10,526 matches
-
rânduială. * Părinte Duhovnic prea mare-i lucrarea Mă caut pe mine în locuri ciudate Nu-s visul nici boala sunt azi visătoarea Din Lumile-nalte în cer nestemate Plec tâmpla spre tine simbol de-nălțare Pământul mă cheamă să-mi mângâie fața În laț de păianjen îmi simt provocare Alerg către tine tu ești interfața. Părinte Duhovnic e camera goală În care-al meu suflet se zbate-ntre ziduri Mă poartă-n lumină mă poartă-n sfială Să nu-mi las
SPOVEDANIE de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 by http://confluente.ro/carmen_popescu_1491898048.html [Corola-blog/BlogPost/375938_a_377267]
-
anonim) Te trezești și nu știi de ce o faci...Îți plimbi privirea prin casă și totul ți se pare străin, din nou. Ferestrele sunt tot aceleași pe care le știi, soarele, tot pe acolo te inundă în fiecare dimineață, îți mângâie pleoapele, în jurul tău totul pare la fel ca ieri, ca alaltăieri, ca acum o veșnicie...dar tu ești conștient, chiar mai mult decât ai vrea, chiar mai mult decât trebuie, că nimic nu mai e la fel, că nimic nu
LA MARGINEA NEBUNIEI de PĂPĂRUZ ADRIAN în ediţia nr. 1902 din 16 martie 2016 by http://confluente.ro/paparuz_adrian_1458128743.html [Corola-blog/BlogPost/377672_a_379001]
-
trandafir japonez a caror frunze și flori parcă, erau și mai frumoase decât acolo, în înghesuitul balcon de la bloc. — Frumosule! Îi spuse ea, să-ți păstrezi floarea această minunată, cât mai mult, tu, îmi amintești de locuință mea de acasă. Mângâie delicat floarea de un roșu închis, rupse o mică frunză uscată, apoi trecu la cealaltă floare, o orhidee nespus de frumoasă. Dar,iată, Criști intra în casă. — Bună, scumpă mea! Ce miros mă întâmpină! Mănânc tot ce ai gătit, inclusiv
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1449084764.html [Corola-blog/BlogPost/383190_a_384519]
-
de viață ar fi continuat să crească. Îi este dor de ei, de puii lui care au plecat grăbiți înapoi, la locul acela râvnit de mulți, la stânga Tatălui. Victor știe că ei au venit doar să-l trezească, să-l mângâie fără brațe apoi să-i scuture și ultimul fir de romantism absurd, abstract, inventat, reinventat, ca apoi să-l lase singur să cearnă alături de mine totul, să ordoneze toate erorile ca pe o armată nedisciplinată și să continuie o luptă
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
la un loc. Mă copleșește gândul la iertare. Și când simt asta, prin fața ochilor mei trec toate ființele pe care le-am iubit și cărora le-am greșit într-un fel sau altul, iar ele au tăcut și m-au mângâiat cu privirea, apoi au plecat lăsându-mă aparent singură. Totuși de câte ori îmi este greu interior/exterior, le simt prezența, le simt brațele blânde în jurul meu, le simt palmele pe umeri și parcă totul devine brusc mai ușor. E ca un
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
camera mea și a lui Andrușca. Când să trec spre al doilea hol, am simțit că m-am lovit de ceva, de fapt de cineva de statura bunicii mele dinspre tată și i-am spus: Pardon, Omama! Dumneaei m-a mângâiat pe frunte și am mers mai departe spre cameră. După ce i-am dat biberonul lui Andrușca, m-am întins în pat așteptând să termine băiatul de mâncat laptele și am ațipit. În fața mea, deasupra plapumei (era noiembrie spre decembrie), a
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 by http://confluente.ro/anne_marie_bejliu_1471113965.html [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
înțelege și să poți face cu darul acesta orice. Însă poți ucide cu acestea ale tale, poți lovi cu acestea și poți prăda și face alte răutăți cu ele. Poți în același timp să te rogi cu acestea, poți să mângâi pe cineva și poți să ajuți pe alții de asemenea. Poți să-ți aduci jertfa ta cu acestea. Deci talantul este la noi tot timpul. Cine îngroapă talantul nu numai că nu dorește să facă binele ci refuză de fapt
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN-9) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_9_mihai_condur_1334036217.html [Corola-blog/BlogPost/357116_a_358445]
-
trecut înot Donul...Când am ajuns dincolo și am privit acel infern, m-am închinat la Dumnezeu și am căzut în neștire pe niște paie, la marginea unui colhoz. De acolo m-am trezit în casă la o rusoaică, îmi mângâia fața cu mâna ei catifelată și repeta: bolnoi, bolnoi...voda ...voda... Moșul se opri din citit și-și pironi privirea în cer. Începu să plângă și mai tare și să cheme păsările cerului să le arunce grăunțe... Mintea lui trecu
NEBUNUL DIN VIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 by http://confluente.ro/Nebunul_din_vis_ion_ionescu_bucovu_1350800417.html [Corola-blog/BlogPost/359860_a_361189]
-
trimite sărutul Să-ți cucerească obrajii, urechile, gâtul... Ți-aș atinge, ca orbii, pielea caldă și fină, Să-ți descopăr cu palma trupul de violină. Sânii încinși de doruri, pe rând ți i-aș cuprinde, Să-i răcoresc, să-i mângâi cu buzele flămânde; Pe pielea de pe pântec - perdea catifelată, Ți-aș pune șoapte, fluturi, și-am s-o dezmierd pe toată. Apoi, nebun de pofte, am să-ți urmez chemarea: Vulcanu-aprins din mine va stinge-n tine marea... (Cântec de
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 by http://confluente.ro/nicolaie_dinca_1495223127.html [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
să semăn iertare- Unde există îndoială, să semăn credință- Unde există disperare, să semăn speranță- Unde există întuneric, să semăn lumină- Unde există tristețe, să semăn bucurie. O, Stăpâne Divin, fă-mă să nu caut atât de mult Să fiu mângâiat, cât eu să mângâi pe alții Să fiu înțeles, cât eu să înțeleg pe alții Să fiu iubit, cât eu să iubesc pe alții. Pentru că, Atunci când dăm, primim, Atunci când iertăm, suntem iertați, Iar atunci când murim, Ne naștem pentru viața eternă
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Poc_poc_poc_sau_ce_mai_faci_ioane_ioan_ciobota_1330669550.html [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
există îndoială, să semăn credință- Unde există disperare, să semăn speranță- Unde există întuneric, să semăn lumină- Unde există tristețe, să semăn bucurie. O, Stăpâne Divin, fă-mă să nu caut atât de mult Să fiu mângâiat, cât eu să mângâi pe alții Să fiu înțeles, cât eu să înțeleg pe alții Să fiu iubit, cât eu să iubesc pe alții. Pentru că, Atunci când dăm, primim, Atunci când iertăm, suntem iertați, Iar atunci când murim, Ne naștem pentru viața eternă. Sau poate Sfântul Francisc
POC, POC, POC SAU CE MAI FACI, IOANE? de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 by http://confluente.ro/Poc_poc_poc_sau_ce_mai_faci_ioane_ioan_ciobota_1330669550.html [Corola-blog/BlogPost/356586_a_357915]
-
cabana de lemn cu geamuri prin care trece luna dansăm în aer ca doi spiriduși vorbim cu orele uităm de lume tu devii timpul patul pe care dorm iubire uite cum stau cu fața spre tine și pe tâmple ne mângâie Dumnezeu Referință Bibliografică: Să aprindem lumina / Cristina Toma : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1271, Anul IV, 24 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristina Toma : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
SĂ APRINDEM LUMINA de CRISTINA TOMA în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 by http://confluente.ro/Cristina_toma_1403614827.html [Corola-blog/BlogPost/352245_a_353574]
-
Alerga disperată în vis și nu reușea să iasă din el. Dar, când nu visa, se oprea, de fiecare dată, să admire pisicile gri cu ochii verzi, din pozele înrămate. Erau singurele animale pe care regreta că nu le-a mângâiat. Nu apucase să le vadă decât în poze. În holul dintre dormitoare și camera de zi se afla impozanta masă de mahon, sculptată, cu scaunele cu tapițerie roșie, contrastul roșu-negru imprimând o notă de eleganță și asortându-se cu calciul
8 de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1913 din 27 martie 2016 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1459038217.html [Corola-blog/BlogPost/384654_a_385983]
-
ușa aia ori de câte ori urcam cu mami, o doamnă ieșea, ne zâmbea așa frumos și ne spunea : -Ce mai faceți, doamnă? Ce vă face păpușa, că e simpatică foc!? Îți vine s-o mănânci, nu alta! Cum mai zâmbea și mă mângâia pe păr! Clar, aici sun! S-a întins spre sonerie, dar...nu ajungea, deși întindea mânuța tot mai sus. -Uff! Nu ajung. Mai bine...bat în ușă! Ciocăni de câteva ori... Nimic! -Trebuie să bat mai tare, că nu aude
FLORICICA MAMEI-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 by http://confluente.ro/nastase_marin_1418415071.html [Corola-blog/BlogPost/382042_a_383371]
-
Acasa > Literatura > Naratiune > LEGENDA GHIOCELULUI Autor: Marina Glodici Publicat în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului După o iarnă lungă, plină de frig și zăpadă, natura răsufla ușurată mângâiată de razele soarelui de primăvară. Grădina fremăta de viață, plină de armonie, florile zâmbeau oacheșe tuturor, mângâind cu miresmele lor îmbietoare. Trandafirii stăteau falnici și plini de candoare, impresionând de la primii pași privitorii. Ei întrebară florile care a fost calea
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1459007668.html [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
în: Ediția nr. 1912 din 26 martie 2016 Toate Articolele Autorului După o iarnă lungă, plină de frig și zăpadă, natura răsufla ușurată mângâiată de razele soarelui de primăvară. Grădina fremăta de viață, plină de armonie, florile zâmbeau oacheșe tuturor, mângâind cu miresmele lor îmbietoare. Trandafirii stăteau falnici și plini de candoare, impresionând de la primii pași privitorii. Ei întrebară florile care a fost calea pe care au străbătut-o și unde au poposit o iarnă întreagă și mai ales cu ce
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1459007668.html [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
florile sunt eroine, deoarece toate aducem speranțe și încântăm oamenii, trezindu-le bucuria vieții!”, își sfârși povestea, ghiocelul retras într-un colțișor, având căpșorul plecat, deoarce era modest din fire. Câteva momente se lăsă o tăcere, iar vântul începu a mângâia florile pe creștet, cu pălmile lui pline de raze de soare, punându-le câte o coroniță de premiant. Când ajunse la ghiocel, acesta îi puse pe căpșorul suav și aplecat o coroniță de învingător. Marina Glodici Cluj Napoca, 26 martie 2016
LEGENDA GHIOCELULUI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 by http://confluente.ro/marina_glodici_1459007668.html [Corola-blog/BlogPost/368503_a_369832]
-
-n minte reveria Clipelor trăite și sublime. În ritmul unor melodii Îmi port gândurile departe, Acum în orele târzii Te însoțesc în noapte. La ora asta nu cred că te-ai culcat Chiar dacă dormi, în vis mă vezi, Cum te mângâi foarte delicat Și foarte tandru, poți să crezi. Nici nu știu care melodie Inima mi-a rupt sau m-a mișcat, Dar știu că numai ție Din suflet ți-am cântat. Valea Călugărească Aprilie 1966 Referință Bibliografică: Ore târzii / Mihai Leonte : Confluențe
ORE TÂRZII de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 391 din 26 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ore_tarzii_mihai_leonte_1327585053.html [Corola-blog/BlogPost/340639_a_341968]
-
de prea multele reproșuri. - Păi cum să nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban. Sări sus ca ars. Cât să fie ceasul? Cum de adormise și nu-l auzise sunând? Îl căută cu privirea și răsuflă ușurat când văzu că era abia jumătate la șase. Avea timp berechet. Maria se auzea
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 by http://confluente.ro/Destin_titlu_provizoriu_vol_helene_pflitsch_1392977447.html [Corola-blog/BlogPost/362658_a_363987]
-
gândească că între ei există o iubire reală. De multe ori se-ntreba cum este îmbrăcată, ce ar simți dacă ar ține-o la pieptul său. Simțea că fac dragoste.Că ține în palme cupele sânilor ei,pe care îi mângâie și-i sărută;dorea ca limba lui să alearge nerăbdătoare pe sfârcurile întărite de dorință. O simțea lipită de el, și-l ardea fierbințeala trupului său.,,Offf! Doamne, Carmen, să nu ne mai certăm! Am atâta dragoste să-ți dăruiesc
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
am,,vizitat''o salină. Grota Miresei încărca vagoane De patru ori pe zi și dimineața Și Tito își primea drobul de sare Când Giurgiul înapoi ne vedea fața. Am plecat în1981 cu un pașaport fără cetățenie. Era noapte. Razele lunii mângâiau zidurile din vama Borșa. Când credeam că am scăpat, era cât pe ce să ajung la îngeri. Din cauza unui glonte. Am reușit să ies din țară și să ajung în Italia. Mâna lungă a Securității m-a ajuns și acolo
CIOBURI DE CORD de LILIANA TIREL în ediţia nr. 1035 din 31 octombrie 2013 by http://confluente.ro/Cioburi_de_cord_liliana_tirel_1383188704.html [Corola-blog/BlogPost/344555_a_345884]
-
cu același zâmbet pe buze ... i-am luat mâna, i-am mangâiat-o și parcă am simțit o strângere ușoară, mi se părea că atunci își dă sufletul, oare mă așteptase pe mine? În acea clipă, lacrimile îmi curgeau șiroaie, am mângâiat-o pe frunte și fără să vreau, am întrebat-o încet, parcă să nu o trezesc, în șoapte înnăbușite de lacrimi și de durere: ”ce-o să fac eu fără tine”? Doamne, cât am iubit-o! Am rămas în genunchi, lângă
MĂTUŞA ANICA ŞI PLĂCINTA CU MERE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 by http://confluente.ro/Proza_0.html [Corola-blog/BlogPost/366653_a_367982]
-
ani omenești de când te-a adus vântul în seara mea de singurătate- priveam spre cerul ce se-oglinea în ochii triști în care secase un izvor și doar cu ploaia adusă-n dar de tine mi-am spălat obrazul ce-l mângâia vântul... cât a trecut, iubire? sunt doar ani omenești... de când ai renăscut pe-al inimii ogor o primăvară, Doamne și ce primăvară ! o primăvară-dor și ca prin minune, cu mugurii la ei au înflorit toți merii de care am uitat
CÂT A TRECUT ? ... de ECATERINA ŞERBAN în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Ecaterina_serban_1396424468.html [Corola-blog/BlogPost/341884_a_343213]
-
și Cleopa, sunt abătuți în urma experienței din Ierusalim. Plini de întrebări fără răspuns și tristețe, aproape că nu observă prezența străinului de lângă ei, care îi mustră pentru că nu înțeleg Scripturile care vorbeau despre patimile și jertfa Învățătorului lor. Cuvântul îi mângâia, le arăta lucruri pe care ei nu le înțelegeau pe deplin, însă nu era suficient pentru a le oferi cunoașterea adevărată, comuniunea adevărată. Odată ce Mântuitorul Iisus Hristos binecuvântează și frânge pâinea pe care le-o dă apoi ucenicilor, ochii acestora
DESPRE FRUMUSEŢEA, TEMEINICIA ŞI IMPORTANŢA SFINTEI EUHARISTII... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Despre_frumusetea_temeinicia_stelian_gombos_1389599539.html [Corola-blog/BlogPost/363662_a_364991]
-
scapă paharul din mână. Are noroc că paharul e gol. Se reculege însă repede. - Tu vorbești serios? Îi relatez despre accidentul Mariei ( într-o variantă aproximativă! ), eliminând partea cu copii și soțul ei. - Necazuri! - Abia acum înțeleg! zice și mă mângâie pe obraji. Condoleanțe! Te rog să mă ierți! - Mulțumesc. - Te pot ajuta cu ceva? - Nu cred! - Pot să-i spun și lui? întreabă în șoaptă, arătând către Voquin, care sforăie ușor. Să trimitem și noi niște flori! - Mai bine, nu
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 by http://confluente.ro/aurel_contu_1490056099.html [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]