866 matches
-
când forțele clanului Oda izbutiră în sfârșit să scape de dezastru, Hideyoshi și oamenii săi se închiseră în castel, jurând: — Aici vom părăsi această lume. Demonstrându-și voința de a muri luptând, zăvorâră zdravăn poarta castelului, mâncând ceea ce aveau de mâncat, dormind când era timp de dormit și luându-și rămas bun de la lume. Comandantul forțelor atacatoare din clanul Asakura era viteazul general Keya Shichizaemon. În loc de a-și vătăma o mulțime de oameni, repezindu-se asupra unor luptători care erau gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
m-aș fi aflat. Presupun că încă mai sunteți prieteni apropiați. — Nu tocmai. Nimeni nu e mai puțin demn de nădejde decât un vechi tovarăș de băutură. — Chiar așa? Cu siguranță, trebuie să vă amintiți, Stăpâne Katsuie, timpurile acelea de mâncat, băut și cântat până-n zorii zilei. Prietenii se luau cu brațele pe după umeri, dezvăluind lucruri despre care nu le-ar fi vorbit nici chiar fraților lor. Pe vremea aceea, credeai că cineva ți-e cel mai bun prieten pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
rămășițe ale călugărilor-războinici din Shikoku și Kishu; în sfârșit, aștepta să dezbine opoziția generalilor din apropiatele provincii Mino și Owari. Torentul de mesageri nu se mai sfârșea, iar Hideyoshi îi primea chiar și în timp ce stătea la masă. Tocmai terminase de mâncat și-și lăsa jos bețigașele, când sosi o depeșă. Întinse mâna să ia caseta scrisorii. Era un mesaj pe care-l așteptase: răspunsul lui Bito Jinemon, pe care-l trimisese ca al doilea mesager la castelul lui Ikeda Shonyu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
timpul rușilor o substanță care se chema „macuc”. Macucul ăsta se obține din presarea florii-soarelui În uleiniță, dacă ai văzut vreodată, și apar niște rotunduri din astea din care s-a stors uleiul și asta se dă la animale de mâncat. Ei, acolo erau câteva sute de kilograme de macuc din ăsta și oamenii se duceau să mai mănânce din ăla. Cât de cât, și să știi că avea ceva substanță hrănitoare În ea. Ei, frig, foamete, fără mâncare, fără apă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a Început să zică: „Măi, să știi că dacă Îmi iei bocancii din picioare nu voi putea să fac absolut nimic, fiindcă nu pot să ies pe zăpadă cu picioarele goale, să mă duc În sat, să caut ceva de mâncat, să ne salvăm”. Țin minte aceste discuții. Mama zicea: „Hai să fim, totuși, cinstiți, domnule - ce, tu crezi c-o să trăim sau că tu o să trăiești? O să supraviețuim și cu bocancii tăi vreo 3 zile. Asta-i tot. Unde-ai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
murit și din cauza condițiilor extrem de rele și a totalei lipse de medicamente. Iarna au murit de tifos. Vara au murit din cauza dezinteriei, pentru că pe copaci existau fructe, oamenii le culegeau, dar nu s-au uitat că nu sunt bune de mâncat și foamea nu ține cont de nimic - majoritatea au murit În primul an. Pe urmă unii ofițeri, români, Într-adevăr, cunoscuți ai unora din București, Iași, știu eu de unde n-au fost evacuați, au mai adus ceva ajutoare. Dar persoanelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Înăuntru și ne-au zis să nu mâncăm altceva decât ce ne dau ei. Ne dădeau din jumătate În jumătate de oră vitamine - aveau niște canistre cu suc de portocale și au zis: „Din ăsta beți cât puteți, dar de mâncat să nu mâncați decât ce vă dăm”. Și așa am scăpat. Asta foarte pe scurt... Dar nu se poate descrie starea În care eram... Nu eram oameni, domnule, vă spun că eram ca animalele - cine spune altfel minte. Noi am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ăia de la marginea drumului, adică pe noi, și a rămas mâncarea acolo. Așa era cât pe ce să murim, după ce, un an de zile, nu am „gătit”. În ultima zi ne-am apucat de gătit (râde). DAVIDOVICI: Făceai dizenterie de la mâncatul ăla repede și mureai. ADLER: Și astăzi mă gândesc să iau două conserve de fasole cu cârnați, să cumpăr niște hașe din ăsta - acum a apărut hașe care seamănă cu „Ham and eggs” ăla -, să le pun nu Într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
groază că ei, cei care mă interogau, erau liberi (și asta se vedea din pofta cu care îmi consemnau depoziția, acele infame gesturi ale ființei animalice care se simte trăind fără opreliști, gestul cu care aplicau o ștampilă, răsfoitul hârtiilor, mâncatul unui sendvici, înghiorțăitul unui pahar cu apă, scârțâitul scaunului sub trupul voinic, ancorat bine în realitate, uitatul pe fereastră, căscatul, rîgîitul, gândul la muierea tânără pe care o vor strânge în brațe la noapte), iar eu nu voi mai fi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Cristina Alexandrescu Un bărbat a murit în timp ce participa la un concurs de mâncat hot-dog. Walter Eagle Tail (47 de ani) s-a înecat cu un hot-dog și nu a mai putut fi salvat. Concursul a avut loc în South Dakota (SUA), pe data de 3 iulie. Autoritățile au declarat că medicii ajunși la
Concurent, mort într-un concurs de mâncat hot-dog by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/53914_a_55239]
-
19 septembrie 1978. Prima întâlnire cu ceilalți participanți la Programul scriitoricesc internațional, International Writing Program, căruia Paul Engle, consultant, îi zice în glumă Eating Program. Și într-adevăr, toți ne invită pe la casele lor somptuoase, oferindu-ne cu larghețe de mâncat și de băut, ca unora veniți din Răsăritul famelic. În America, nimeni nu poate să moară de foame, decât dacă ar ține morțiș. Problemă rezolvată de mult. Paul Engle, soțul directoarei Hualing, este un yankeu cărunt, cu ochi albaștri de
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
pe-așa... Așa că am sunat la Andretti și, după cum anticipasem, au uitat salata. —V-am zis, am spus, cu o notă stinsă de triumf. V-am avertizat. Dar nici una din ele nu a răspuns provocării și, de îndată ce am terminat de mâncat, Jacqui a scos la iveală ditamai teancul de plicuri. —Corespondența ta. Am luat grămada, am pus-o în dulap și am închis ușa bine. O să mă uit la ea la un moment dat. —Er... nu vrei să te uiți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al rucsacului ținea și două sticluțe de dezinfectant antibacterian, vreo zece șervețele cu alcool, un ac și o seringă luate pe rețetă de la medic În caz că ar fi fost victima unei coliziuni frontale și ar fi fost operată, propriile ustensile de mâncat fără pori, un pachet de șervețele umede, tablete Împotriva acidității care-ți protejează stomacul Înainte și după ce ai mâncat (auzise despre ele că te pot proteja de până la 98% din chestiile care provoacă diaree), o pâlnie de plastic prevăzută cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mama ei, să o apere de urâțenia lumii. Acum Își amintea cum odată, nu cu mult timp În urmă, se plimbau Împreună prin Chinatown, iar Esmé plânsese pentru niște pești vii când Îl auzise pe vânzător spunând că erau „de mâncat, nu de mângâiat“. Reacția isterică a lui Esmé nu fusese departe de a militanților pentru drepturile animalelor care Împărțeau fluturași pe stradă Încurajând oamenii să boicoteze restaurantele din Chinatown care omorau peștii sau păsările În incinta localului ca să se asigure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
China și locul unde suntem acum. Prietenii mei erau prea bolnavi și prea obosiți ca să-l asculte. —Cei care vor să mănânce, continuă Walter, ne Întâlnim În sala de mese la ora opt. Adică peste o oră. După ce terminați de mâncat, aceia dintre voi mai curajoși se pot opri la bar să cânte cu localnicii. Se pare că au un sistem de karaoke foarte bun. Walter Îi lăsă și se duse să-l caute pe domnul Joe la autocar, unde Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de ce nu? Scoase pachetul de cărți din buzunar și Începu să le vânture dintr-o mână Într-alta În aer, cu zgomotul specific. Tribul izbucni În strigăte de recunoștință. În sfârșit, vor fi din nou puternici. S-a terminat cu mâncatul de fructe putrede din „Copacul Încercării“. Pentru cei din tribul Karen, providența Îl adusese pe Rupert acolo. Avea pachetul de cărți, „Marile Scrieri“, sprâncenele oblice. Ani la rând această rămășiță a tribului Karen căutase semnele. Îi studiaseră pe toți străinii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
până la bucătarii din Cazino: nu descopereai același gust. Se prăjeau în soare, ca niște degete descărnate. Turiștii își cumpărau cornete întregi, pătate pe margini cu grăsime. Parcă avusese loc o crimă, într-un ungher dosnic al pustietății... Am terminat de mâncat, am plătit, după care ne-am refugiat afară, în frigul isteric. Cerul plimba pe sub nori o culoare neutră și reconfortantă, ca viața mea. „Ne învârtim prin oraș?“, am întrebat-o pe Maria. „Nu.“ Am ieșit oricum. Constanța are farmecul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu și nu, că-i e degrabă să ajungă la Cetatea de Scaun. Că mâine, pare-mi-se, frate-său pleacă taman În Italia ca trimis al Măriei Sale. Așa că, iaca. Ce să mă știu face? Trei meseni care terminaseră de mâncat se ridicară, plătiră hangiului și Încălecară. Din colțul lui, căpitanul privi lung În urma lor. Ciudat, nu schimbaseră o vorbă Între ei, iar vinul lui Angheluță, e știut, nu Înnoadă, ci deznoadă limbile. Cei trei duceau cu sine un gând numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
din ce cauză, că Încă așe om În viața me n-am văzut?”. Și Îi zic: „O mâncat cucută, că o zis că-i mărar de baltă”. Își pune ăsta mâinile În cap, nu-i venea să creadă. „Cucută o mâncat, dacă eu vă spun! O mâncat trei zile la rând și a patra zi n-o mai putut.” „Vai de mine, și pentru asta l-am trimes la Văcărești? Că Îl făceam eu bine aici.” Zic: „Acuma tot atâta. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
la Tel-Aviv, mama lui fiind suedeză. Daniel a fost chemat la Tora (Aliyah la Tora) și s-a descurcat excelent, cântând în ebraică, psalmodiind și legănându-se ca un fluture în pupa lui. A urmat kiddush, invitația la băut și mâncat, toate astea în lumina marii sinagogi de pe Wahrendorffgatan, în apropiere de Catedrala „Sfânta Eugenia”. La intrarea sinagogii erau doi bătrâni care glumeau spunând: noi avem tot viitorul în spatele nostru! A apărut numărul despre Suedia (Secolul 20) la București. Am lucrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
182 După ce i-a strecurat în buzunarul de la cojoc câteva sute de lei, mi-a adus friptura înapoi. Șeful de restaurant s-a făcut că nu vede nimic. A venit la masa noastră și a stat până am terminat de mâncat. Știți că a fost Ceaușescu pe deal, aici, la noi, la ferma agricolă de stat? Deci, a fost ! Ce rău îmi pare că nu am urcat până sus. Poate dădeam mâna cu președintele țării, și-a exprimat cu voce tare
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
citesc. Citisem cam jumătate de carte, când bocănitul încălțărilor i-au anunțat întoarcerea. — Ți-am adus de mâncare. Cred că te-ai plictisit singură. A pus cutia cu mâncare pe iarbă și a plecat iar, grăbit. După ce am terminat de mâncat, m-am cățărat iar pe lemne, m-am întins și am început să citesc. Când am terminat cartea, capul mi-a căzut, greu, de somn. M-am trezit după ora trei. Aveam impresia că-l mai văzusem pe tânărul ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama nu mai avea nici măcar puterea să se ridice și se afla într-o stare de somnolență permanentă. De mâncat, nu mai mânca nimic. Am lăsat-o pe asistentă cu ea. După ce-am văzut șarpele, tensiunea din sufletul meu s-a topit, transformându-se într-o senzație asemănătoare fericirii. Un fel de liniște lăuntrică, aș putea spune. Singura mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
al doilea dejun pe care-l primea când venea de la livrările de dimineață trebuia să conțină fulgi de porumb și ouă fierte tari. Mesele aveau un caracter întru totul uimitor și erau în cantități industriale - Anna credea cu tărie în mâncatul zdravăn. Castroane cu macaroane fără sare sau piper, fără unt sau sos, creier la capac, bojog la capac, piftie din picior de vițel cu bucăți de piele pe care mai erau încă fire de păr, ouă tăiate bucăți, pește marinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
încercat să îi răspundă, însă n-a putut scoate decât câteva vorbe confuze. Era oricum incapabilă să spună ceva limpede, și când era foarte bucuroasă sau amărâtă, nu se mai putea deloc face înțeleasă. Apoi Georgie s-a oprit din mâncat și a început să geamă. Taci din gură! I-a spus bătrâna. Am vorbit și eu arătându-mă de partea lui și a Mamei. I-am spus că Georgie nu făcuse deocamdată nimic rău și că voiam să îl ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]