37,022 matches
-
obsesie, să facă Dumnezeu lumea de la început și s-o facă așa cum trebuie, pentru că e o lume - zice Eugen Ionescu - în care ne mîncăm unii pe alții, asta e și o idee schopenhaueriană, că ne mîncăm unii pe alții, că mîncăm ceea ce e viu, și acel ceva viu a mîncat, la rîndul lui, ceva ce e viu, și e așa, un lanț, de fapt, e un circuit al materiei într-un spațiu foarte mic, un circuit al aceleiași materii într-un
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
o facă așa cum trebuie, pentru că e o lume - zice Eugen Ionescu - în care ne mîncăm unii pe alții, asta e și o idee schopenhaueriană, că ne mîncăm unii pe alții, că mîncăm ceea ce e viu, și acel ceva viu a mîncat, la rîndul lui, ceva ce e viu, și e așa, un lanț, de fapt, e un circuit al materiei într-un spațiu foarte mic, un circuit al aceleiași materii într-un spațiu foarte mic. Uitasem că am scris versurile astea
Marta Petreu by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13691_a_15016]
-
vieții, parcă și m-a rugat și pe mine să-l ajut. Văzând, probabil, pe fața mea, stupefacția, a țipat, ca un moșneag: Nu-nțelegi că vreau să mă aibă toți muncitorii? În pauza aia de la 10.00 dimineața, să mănânce o bucată de pâine și să citească o poezie de-a mea!. Acesta era omul care voia să-i ia locul lui Arghezi, în literatura română; și poate și pe al lui Eminescu. Nu puteam să mă-nchin, dar m-
“Dinu Păturică este un prototip al activistului” by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13745_a_15070]
-
o "neliniște de Rai". Poeta își mixează scrisul nu numai cu rugăciunea, ci și cu un ritual exorcistic, indice al unei vitalități tulburi, arhaice: Și-am scris la lumina pupilelor duble/ O sută de versuri fără unu / ( Cel care ne mănîncă delirul tăcerii/ Cu gura lui mătrăgunu’).// Acum, mă rog de mierea de candelă/ Să-mi fie dulciul de neșters / Și scriu încăodată cele 99/ De versuri peste singurul vers" ( Un vers de electru). În această atmosferă de mister verbal ( virtuozitatea
"Sclavă și regină” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13768_a_15093]
-
s-a citit la postul națonal de televiziune, dezmințnd cu autoritate aserțunile ziarului papuaș. S-au luat și altfel de măsuri: Grădina a fost închisă publicului, pe un timp nedeterminat. Chip în care nedoritele bestii vor fi nevoite să se mănânce între ele, până la disparițe sau să devină ierbivore. Atunci, prin găurile din gard vor pătrunde doar dulăi comunitari, vaccinaț, dotaț cu zgărzi. Și tot astfel, într-o luminoasă zi de februarie, cu chiciură pe crengi și sclipitoare nea sub tălpi
Sinuciderea din Grădina Botanică by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13788_a_15113]
-
într-o anumită vârstă care nu e deloc numai biologică. Contează mai puțin cine, cum, ce o produce, important e ca emoția să se producă și să fie puternică. Arta e destul de democratică, după Dante, o pâine din care unii mănâncă miezul, alții coaja. Mai mult, poeții înșiși plusează și spun că "cititorul face poezia", care nu e departe de ideea lui Borges. Din păcate, în practică lucrurile sunt mult mai dure și poate mai nedrepte. Pentru a nu fi suspectat
La o primă și ultimă lectură by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13764_a_15089]
-
în frunte cu cel mai pesedeu dintre ei, Ion Iliescu. Deși patronează cu zâmbetul lui de ferăstrău circular cea mai nesătulă formațiune politică ivită în țara lui Decebal și Traian, el trece drept un model de modestie și cumpătare. Că mănâncă și se îmbracă din fondurile președinției, mai treacă-meargă o fac atâția generali de armată și poliție care n-au nici măcar scuza c-ar fi fost aleși de vulg. Chior în salonul orbilor, Ion Iliescu a reușit constant să deruteze o
O nouă ideologie: „badigardismul” by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13810_a_15135]
-
Ceea ce înseamnă că dumneavoastră toți călătoriți pe banii mei și-ai dumnealui. Dacă doriți să știți ce cred, țara asta a fost nenorocită tocmai de generația dumneavoastră. Ați stat o viață întreagă în genunchi, n-ați deschis gura decât ca să mâncați zgârciurile din măcelăriile lui Ceaușescu. Iar acum aveți pretenții Vă credeți grozavi că aveți liber pe autobuz La alegeri, sunteți primii la vot și votați doar prostii Eu în locul dumneavoastră m-aș sinucide" N-am prins finalul confruntării. Și nici
Zeta-Jones are bilet circular by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13834_a_15159]
-
obsesiei a două tinere femei pentru un bărbat ciudat (același străin nimerit de neunde într-o comunitate care funcționează după regula slaviciană a gurii satului), care înnebunește și se spînzură (și-a ucis sau nu Veronica primul soț dîndu-i să mănînce ciuperci otrăvitoare?). Nuvela are unele naivități, dar și pagini puternice. În 1941, cînd apare, Jandarmul nu mai poate modifica impresia generală asupra unei opere care pare să țină definitiv de începutul secolului.
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
atunci se aude un zgomot în spatele meu, o ușă se trântește și mă trezesc speriat, fără să fi văzut pe nimeni. Mi se mai întâmplă ceea ce li se întâmplă tuturor: îl visez pe tata. E așezat la masă, foarte serios. Mănâncă încet, foarte puțn, aproape fără să vorbească. Eu știu că e mort și îi șoptesc mamei sau uneia dintre surorile care stă lângă mine: "Și mai ales să nu i-o spuneț." În timpul somnului mă sâcâie lipsa banilor. N-am
Luis Buñuel - Vise și reverii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/13804_a_15129]
-
o prospețime postmodernă lumii lui I.L. Caragiale. Dar spiritul lui Caragiale a îmbibat întreaga cultură română de ieri și de azi. El poate corupe versuri devenite loc comun după primii ani de școală („Mult e dulce și sărată/ brânza ce mâncăm,/ altă brânz-adevărată/ ca ea nu aflăm./ Chiar și-atunci cînd este iască/ sau duhnește a seu,/ mîncați brînză românească,/ pentru Dumnezeu"- Caragialeta bis p. 8 ) sau poate lua în bășcălie jargonul tehnic de ultimă oră, ca în sonetul Softul român
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
ieri și de azi. El poate corupe versuri devenite loc comun după primii ani de școală („Mult e dulce și sărată/ brânza ce mâncăm,/ altă brânz-adevărată/ ca ea nu aflăm./ Chiar și-atunci cînd este iască/ sau duhnește a seu,/ mîncați brînză românească,/ pentru Dumnezeu"- Caragialeta bis p. 8 ) sau poate lua în bășcălie jargonul tehnic de ultimă oră, ca în sonetul Softul român: „Softul român,/ Soft,/ nu e un moft/ ca ăl bătrîn,- // prin care, în/ alt ev, la Brofft
Vă place Foarță? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13840_a_15165]
-
mereu complici sau cîrcotași față de marfa adusă de șefi - de la buticurile, numeroase, din zonă. Este un păienjeniș cu zeci de drumuri și ramificații pe orizontală. Ca la țară. Toată lumea cunoaște și se cunoaște cu toată lumea. Totul este la vedere. Ce mănînci, ce bei, ce bucurii, ce supărări, ce obiceiuri, ce facturi sînt de plătit și cu ce sume. Această așezare exclude și secretele, și ierarhiile. Cu toții dăm zăpada din fața porții, udăm curtea și spălăm rahații lui Bobiță de pe trotuar, cîinele salvat
Nocturnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13875_a_15200]
-
că deține un teren de nu știu cîți metri cubi. După ce ziarele au publicat inepția controlorului piețelor, acesta și-a mai făcut o dată declarația de avere, probînd cu mîna lui că nici despre metrul pătrat nu știe cu ce se mănîncă. Și un asemenea ins e trimis de partidul de guvernămînt să-i controleze pe alții. Culmea e că tocmai în domeniul în care ipochimenul e vădit repetent unități de măsură. Mă întorc la gropile noastre, cele de toate zilele și
Primarii Bucureștiului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13857_a_15182]
-
ne aplecăm cu mâinile până-n podea", "și ei se revoltă deodată în McDonalds/ ridică mâinile în aer ca la concert", "ai văzut dimineața când te speli pe dinți", "aștept să bată la ușa mea/ stau în casă zile în șir/ mănânc dorm șed în fotolii scaune canapele/ aud niște sunete/ sunt eu cânt eu niște sunete" etc.). Poetul vorbește, din când în când de boală și suferință ("pungile de sub ochi în care se ascunde/ toată boala mea mizerabilă"), de tânjiri nelămurite
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
de același sentiment de incertitudine, care se impune dincolo de imperativul învățării, ca pe un slogan, a datoriei de a comunica: "ține minte că faptele tale/ sunt legate de ale mele/ într-o rețea/ care ne poate salva/ sau ne poate mânca/ ești un frate al meu și împotriva voinței tale/ împotriva oricărei reguli drepte/ te țin în minte te leg de mine/ să vedem să aflăm împreună ce vine". Un prezent nesigur se prelungește astfel într-un fel de incert viitor
Elegii minimaliste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/13869_a_15194]
-
antepenultimul. Să mai citim un text: "becul se stingea eva/ a pierdut mărul și a/ uitat să păcătuiască în acel an/ toată recolta de mere a trebuit să fie anulată/ dar pana a fost blestemată/ să trăiască prin trudă să/ mănânce albeața foilor/ și să nască rar câte-un vers/ în dureri de teamă că mâine/ n-o să mai poată naște/ veneau din buzunarele dimineții/ dar dimineți nu prea erau/ veneau fachiri să-și treacă/ versul prin ochi prin buze/ prin
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13914_a_15239]
-
2002, reproduce numeroase documente judiciare de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea. Denumirea oficială a tribunalului cremenalion - e un grecism, care va circula și adaptat, într-o prescurtare populară pe care o cunoaștem din teatrul lui I.L. Caragiale (Jupîn Dumitrache: Cine mănîncă poporul să meargă la cremenal"). În raportul privind un caz de furt, plonjăm direct în atmosfera interlopă a misterelor Bucureștilor, regăsind desigur și Curtea-Veche: "auzind acel Hristache vorbă în pușcărie pentru istoria tătărcii, au vestit lui Ioniță bărbierul hoțul cum
Craii la cremenal by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13903_a_15228]
-
o ieșire onorabilă din această situație. Retragerea din politică de dragul lui Antonescu și pentru binele României, nu soluția de a aclama votul americanilor, ca și cum ar fi pus umărul pentru obținerea acestui vot. Toți foștii securiști care și azi i-ar mînca fripți pe americanii care vin să ne învețe cu ce se mănîncă economia de piață și, dacă ar avea puterea de odinioară, i-ar arăta ei ambasadorului Guest, ce înseamnă amestecul în treburile interne ale corupției din țărișoara noastră, nu
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
și pentru binele României, nu soluția de a aclama votul americanilor, ca și cum ar fi pus umărul pentru obținerea acestui vot. Toți foștii securiști care și azi i-ar mînca fripți pe americanii care vin să ne învețe cu ce se mănîncă economia de piață și, dacă ar avea puterea de odinioară, i-ar arăta ei ambasadorului Guest, ce înseamnă amestecul în treburile interne ale corupției din țărișoara noastră, nu mai pot de fericire că Statele Unite au dat binecuvîntarea României să intre
Toată lumea vrea în NATO by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/13917_a_15242]
-
subordinea ei nu scriu prea mult. Cazurile concrete, recunoscute ca atare, nu sînt nici ele prea multe sigur e că antropofagia rituală a fost practicată de populațiile fore, din Noua Guinee, și tupinamba, din Brazilia. Poate și alte cîteva au mîncat carne de om, dar numele acestora nu apar menționate ca atare în cartea lui Cătălin Avramescu, din simplul motiv că subiectul ei nu e canibalul lumii reale, existent probabil cîndva, ci canibalul din discursul filosofic european despre antropofagie. Filozoful crud
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
din fiecare o "poveste" în sine, în aparență ruptă de cea de dinainte. Stabilește în felul acesta căi de acces către miezul demonstrației sale. Șalupa hobbessiană pornește de la acuzația adusă unor marinari britanici în 1884 de a fi ucis și mîncat, împinși de foame extremă un mus, după ce se salvaseră, în urma unui naufragiu, pe o barcă. Vor fi condamnați la spînzurătoare, deși, un secol și ceva mai devreme, într-o situație similară, inculpații fuseseră achitați sub pretextul că fapta lor fusese
Cum dispar canibalii by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13922_a_15247]
-
în a desfunda closete cu mîna, fără mănuși. Mariedl a împuțit proiecțiile minunate ale celor două cu elementele din realitate de care amîndouă se chinuie, din răsputeri, să scape. Cu grație și inocență. Cine urmează? Poate Erna cea care își mănîncă de sub unghii și face economii aberante? Erna care transformă ziarele ca și viața ei în hîrtie igienică așa este la curent chiar și cu discursurile președintelui și care îl iubește pe măcelarul Wotila, cel care a văzut-o în carne
“Să punem pe picioare iubirea aproapelui...” by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13907_a_15232]
-
am preluat sugestia și am scris ceva despre discursul gurmand în opera lui I. L. Caragiale. Am descoperit lucruri pe care nu le bănuiam. Mâncărica și berica (două atribute de bază ale omului caragialian) merg împreună cu politica. Cu alte vorbe, se mănâncă mult, se bea mult și se face politică multă în țara imaginară a lui Mitică. Discursul politic nu iese bine dacă nu este bine nutrit cu aperitive și bine udat (discursul gurmand) cu bere (o băutură stimulantă). Cei care neagă
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]
-
care neagă asemenea descinderi în subsolurile textului au căzut, ca să rămânem în lumea lui Caragiale, la fandacsiile Conului Leonida. Se tem de reacțiune și vor două rânduri de pensii... (citește: burse), și vor și să le primească și să le mănânce sănătoși. Critica își vede, în acest timp, de treburile ei. L.V. Scrieți cu o mare eleganță, sunteți un senior al stilului critic. Nu cred că ați pus vreodată pe hârtie o afirmație pe care n-ați gândit-o pe cont
Eugen Simion: “Și criticul poate fi un Desperado” by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/13901_a_15226]