pe deplin, flămînd și obosit, cu siguranță, mînat de dorul de părinții săi, Lupino se întorcea de unde plecase! Toată disperarea adunată de la dispariția lui, toată forța mamei rămase singură, tot dorul și toată speranța o împinseră pe lupoaică într-acolo. Renunțase să folosească celelalte simțuri, ascuțind unul singur
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
de neant. Unii, puțini, o iau înainte mai repede, dar când sunt prea aproape de acel ceva nemaiîntâlnit, însă mereu visat, se sinucid. De fapt, e un fel de a spune sinucidere, în loc de eternizare: deși vor să trăiască suprema fericire, sunt mânați spre moarte de obscura dorință ca momentul unic, clipa să devină eternitate. Suprem omagiu adus de om propriei nimicnicii: „Deoarece nimic nu ține prea mult, ei, bine! îmi voi da viața (cui? - nota dactilografei) pentru ca măcar ceva să țină o
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
perdeaua opacă a uitării. Fusese văzut trecând prin sat, vorbind Dumnezeu știe cu cine, bătrân și sărac, cu o traistă peticită. Firul se curmă brusc, ca tăiat de o mână aprigă. Scotocind totuși în sertarele vremii, toți cei neîncrezători ori mânați de îndrăzneală au putut să găsească dovada clară a acestei călătorii. Plecase în grabă, căci pipa zăcea încă umezită în iarba dimineții ce a urmat. Nu vom ști însă niciodată ce trebuie că a simțit contele când s-a apropiat
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
să te potolești! Ce dracu? Parc-ai fi copil. Acum să te văd cum strângi tu zațul ăsta din pat. Se ridică propulsat ca de un arc. Timpul nu mai vroia deloc să aibă răbdare cu Gigi Pătrunjel și-l mâna de la spate ca pe găinile zburătăcite, scăpate din ogradă. Timpul cu care se lupta Gigi Pătrunjel era de data asta chiar îmbufnat și bătea din picior ca o adolescentă năzuroasă și isterizată de propria i pubertate. Și, ca un bonus
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
al câinilor comunitari suferinzi de boli de piele, încă patru expresii asupra cărora Plescăială nu insistă, pentru simplul motiv că nu avea idee ce e acela un frazeologism. Se scotoci prin buzunarele de la pantalonii prea groși pentru canicula ce îl mânase încă de dimineață de pe stradă înapoi în casa scării blocului 48A și scoase două chiștoace. Îl apucă delicat pe cel mai lung dintre ele și-l privi câteva secunde dus pe gânduri. Făcea asta de fiecare dată când avea norocul
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un univers În care nu există conceptul de timp. Să spunem că voi, ca entitate - În termenii voștri o vom numi entitate -, ați ajuns deja pe planurile conștiinței superioare. Și același voi, ca entitate, vă aflați pe planurile conștiinței inferioare, mânați de dorința de a evolua. Imaginați-vă o spirală care tinde spre Matrice, care urcă. În dimensiunile superioare, a -a, a 8-a, a 9-a, a 10-a, spiritele nu mai au formă, așadar sunt desprinse de planul fizic
MATRICEA DIVINĂ by ALALEXANDRA C. XANDRA C. VASILE BOL OGAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1589_a_2960]
-
peste spiritul ț?u coboar? lini?tea, s? te concentrezi asupra unei flori pan? floarea Începe s? creasc?. Cre? te În p?mânt sau În interiorul ț?u? O filozofie a a?tept?rii, o civiliza?ie a simbolurilor mari. O mân? dibace ?i o minte În?eleapt? pun trei ramuri Într-o vaz?. Prive?te-le cu aten? ie! Este o imagine a rela?iei dintre om cu p?mântul pe care st???i cu cerul pe care Il contempl? sau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]