259 matches
-
lucrurile fundamentale, o inițiere prin imagini esențiale și practici muzicale. Cu toate acestea, în aplicare, ermetismul lui Barbu este adesea numai o formă de dificultate filologică. Astfel aceste strofe: Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai marea, Meduzele când plimbă sub clopotele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
criticii, Editura Minerva, București, 1972. Negoițescu, Ion, E. Lovinescu, Editura Albatros, București, 1970. Petrescu, Camil, Eugen Lovinescu subt zodia seninătății imperturbabile, Caietele Cetății literare, f.a. Sasu, Aurel, Eul suveran paradigme lovinesciene, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1976. Simion, Eugen, E. Lovinescu, scepticul mântuit, vol. I-II, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996. Tudurachi, Ligia, Cuvintele care ucid. Memorie literară în romanele lui E. Lovinescu, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2010. Vrancea, Ileana, E. Lovinescu, artistul, E.P.L., București, 1969. B. În volume E. Lovinescu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011, capitolul "Cinematografia și decadentismul", p. 405 ș.u. 70 Eugen Simion descoperă, în Mălurenii, "intenția de a face proză obiectivă, epică analitică și frescă socială" (Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, Editura "Grai și suflet Cultura Națională", București, 1996, vol. II, p.161). 71 Vezi antologia E. Lovinescu, Mihai Eminescu, ediție critică, prefață, note și variante, bibliografie și indice de Ion Nuță, Editura Junimea, Iași, 1984, p. X ș.u. Nici
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
franceză al meșterului zidar de biserici mai ales conotațiile se desprind de la sine, nu insistăm; ar fi numai aceasta o temă de interpretare a legendei) de acum inutili, opera odată împlinită, veghează la căpătâiul lui Manole, și el, în sfârșit, mântuit. Eliminarea procedeelor destinate a crea iluzie, conceperea decorului ca pe o sculptură funcțională, cinetică și exploatarea mișcării atât pe verticală, cât și pe adâncime prim-plan al personajelor, soluția zidirii un asurzitor bombardament de planșe căzând precum cuțitul ghilotinei, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
damnate, acolo unde au loc metamorfozele spectaculoase. În O samă de cuvinte sau în Istoria ieroglifică, în Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Theodosie sau în Viața și petreacerea svinților, imaginarul masculinității este linear, dominator, glorios și de aceea mântuit. La confluența dintre feluritele lumi ale fantasticului, în tonuri estompate, feminitatea abia dacă este reprezentată; ea își consumă drama, aproape fără chip și voce, prin roluri care o fac vag vizibilă. Dintre textele culte, doar Țiganiada, mult mai târziu, va
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
paradisiace, o află în poezie: „O Tâmplă ruginește culcată pe narcise./ (Vrea lumea-I cum a fost nainte de-a o face.)/ Din inima-I, de soare, o rază își desface/ Și Noe-atunci visează măsurile precise” (Ars poetica). Visul vieții mântuite prin puritate, pe modelul paradigmei simbolice, mitic-arhetipale a lui Noe, figura arcei, „în întreaga-i neștirbire”, vas al Graalului, ori aspirația (și abordarea) de tip spiritual și ascensional nu sunt noutăți în poezie, ele suprapunându-se unor imemoriale patterns, activate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
1, premilenariști. Toți consideră că Judecata de Apoi va avea loc înainte de sfîrșitul lumii, iminent, de altfel, în concepția lor. Pentru toți, Judecata aceasta constituie momentul final al istoriei, cînd desigur ei vor fi, sînt deja, nu numai cei din dreapta, mîntuiții, ci chiar Judecătorii. Nu luptă ei de pe acum să îi excludă pe necredincioși și pe călduți din teritoriul pe care îl revendică? Judecata finală nu presupune, pentru ei, un discernămînt divin care, revelîndu-se, proiectează lumea într-o nouă, cu totul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
nimeni, ci toată judecată a dat-o Fiului” (5,22), dar această judecată se realizează ca urmare a alegerii libere a omului: „Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în lume ca să judece lumea, ci pentru că lumea să fie mântuita prin El. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a și fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Fiului unul-născut al lui Dumnezeu. Și aceasta este judecată: Lumină a venit în lume și oamenii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1965; Negoițescu, Scriitori, 244-249; Scrisori - Ibrăileanu, I, 29-116, III, 167-168; Sevastos, Amintiri, 340-343; Zaciu, Masca, 198-219; Liviu Petrescu, Realitate și romanesc, București, 1969, 83-122; Zaciu, Glose, 98-99, 133-139; Mincu, Critice, II, 141-162; Eugen Simion, E. Lovinescu, scepticul mântuit, București, 1971, 377-378, passim; Crohmălniceanu, Literatura, I (1972), 395-418; Leon, Umbre, II, 162-166; Protopopescu, Volumul, 49-57; Rotaru, O ist., II, 639-650; Ciopraga, Personalitatea, 200-205; Constantin Ciopraga, Hortensia Papadat-Bengescu, București, 1973; Tudor, Pretexte, 7-65; Silvian Iosifescu, Proză și luciditate, București, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288667_a_289996]