1,030 matches
-
cea de-a treia cameră căreia i se spune biroul, deși nu mai are de mult această destinație. Domnul D. deschide ochii. În cameră e liniște deplină. Pe masă au rămas cîteva farfurii cu resturi de friptură, foi de salată mînjite de maioneză, pahare, unele Încă neîncepute În care lumina filtrată a lampadarului face să pulseze o inimă roșie, aprinsă, altele abandonate la jumătate cu vinul adormit În așteptare și cele goale, transparente ca suflarea unui muribund. Exitus. Domnul D. se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-mi pună capul pe butuc și să mi-l reteze cu satîrul“, dacă nu ar fi descoperit ea Însăși În pod o carte veche avînd pe copertă chipul contesei de Montespan și În spatele ei omul cu mască roșie și securea mînjită de sînge. Era un exemplar ordinar din colecția „Femei celebre“ pe care Îl citise pe nerăsuflate În copilărie ascunzîndu-l Între coperțile manualului de istorie. Cu cîtă Înfrigurare trăise În acele zile aventurile curtezanei și ce mult Își visase viața acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
dumneavoastră în curând. Noi nu facem sacrificii pe altarul științei strivind cu o piatră capul unei găini șterpelite din dosul casei. Vedeți bine cu toții? Acesta este coșul pieptului. Și până acuma nu a curs nici o picătură de sânge. Știința nu mânjește. Dați-mi vata, vă rog. Ceea ce vedeți aici nu e altceva decât inima. Care pompează. Funcționează. Trimite sânge în creierul animalului adormit. Dați-mi altă vată. Acum o extirpăm. Asta a fost tot. Vă mulțumesc frumos. Tocmai desenam o cioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
fac o curățenie mare. A doua zi, găsesc una printre linguri. Fac curățenie din nou, fără să dau prea mare atenție buzunarelor mele. Dar chiar după mai multe luni de zile, printre crăpăturile podelelor mișună ca gândacii ace de seringă mânjite cu sânge. Într-unul dintre sertarele scrinului era pitit obiectul acela didactic pe care mi l-a adus doctorul Egon la început, ca să mă antrenez. Ochi de cauciuc, mușchi de cauciuc ce puteau fi desprinși de pe oase de cauciuc, vene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
prin apropiere. Acoperișul era negru ca smoala, pătat ocazional de o lumină portocalie și palidă împrăștiată de un felinar stradal, straniu și inutil, estompată în colțurile ferestrelor de la mansarde. Nimeni nu muncea la ora aia; ferestrele erau negre precum acoperișul, mânjite de un strat gros de praf și găinaț de pasăre. Era o noapte fără stele. Cerul de deasupra avea o culoare nedeterminată, cu nori groși și grei de apă. Speram să fiu înapoi acasă înainte să înceapă furtuna. Scara de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să-i scoată din peșteră. Poate și ăsta era tot vis, intrarea În peșteră, de care Își amintea atît de bine după bolta Întinată cu desene scrijelite de păstori, probabil cu piatra sau metalul, idoli farisei și capete de măgar mînjite pe ziduri de mîna păcătoasă a păstorilor, apoi mai erau niște mîzgîlituri nerușinate ca și scîrnă de om păgîn. Ca acum, iată, toate acele scrijelituri nerușinate, ca și capetele acelea de măgar, să fie șterse, deși se mai vedeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
sau Înclina. Chiar și după moarte se mai puteau recunoaște familiile, după cum se ținuseră de mînă. Cadavrele erau despărțite anevoie, de cîte ori se elibera spațiul pentru o nouă Încărcătură a trupurilor vieții, jilave și Împăstate de urină, cu picioarele mînjite de fecale și de sînge menstrual. Cam vreo douăzeci de muncitori Îi căutau În gură, descleștînd-o cu o bară metalică. Alții Îi controlau În anus și În organele genitale, căutînd bani, diamante, aur. Dentiștii le smulgeau cu cleștele tot soiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
de atîta teamă, pe restul chiriașilor de culoarea unei lumînări expirate și pe tata ținîndu-l În brațe pe Fermín Romero de Torres, Într-un colț al camerei. Fermín era despuiat, plîngea și tremura de groază. Încăperea era distrusă, iar pereții mînjiți cu ceva ce n-aș putea spune dacă era sînge sau excremente. Doctorul Baró examină rapid situația și, cu un gest, Îi indică tatei că trebuia să-l Întindă pe Fermín În pat. Îi ajută feciorul doñei Encarna, care aspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe o planșă din carton gros. Marginile erau arse, iar imaginea, fumurie, părea brăzdată de urmele unor degete mînjite de cărbune. Am examinat-o la lumina unei lămpi. În fotografie se putea vedea o pereche de tineri zîmbind spre aparat. El nu părea să fi avut mai mult de șaptesprezece sau optsprezece ani, părul deschis la culoare și trăsături
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
examenul final, ăsta ar profita pînă și de pasionaria, dacă i s-ar oferi prilejul. — Nu te enerva, Fermín. Velázquez plătește foarte bine, Întotdeauna În avans, și ne recomandă În stînga și-n dreapta, Îi aminti tata. — ăștia sînt bani mînjiți cu sînge de fecioare nevinovate, protestă Fermín. Slavă Domnului că nu m-am culcat niciodată cu o minoră, și nu că mi-ar fi lipsit cheful sau ocaziile; că azi mă vedeți domniile voastre În clipe de restriște, Însă a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acest fel le numea judecătorul Mierck, spărgând coaja cu un ciocănel minuscul de argint ștanțat pe care îl scotea de fiecare dată special pentru asta din buzunarul de la vestă, pentru că avea adesea acest capriciu, care-i făcea mustața să se mânjească de gălbenuș auriu. În așteptarea ouălor, cerceta cu privirea metru cu metru împrejurimile, șuierând, cu mâinile la spate, în vreme ce ceilalți căutau în continuare să se încălzească. Și vorbea, nu îl mai oprea nimeni. Pe buzele sale nu mai era Belle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
scrie pe geam litere care de abia se vedeau, șiroind cu repeziciune, ca niște lacrimi pe un obraz absent. Vremea transforma zăpada în zloată. Gerul își aduna zdrențele și apoi le împrăștia în dezordine. Ziua următoare avea să aibă chipul mânjit de noroi și fleșcăraie. Chipul unei actrițe netalentate după orgie. Era târziu. Într-un colț al bucătăriei, am pregătit pături și o saltea. O convinsesem pe Josăphine să meargă cu mine la V. pentru a-i povesti totul lui Mierck
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ne mai spunem nimic. Și, în timp ce sufla fumul, privindu-mă în ochi, șopti: — Ea a pierdut mult sânge... Propoziția rămase atârnată în aer precum fumul țigărilor noastre. Nu ajunse la capăt, nici nu se opri. Iar sângele de care era mânjit ca și cum fusese stropit cu găleata deveni pentru mine sângele lui Clămence. Și pe bietul tip cu cearcăne la ochi și barba nerasă de trei zile, care mă îmbârliga cu frazele lui, pe tipul acesta aflat la capătul puterilor, care făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
și a rahatului, făcându-și uitate originea și averea printr-o bunătate fără limite și prin gesturi simple. Dormea într-o cameră de bonă și își petrecea timpul, zilele și nopțile, la căpătâiul muribunzilor și al resuscitaților. Războiul masacrează, mutilează, mânjește, murdărește, spintecă, separă, toacă, ciopârțește, ucide, dar uneori pune unele lucruri în ordine. Doamna de Flers m-a luat de mână. M-a condus. Am urmat-o. S-a scuzat: — Nu mai avem camere, nu mai e loc... Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
fost o înfiorătoare călătorie de-a lungul durerii, căci, dacă mă doare inima, mă doare tot: și mușchi, și oase, și piele, și sânge. Am mers prin casa asta nefericită ca printre o sută de aurolaci care scuipau pe mine, mânjindu-mă toată, întinzând cu degetele lor murdare o salivă galben-vânătă, până-n ochi. Am mers prin apartamentul ăsta, ducându-mi singurătatea până la cer, dar cerul nu vede, cerul nu vede și atunci nu judecă, nu mă judecă pentru că m-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
că nu se petrece nimic în sufletul Sophiei, gândește Rainer îngrozit. Hans, care cunoaște filmele cu adevărat palpitante, nu pe cele la care nu faci decât să caști de plictiseală, o trage pe Sophie la pieptul lui și o sărută, mânjindu‑se pe gură cu sângele ei. Are un gust dulce. Dulce mai e și Sophie asta! Parcă ar fi spălată cu un detergent special pentru lucruri de lână, sau nu, mai degrabă parcă ar fi ceva ce n‑are nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
E ca în sport, activitate după care a fost botezată cafeneaua. Mulți și‑au pierdut încrederea în artă, deși doar ei și nimeni alții i‑ar fi predestinați. Fac artă pentru că aceasta nu le aduce nici un profit și nu‑i mânjește, astfel, cu bani. Dacă arta le‑ar aduce ceva, s‑ar lăsa mânjiți cu plăcere. Totuși nu s‑ar refugia niciodată într‑o profesiune burgheză, nu pentru că n‑ar stăpâni nici una, ci pentru că profesiile burgheze i‑ar stăpâni atunci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
au pierdut încrederea în artă, deși doar ei și nimeni alții i‑ar fi predestinați. Fac artă pentru că aceasta nu le aduce nici un profit și nu‑i mânjește, astfel, cu bani. Dacă arta le‑ar aduce ceva, s‑ar lăsa mânjiți cu plăcere. Totuși nu s‑ar refugia niciodată într‑o profesiune burgheză, nu pentru că n‑ar stăpâni nici una, ci pentru că profesiile burgheze i‑ar stăpâni atunci pe ei, iar pentru artă nu le‑ar mai rămâne nici un pic de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
timp cele două femei au rămas În cameră cu mine. Râdeau de mine În timp ce mă priveau cum mă atingeam singur. M-am frecat atât de tare Încât pe alocuri mi-am zgâriat pielea ce-mi acoperea penisul și m-am mânjit de sânge. Începând din acea zi am devenit un sclav perfect. Primeam de la Keiko Kataoka exact atâția bani cât să-mi ajungă să trăiesc. O dată pe săptămână trimitea o fată să-mi aducă banii, Împreună cu niște pastile de ecstasy și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Doamne, fă-mă rob, Să nu-mi pătrundă-n suflet ape vinovate; Lăsatu-m-ai să mă înfrupt din toate, Să hoinăresc, în gând, până la stele - Ci - iartă, Doamne, libertății mele! Căci, iată-mă iarăși vinovat, Iată-mă din nou mânjit de păcat! N-am fost vrednic să păzesc grădina ... Cine-a putut să citească lumina?! În mâna Ta sunt toate veacurile, În mila Ta sunt toate leacurile! Mă uit cu-ngrijorare la ușă și la clanță: Și-ntârzierea e-o
POEZII DE ION GEORGESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364284_a_365613]
-
crengi cresc Mieluți de puf și urdă, Ca floricelele plesnesc Și inima îmi zburdă. E primăvară și gătesc Borș acru de leurdă, Păcat că trebui să postesc: Trec fetele în ciurdă... E primăvară și gonesc În cavalcada surdă În mine mânjii, mă feresc Dar teama e absurdă... E primăvară și privesc O domnișoară durdă, Ea îmi zâmbește, amețesc, Eter de crini în jur dă... E primăvară și pălesc: Cu nurii-i mă îmburdă, Dar trei salvări chem și sosesc, Cu doctori
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI DE 1 MARTIE de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362820_a_364149]
-
ușor pe pulpe, spre îmbinarea feselor, unde, sub imbolduri perverse, pretextam că și pe acolo se poate să pătrundă razele soarelui, când se va bronza în barcă. Se relaxase cu totul sub mâinile mele, tresărind ușor când, „involuntar”, scăpam mâinile mânjite cu cremă prin zonele ascunse luminii soarelui, dând liber instinctului de mascul aflat în călduri, și la propriu, și la figurat. Ca răspuns, mâna ei a alunecat peste pulpa piciorului meu, apoi m-a luat pe după gât și m-a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1504 din 12 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363024_a_364353]
-
reprezintă nici o soluție de a-și vedea mai bun traiul, când alții fură deodată cât banii pentru construcția și funcționarea unui spital întreg. Cifrele de referință ale societății actuale sunt cu totul altele decât cele cu care credea că ne mânjește egalitarismul dictatorial; ele se exprimă în contextul contrastelor pe care corupția ni le evidențiază și nu prin firimiturile cu care vor ei să ne scoată ochii cârpind bugetul pe care tot de la noi îl storc prin cel mai lăbărțat și
CINE E CÂŞTIGĂTORUL? de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362401_a_363730]
-
mai știu ce să inventeze, ca să mă termine psihic, să mă facă să sar la gâtul lor! Aruncă ziarul peste masă și se ridică brusc în picioare. Luă scrumiera plină cu chiștoace și o izbi cu toată forța de perete, mânjindu-i albeața. Învârti trabucul între dinți până îl străpunse cu totul, apoi ieși pe punte și privi strălucirea de cristal a mării, în speranța că doar briza îi va putea domoli nervozitatea. Suava Maria întoarse capul nedumerită: - Ce-i cu
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
care nu apreciau statutul de om și truditor al lui Nae. Nu o dată îl vedeai plângând, reclamând pe unul sau altul, fie că i-a întors căciula pe dos, fie că a încercat să-i dea pantalonii jos sau îl mânjeau cu cărbune ori vopsea pe fața arsă de soare, îmbibată cu sudoarea muncilor. Mila se îndrepta mai mult asupra acelora ce săvârșeau asemenea nelegiuiri, iar pe el oamenii adevărați îl încurajau, îi țineau parte sau chiar se hărțuiau cu nemernicii
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]