2,918 matches
-
rău!”. Răspunsul este scurt și clar, iar cei ce susțin acest lucru par a fi siguri că spun adevărul. Da, este adevărat. Dumnezeu vrea ca noi, oamenii, să nu ne facem rău unul, altuia. Dar, oare, pentru a ne putea mântui este deajuns numai să nu facem rău altora? Haideți să încercăm a vedea cum trăiește o persoană care nu face rău altora. Această persoană nu are niciodată cu nimeni conflicte, evită toate situațiile care ar putea să creeze probleme, atât
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Biserica, cu credința și cu rugăciunea. Îmi amintesc cum o dată l-am întrebat: - Tată, sunt atâtea persoane care, deși nu merg la Biserică, trăiesc cinstit, sunt oneste, ajută și fac bine multora. Ce va fi cu ele? Nu se vor mântui? Nu pot să cred că vor merge la iad. El îmi răspunse cu cuvintele din Sf. Evanghelie: „Aceștia spală paharul pe din afară, dar înlăuntru îl lasă murdar, sunt morminte văruite și îngrijite pe din afară, iar înlăuntru pline de
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
dragii mei, lucrează faptă bună pentru ochii lumii, nu pentru Dumnezeu; pentru a fi văzuți și lăudați de oameni, cum că sunt corecți și cinstiți. Pe unii ca aceștia nu-i interesează nimic despre Dumnezeu, dar cum te vei putea mântui fără să dorești să-L cunoști pe Cel ce mântuiește?” Odată, îi spusesem tatei cum că cineva îmi zise că eram prea tânără pentru a practica credința, că ar fi fost mai bine să fac și eu ca toată lumea, să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Dumnezeu; pentru a fi văzuți și lăudați de oameni, cum că sunt corecți și cinstiți. Pe unii ca aceștia nu-i interesează nimic despre Dumnezeu, dar cum te vei putea mântui fără să dorești să-L cunoști pe Cel ce mântuiește?” Odată, îi spusesem tatei cum că cineva îmi zise că eram prea tânără pentru a practica credința, că ar fi fost mai bine să fac și eu ca toată lumea, să o las mai pe la bătrânețe. „Nu vezi că toți se
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de ori!), iar pe Poseidon ...Înnecați-l, bre! Simplu, nu?!... La moartea patriarhului Teoctist, un teolog a scris o tabletă, Într-un ziar central. Tableta aceea m-a impresionat & culpabilizat. În ea ni se reamintea povestioara aceea cu călugărul care-și mîntuise sufletul fiindcă nu-și judeca aproapele. Nu-l osîndea. Nu-l condamna. Nu-l ponegrea. Nu-l condamna. Să nu poți face asta, Înseamnă să fii o natură cu-adevărat superioară. Din păcate, noi, În teatru, n-avem acest privilegiu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
cât mergi tu să mănânci. Atunci te lăsăm pe tine. Dacă se întâmplă ceva mai altfel, ne chemi. Rămasă singură, Măriuța și-a împreunat mâinile, a ridicat ochii spre înaltul odăii și a început să murmure o rugă... Când a mântuit ruga, cu fața udă de lacrimi, s-a întors către Hliboceanu... Acesta o privea cu aceiași ochi fără expresie. Ea s-a apropiat, i-a luat mâinile și, împreunându-le, i le-a sărutat. Hliboceanu nici nu a clipit...Ea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-o pe un ton de preot, care Împărtășește muribund. Era o poveste despre ură, violență și libertate. Era viața unui om, din care Antoniu făcuse aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea căpătase dimensiunile unei izbăviri, și bătrânul adormise ostenit de suferință, ferecând-o prin moarte, pentru totdeauna. Antoniu are În permanență o senzație emoțională de sufocare. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de Dumnezeu. Știa să primească, mai ales cuvintele, cu o extraordinară voluptate, era fascinat de ele, le absorbea, și avea o sfințenie a ascultatului pe care n-am mai Întâlnit-o la nimeni. Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu fura, nu mi-a cerut niciodată nimic. Până și În cerșit avea bun simț și măsură. Iubea copiii din ghetou și le cumpăra mereu bomboane. Stau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dreptul nedumeriți. Și-apoi, el credea sincer în ceea ce oferea spre vânzare, or asta reprezenta pentru el un nou izvor de suferință, secătuindu-i energia. Când, după cină, își punea pardesiul și pălăria și pleca iar la lucru, nu-și mântuia doar propriul suflet - nu, pornea și pentru a-i aduce mântuirea și vreunul biet nenorocit aflat pe punctul de a-și anula polița de asigurare și, așadar, pe cale să pună în pericol siguranța familiei sale „în caz că vor veni zile ploioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
e cazul s-o mai caut sau s-o revăd vreodată. Că-i smintită, târfa! Și-a ieșit din minți târfa asta rea de muscă! Curată belea! Dar... ce, ce trebuia să fiu eu, dacă nu evreul care s-o mântuiască, Cavalerul cu Marele Armăsar Alb, tipul cu Armura Strălucitoare care apare în visele fetițelor ca să le elibereze din castelele unde-și imaginau că sunt ținute prizoniere, ei bine, în ceea ce privește o anumită școală de șikse (splendid reprezentată de Maimuța), acest cavaler
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și asistente de cercetare, profesoare și redactore, fete a căror companie nu mă făcea să mă simt abject sau jenat, fete cărora nu trebuia să le fiu tată și mamă, pe care nu trebuia să le educ sau să le mântuiesc. Și nici cu ele n-a mers. Kay Campbell, prietena mea din colegiu, de la Antioch - ar fi putut exista o ființă mai exemplară decât ea? Onestă, pașnică din fire, fără strop de ciudățenie sau egoism în ea - o făptură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și ei să se vindece. Helen îmi spune că putem să transformăm lumea într-un paradis, zice, citind eticheta. Stau în pat, întins pe jumătate, proptindu-mă în coate, și zic că Helen ucide pentru o tiară de diamante. Așa mântuiește ea lumea. Mona șterge penseta și acul pe prosop, mânjindu-l din nou cu roșu și galben. Miroase sticla de spirt și zice: — Helen crede că nu vreți decât să folosiți cartea pentru un articol de ziar. Zice că, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a pune capăt crimelor, zice. Poate că de fapt ne dorim ca ucigașul să-și găsească mântuirea. Detectivul este mântuitorul ucigașului. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Hristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Vrem ca ucigașul să mărturisească la proces. Vrem să-l vedem în imaginile din sala de judecată, înconjurat de semenii săi. Detectivul este un păstor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
sună. Heen își lipește telefonul de piept și zice: — Puteți să fiți convinși că guvernul lucrează deja la niște soluții biologice deștepte care să oprească suprapopularea. Și Stridie zice: — Iisus Hristos a pătimit pe cruce o zi și jumătate ca să mântuiască lumea. Eu sunt dispus - zice, în timp ce telefonul îi tot sună - să pătimesc în iad o veșnicie pentru aceeași cauză. Telefonul îi tot sună. La telefon, Helen zice: — Serios? Miroase a pucioasă în dormitor? — Așa că să vă mai gândiți cine-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
nu a fost o javră dintotdeauna. Și tipul cu mașinuțele de curse zice: — Uite ce e, zice, am înfățișare la tribunal peste două zile, ca să se hotărască dacă sunt acuzat de omor. Să-mi spui tu mie cum o să mă mântuie Dumnezeu. Cu răsuflarea duhnindu-i a bere, zice: Să-mi spui tu mie! Mona ar vrea să-i spun adevărul. Să-l mântuiesc pe omul ăsta. Să-mi găsesc și eu mântuirea și s-o mântuiesc și pe Helen. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
zile, ca să se hotărască dacă sunt acuzat de omor. Să-mi spui tu mie cum o să mă mântuie Dumnezeu. Cu răsuflarea duhnindu-i a bere, zice: Să-mi spui tu mie! Mona ar vrea să-i spun adevărul. Să-l mântuiesc pe omul ăsta. Să-mi găsesc și eu mântuirea și s-o mântuiesc și pe Helen. Să ne împăcăm cu condiția umană. Poate că omul ăsta și soția lui se vor împăca, însă în momentul acela se va afla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mie cum o să mă mântuie Dumnezeu. Cu răsuflarea duhnindu-i a bere, zice: Să-mi spui tu mie! Mona ar vrea să-i spun adevărul. Să-l mântuiesc pe omul ăsta. Să-mi găsesc și eu mântuirea și s-o mântuiesc și pe Helen. Să ne împăcăm cu condiția umană. Poate că omul ăsta și soția lui se vor împăca, însă în momentul acela se va afla de poem. Milioane de oameni vor muri. Restul vor trăi în acea lume a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
plin. Este sunetul damnării. Privirea îmi alunecă și lumea se încețoșează într-un cenușiu neclar. Mușchii mi se înmoaie și mi se lungesc. Dau ochii peste cap și genunchii încep să mi se taie. Așa e când mori. Când ești mântuit. Dar a ucide e deja un reflex. Așa rezolv eu totul. Genunchii mi se taie și mă prăbușesc pe podea în trei etape - fundul, spinarea, capul. Iute ca un râgâit, ca un strănut, ca un căscat din străfundul sufletului, descântecul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
albă, saltă și se prăbușește pe podea, lângă mine. Mă țintuiește în ochi. Cu fața mânjită de chili. Coada, micul palmier negru din creștet, i s-a desfăcut și părul negru, sârmos, îi atârnă peste frunte și obraji. El este mântuit, dar eu nu. Fumul de grăsime se adună deasupra mea, grătarul trosnește și sfârâie; iau cartonașul lui Nash de pe jos. Îl țin deasupra lumânării de pe masă, făcând și mai mult fum, și mă uit cum arde. Se declanșează o sirenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tare, că nici nu-mi mai pot auzi gândurile. Ca și cum aș gândi vreodată. Ca și cum aș putea gândi vreodată. Sirenele mă umplu. Fratele cel Mare. Îmi ocupă mintea, precum o armată care ocupă un oraș. În timp ce stau și aștept să mă mântuie poliția. Ca să mă întoarcă la Dumnezeu și la umanitate, sirena se tânguie asurzitor. Și eu sunt bucuros. Capitolul 41 Acum suntem după ce poliția îmi citește drepturile. După ce-mi încătușează mâinile la spate și mă duc cu mașina la secție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
că a oprit unitatea criogenică. A deconectat alarma și bateriile de avarie. Vrea să moară împreună cu Patrick. Vrea să se sfârșească totul aici. Blestemul. Puterea. Singurătatea. Vrea să distrugă toate bijuteriile în care oamenii își pun speranța că-i vor mântui. Toate reziduurile care supraviețuiesc talentului, inteligenței și frumuseții. Toate mizeriile decorative lăsate în urmă de împlinirea și succesul adevărat. Vrea să distrugă toți paraziții ăștia frumoși care le supraviețuiesc gazdelor lor umane. Poșeta îi cade dân mâini. Din poșetă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
a lui Stridie. Stăpânul puterii e altul acum. Eu și Helen o să ne jucăm la nesfârșit de-a v-ați ascunselea. Închipuiți-vă cum ar fi ca Iisus Cristos să vă urmărească pretutindeni, încercând să vă prindă și să vă mântuiască sufletul. Nu ca un Dumnezeu pasiv și răbdător, ci ca un copoi tenace și agresiv. Dom’ sergent deschide capsa de la tocul armei, cu același gest cu care Helen deschidea capsa poșetei, și scoate pistolul. Zice - sau Helen zice, sau zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
e mult mai greu. Suntem singuri în fața răului, cu puterile noastre omenești, că la bine, pe aici, prin România, lumea nu prea are nevoie de Dumnezeu. Sunt însă unii care au nevoie de o catedrală. Una a Mântuirii. A te mântui înseamnă a te salva, a te izbăvi, a fi iertat de păcate. Cine să fie iertat? Neamul, firește, nu ei, că neamul face păcate, nu ei. Neamul românesc trebuie adus și trecut om cu om prin catedrala asta, ca printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de mîntuirea propriului său suflet. Nu e oare mai bine să iei parte chiar la crimele acelora pe care-i iubești, să le Împărtășești la nevoie și ura, și să suferi laolaltă cu ei pînă la moarte, decît să te mîntuiești de unul singur? Numai că acest raționament Îi absolvă și pe dușmani - ar putea obiecta cineva. „Și de ce nu? se Întrebă Digby. L-ar absolvi, deci, și pe cel care-ar ucide sau ar fi ucis din dragoste. De ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
penitența nu te ajută decît pe tine Însuți. Avea sentimentul că nici un sacrificiu nu l-ar putea ajuta să-și ispășească vina față de morți. Morții sînt inaccesibili celor vii - fie ei vinovați sau nu. Și Rowe nu voia să-și mîntuiască sufletul. — Ce-ai de gînd să faci? auzi el iarăși glasul lui Hilfe prin pîcla ce-i Învăluia creierul, chinuit de lunga-i călătorie. Avea senzația că Înaintează printr-un coridor nesfîrșit, spre un individ pe nume Digby, care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]