295 matches
-
conchide Ulise, după care va pleca În grabă spre corabia ce-l așteaptă la țărm, sub privirile nedumerite ale lotofagilor care-l urmăresc su-rîzÎnd blînd și insuportabil... Se poate muri și devorat de o memorie nesățioasă, pare să spună zîmbetul mîncătorilor de lotus; dacă Prometeu uita că a furat focul, vulturul nu mai cobora asupra lui... Dar atunci, totul este posibil... Și, oricum, e mai puțin revoltător să mori devorat de memorie decît de un vultur insolent și murdar... Dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tu. Mai ales că toți profesorii de yoga arată excepțional. Finn râde neîncrezător, el fiind un tip mai de modă veche, care nu-și închipuie instructorii de yoga decât ca pe niște homosexuali îmbrăcați în mov având drept parteneri niște mâncători de müsli. Ar trebui să încerci, adaug. Te-ar mai calma un pic. Iar tu chiar ai nevoie de asta. Dar sunt calm, mă contrazice aprinzându-și o țigară și trăgând din ea ca și cum ar suge măduva din oasele fratelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi demonstreze de ce în Italia fascistă nu s-a simțit aproape deloc efectele crizei mondiale dintre anii 1929-1933? Aud? Pe mine, am spus-o nu mă interesează aspectele rasiste, cu atât mai puțin aspectele „democratice” atât de necesare și dragi mâncătorilor de rahat parlamentar, de azi, de ieri și dintotdeauna, ci bunăstarea oamenilor care muncesc zi de zi, fiindcă ei sunt sarea și rodul pământului. Fascismul de tip românesc nu este decât o gogoriță, o tâmpenie înclinată excesiv spre misticism, cruci
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
el mi-o mai spune o dată) de mănânci pește oceanic și de bei apă cu clor, nici de pulă nu te-mpiedici, nici de pizdă nu ți-i dor. Tanger începe să râdă cu tot corpul lui uscat, chiar de mâncător de pește oceanic, cu firele de păr nerase din barbă, cu șireturile de la adidași, atrăgând abia acum priviri curioase spre masa noastră - am început să-i zic masa noastră fiindcă Tanger se lipise efectiv de mine în zilele astea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
plâns, recitând gândăcelul am regretat păpușa cu păr auriu până în liceu. negresa mare cu părul creț am plasat-o, mai târziu unei alte fete, căreia nu îi plăcea să citească, de la care mi s-au tras repetatele coșmaruri cu vrăjitoarea mâncătoare de copii Țgretel până la sfârșitul visului meu nu avea timp niciodată să scape) urăsc dulciurile și acum. pentru ultima păpușă, care nu mai spunea mama, dar era îmbrăcată în sarafan de blugi am primit romeo și julieta, înainte de a mă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
chiar Caduta Massi? — Una și aceeași... A lăsat vreun mesaj, ceva? — Nu, domnule. Nici un mesaj. — În regulă. Mulțumesc. — Mhm. Am pornit-o spre sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
te sictirești, și o să te apuci de băut, și cale de Întoarcere nu va mai fi. Ce vrei tu să faci cu scrisul ăsta În viață? — Vreau să fac Filologia și să intru la un ziar. — Vrei să te faci mâncător de rahat? Să minți oamenii cu realizările din agricultură? Să scrii despre ce condiții minunate de viață ne asigură partidul și despre cum muncesc cu entuziasm tovarășii? Asta vrei? Nu chiar, mă gândesc la presa culturală. — Și În presa culturală
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
lângă poetul Mihai Eminescu, că gunoaiele literare nu au fost duse în totalitate de valuri, ci se mai ițesc rânjind, pe după colțuri, încercând să mânjească pe cât se poate imaginea poetului cu noroi. Un neica nimeni, un nenorocit de pe la revista vrednicilor mâncători de rahat, a vechilor și noilor trădători de neam și țară, numită „22”, unul care nici nu vreau să știu cum îl cheamă (care cică ar fi filosof, alege-s-ar praful) vorbea cu bale la gură, ca în ultima
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
hotărît pînă la urmă, dă-mi trei petale din pachet, și gata, adaugă, putem să-i dăm bătaie. Nu fi naiv, primii care o să apară o să fie doi, trei băiețași de-ai lor, recrutați de la o vîrstă fragedă în corpul mîncătorilor de căcat și al turnătorilor ordinari, îl avertizase Bătrînul. Dar fără ei nu se poate, în țara asta nenorocită ei sînt cei care deschid întotdeauna drumul. Numai după ce își fac ei apariția prind și alții curaj să-și scoată cornițele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
albe se ridicară puțin. — Atât de repede, spuse Grimus. Atâta grabă. Nu, prietene, nu-ți voi spune. în nici un caz înainte de cină. Cina a fost una vegetariană, ca și Grimus, dar Prepelicarul o pregătise cu atâta iscusință, încât Vultur-în-Zbor, mare mâncător de carne, nici nu observă absența acesteia. — Originile omului, spuse Grimus, sunt cele de vânător. Prin urmare - sau, vânătoarea, altfel zis, urmărirea sau căutarea - este îndeletnicirea cea mai veche și mai prețuită a omului. Faptul că ai ajuns aici te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vederea peste accepțiunea baudelairiană, singura care interesează În cazul de față, Întrucât a influențat În mod direct concepția despre dandysm a lui Mateiu. După dicționarul „pozitivistului”, de care Baudelaire nu s-a sinchisit câtuși de puțin, deși era un mare „mâncător” de dicționare, dandy-ul este „un homme recherché dans sa toilette et exagérant jusqu’au ridicule” (cităm după Al. George). Chiar și o asemenea „definiție” foarte sumară poate fi, la nevoie, aplicată lui Aubrey de Vere, numai că ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
bucuroși să dea ochii cu noi, iar eu am aflat foarte curând cumplitul motiv. Surprinse de viscol, gărzile și cămilele pieriseră înghițite de gheață. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că bunurile căzuseră pradă jefuitorilor, iar trupurile, animalelor mâncătoare de stârvuri. Locul de popas al caravanei mele nu era decât tristețe și ruină. Am avut prezența de spirit să nu mă arăt afectat nici de moartea oamenilor pe care îi angajasem, nici de pierderea avutului meu. Îmi dădusem într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cineva ca Monterey, spuse Gerski tăios. —Și de ce nu, mă rog? Întrebă Lauren, cu un zâmbet strecurându-i-se pe buze. Gerski doar se uită la ea și oftă. Apoi Oksana spuse: —Este serdtseyed. E un ... cum Îi ziceți voi? - mâncător de inimi de frunte, de prima clasă, numărul unu. —Cuceritor de inimi, respiră Lauren cu dificultate. Pare să fie exact genul meu. Nici măcar fulgii de zăpadă care dansau prin aer nu puteau să mascheze arhitectura stalinistă deprimantă a stadionului până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mulați albi, Împroșcați cu noroi, și cizmele de călărie din piele lucrată cu unelte manuale au un efect devastator asupra femeilor. Adăugați un chip frumos și un zâmbet minunat la această Înfățișare și gata, obțineți, cum a spus Oksana, un mâncător de inimi. —OK, bine, e mișto, până la urmă, spuse Lauren, privind la Giles Monterey când acesta intră În cort. Pe neașteptate, păru să se Îmbujoreze. — Dumnezeule mare, am fluturi În stomac. A Început să-mi apară roșeața pe gât din cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai jos, fără a face vreo aluzie la scrinul cel vechi, “de stil rococo original”, ornamentat cu “medalioane de porțelan”, din Scrisorile unui egoist, a lui I.L.Caragiale, găsim un fel de reluare în jurnalul următorului deceniu, al nouălea, a Mâncătorilor de etichete, jurnal scris de Gerard, prin 1977. Capitolul I. Mitul Contesei de Bethlen 1. “Întrebarea cum vor învia la A doua Venire cei înmormântați fără cap, și mai ales dacă vor învia, la care nu puteau răspunde nici măcar cei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
adune, încropind o majoritate. Care, mai încolo, s-a și mai consolidat, încât, a reușit să pună căpăstrul pe capul celorlalte entități politice. Pe mine, dracii dracilor, m-au ademenit să le fiu propagandist. Adică, purtătorul de cuvânt, mai precis, mâncătorul de... Dar, hai, să trec și peste asta! Treci-treci, Capdelemn Parpalea, dar, concomitent, îți trec și ție anii, iar, odată cu aceasta, cei de pe lângă tine se trezesc, deodată, bogații bogaților, pe când, tu, rămâi săracul săracilor. Dintr-o lume de nimeni ai
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Ia nu te mai prosti! Zorzoane pentru indieni. Nimeni nu-l ia în seamă. Cazacioc o invită la dans și se avîntă, după o muzică imaginară. Hai, femeie, strigă domnul Cepoi. Era nervos. Se aștepta la moștenire și cînd colo mîncătorul de cîini era... galant. Nu mă duc pe jos. Du-te tu și adă mașina aici. Cepoi mormăie, protestează și nu vrea în ruptul capului. Dă-mi cheile, o aduc eu, se oferă Cazacioc. Lasă, mă duc eu. Pe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fi astfel favorizate. Am fi putut lua plantă plantă vizitează florile în scopul colectării de polen în loc de plantă; și cum plantă este plantă numai în vederea fecundației, distrugerea lui apare ca o pierdere pentru plantă; dar dacă se transportă de către plantă mâncătoare de polen plantă plantă plantă din plantă plantă floare, mai întâi întâmplător și apoi obișnuit, se realizează astfel o încrucișare și chiar dacă plantă plantă nouă zecimi din plantă tot va fi plantă plantă câștig pentru plantă; iar plantă care plantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
început, n-am priceput încotro bătea. Apoi... — Un ludovician. Lumea se cutremură și clocoti în clipa în care am rostit asta cu voce tare. — Întocmai. Să faci să se întâlnească un gigantic eu colectiv ca Mycroft Ward și un rechin mâncător de sine ca un ludovician ar fi... ei bine, ar fi ca întâlnirea dintre materie și antimaterie. Bum. Gata cu Ward, gata cu ludovicianul. Dar asta înseamnă... O, nu. Deci, ca să-ți răspund la întrebare: da, există un mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Pricepi ce-am trăit când l-am văzut pe Logon? strigă el. - L-ai ucis pe Enkim, tatăl lui Unu! Fii blestemat! - Mai bine l-ai fi ucis și tu pe Logon decât să-ți bați joc de el! Hienă mâncătoare de stârvuri, Vindecător blestemat de vorbe ce ești! Ne-am aruncat unul asupra celuilalt și, după cum se Întâmplă În asemenea lupte, nu mai auzirăm nici unul nimic, iar timpul de care vorbea Gupal păru să se oprească În loc. Parcă eram alcătuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
se fac brazdele, se cară pământul cu sacul, cu roaba și cu lopata, se face curățenie, se ancorează carele până devin Într-adevăr cuptoare imobile. Iată că totuși nu-i obligau să facă pâine din mers. Până și niște băieți mâncători de cartofi aflaseră că pâinea se face stând Într-un loc și prinzând rădăcini. Joi este, după exprimarea, fastuoasă Într-un fel, a caporalului, „Sfânta Înălțare a Domnului Isus Hristos la ceruri și În loc să stăm repaus, ne-a pus la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
text mai aproape de / dacă nu chiar obscen taie în mintea lectorului tot ce ar fi altfel în rest și subordonează întreaga scriitură impresiei pe care i-a făcut-o imaginea respectivă. Ceva în genul perceperii românilor - în Austria parcă - drept mâncători cu toții de lebede! Am făcut toate aceste precizări pentru a arăta că, dacă unii dintre contestatarii vehemenți ai postmodernismului ar citi o parte măcar din poeziile lui Daniel Corbu, ar mai reflecta asupra acestei orientări artistice, înainte de a o incrimina
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
arme, da’ erau totuși doișpe. Mergeam cu spatele spre pupă, ținînd pușca În mînĂ, și le-am spus: — SĂriți În apă. Nu vă trece de cap. Nu se mișca nici unul. — Hai, săriți. Nici o mișcare. — Ai dracu’ de imigranți gălbejiți și mîncători de șoareci ce sînteți, săriți În apă! strigă Eddy. — Mai tacă-ți fleanca aia beată, i-am zis. — Nu Înotat, zice unul dintre gălbejiți. — Nu-i nevoie Înotat, i-am spus. Nu adînc. — Hai, săriți În apă, striga Eddy. — Vino
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
reușea niciodată să-și curețe sîngele de negustor de pe mustăți, chiar și atunci cînd Își freca fața de firele de iarbă, Îi spuse: Cine-oi mai fi și tu de te crezi atît de bun? De unde-ai mai apărut, leu mîncător de paste ce ești? Și, oricum, ce cauți aici? Îl mîrÎi și toți ceilalți lei izbucniră-n răgete care de data asta nu mai erau de rîs. — Tatăl meu locuiește Într-un oraș, sub turnul cu ceas, și de-acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
să se sinucidă. Toate lucrurile care Începeau atît de frumos se terminau așa de violent. Se pare Însă că așa e mereu, cînd te amesteci cu drogurile. Deși bănuiesc că, printre păianjenii Ăia care-și mănÎncă partenerii, sînt mulți dintre mîncători care arată foarte bine. Draga mea, n-a arătat mai bine niciodată, niciodată. Dragul de Henry, a fost doar o bonne bouche. Și el era drăguț. Știi cum Îl plăceam cu toții.“ „Însă nici unul din păianjeni nu ia droguri“, se gîndi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]